Depinde de situaţie.
Oricum, am fost mereu în minoritate, sunt obişnuit cu senzaţia.
Şi, pentru că mi-am promovat cu încăpăţânare ideile, în unele situaţii chiar am avut de câştigat enorm după aia, după ce mi-am luat capace la greu pentru că aveam acea idee.
Mai bine mor în picioare şi mândru decât la un loc cu gloata.
Mai bine mori in picioareSi oricum am o slabiciune pentru cauzele pierdute.Chiar imi place modul cum se murea pe vremuri.Eroic,ziceai cateva cuvinte marete pe care acum pustii le pun la status si nu stiu nici macar ce inseamna, iti faceai crucea si mureai.Acum
Nimeni nu mai are curajul ala.Ala era curajul nebun.Sa stii ca mergi inspre zid si sa accelerezi, sa stii ca esti pe marginea prapastiei si sa te avantezi inspre ea, sa stii ca te vei lovi de pamant si inca sa crezi ca iti vor mai creste aripi.Sa mori e aproape la fel de frumos ca sa traiesti.Sa mori stiind ca ai aparat o cauza e sublim.Lumea te va crede nebun. Dar daca o singura persoana de pe luna iti va intelege sacrificiul atunci nu ai murit in zadar
Depinde si de context. Daca e vorba de ce spui tu, as lupta alaturi de tabara mea si as incerca sa adopt solutii inovative, sa fiu mana dreapta a conducatorului nostru pentru a spori sansele de reusite. As accepta cu demnitate esafodul daca e cazul. Nu renunt la principiile mele. In alta ordine de idei, se intampla ca uneori un obstacol sa ma faca sa ezit, sa renunt. Dar niciodata nu voi renunta cand vine vorba de prima idee prezentata de tine. Cand lupt alaturi de cineva pentru un scop nobil, o fac pana la sfarsit daca e vorba de unitate in grup. Nu sunt un tradator.
Cu siguranţă lupt până la capăt de partea conceptelor mele. Niciodată nu pot renunţa în ceea ce cred.
1. Unde spuneai că trebuie să-mi aşez capul? Spre deosebire de politicienii noştri, mie nu-mi place să schimb taberele.Cum ne-o fi norocul, până la urmă soarta unei bătălii se poate schimba oricând. Oi fi văzut 300 de prea multe ori? 2. În adolescenţă îmi susţineam ideile cu tărie, chiar şi după ce descopeream că greşisem, din principiu sau din încăpăţânarea tipică vârstei, între timp am devenit mai ponderată însă, deşi nu cred că am stofă de martir, sunt de părere că din când în când există câte o idee frumoasă pentru care merită să mori...