Căsătoria în sine nu este neapărat necesară într-o relaţie. Se poate trăi, iubi foarte bine şi fără astfel de contracte.
Birocraţia, însă, o face avantajoasă sau chiar necesară, aproape obligatorie, în anumite situaţii: creditele bancare (pentru achizionarea bunurilor comune); asigurările medicale (care în unele cazuri pot acoperi intreaga familie, dacă o poţi dovedi cu acte); vizitele la spital, care în unele situaţii sunt permise doar membrilor familiei (poţi trăi cu persoana iubită ani de zile şi să nu-i poţi fi alături când are mai mare nevoie de tine, să fii desconsiderat, dat la o parte, ca şi cum nici nu ai exista - reguli tâmpite); soţii nu pot fi obligaţi în instanţă să dea declaraţii unul împotriva celuilalt; în caz dacă partenerii sunt din ţări diferite, obţinerea mai rapidă a vizei + cetăţeniei şi posibilitatea de a locui în aceeaşi ţară; afacerile comune; anumite avantaje pentru eventualii copii; etc.
Dacă nu ar exista aceste inconveniente birocratice (în cazul unei relaţii nelegalizate...ce aiurea sună, ca şi cum altfel ar fi ilegală, mă rog), căsătoria ar fi doar o formalitate, un moft, un tradiţionalism social (poate pe undeva romantic, dar inutil) şi atât.