Sunt in primul an de facultate si pur si simplu nu mai stiu ce sa fac. De multe ori evit oamenii si raspund negativ invitatiilor, pentru ca mai mereu se intampla acelasi lucru - ori nu stiu ce sa spun si tac, ori vorbesc despre chestii nesemnificative sau plictisitoare (se pare) si par literalmente proasta in ochii celorlalti. Acum cateva zile am iesit, intr-o pauza dintre cursuri de cateva ore, cu grupa mea de la fac(nu eram toti, doar vreo 7), printre care era si un coleg care parea cat de cat ok, dar dupa o zi l-am intalnit intamplator pe strada. Vorbea cu cineva, dar cred ca m-a observat si totusi s-a facut ca nu ma vede, ca si cum as fi prea nesemnificativa pentru el sau i-ar fi rusine sa ma salute. Nu i-am spus nimic pentru ca felul asta enervant al meu de a fi practic ma lasa muta in astfel de situatii. Nu stiu cum sa reactionez in situatii care ma deranjeaza, indiferent de natura lor - pur si simplu amutesc. Nu merg cu placere la cursuri, incerc mereu sa zambesc si sa fiu placuta, dar mereu ma intorc trista. De multe ori am impresia ca la fac colegii ma iau in ras, asa, cu subtilitati (nu sunt sigura, dar asa pare.nu mai stiu sa fac diferenta intre ce este real si ce e doar in mintea mea - in capul meu e un haos). Colegii mei au varste intre 19 si 30 ani, dar atmosfera este de liceu, adica aceleasi etichete si barfe, poate mai rau. In fine, ideea e ca eu am 23 ani si gandul ca voi ramane mereu asa ma nelinisteste foarte mult. Nu sunt emo sau altceva de genul si urasc sa ma plang, dar nu mai stiu ce sa fac. Eu sunt mai introvertita si imi place mai mult sa fiu eu cu mine(asa am fost mereu), dar vreau sa ma inteleg bine cu ceilalti si sa fiu impacata cu mine. De multe ori urasc firea asta inchisa a mea, as vrea sa fiu si eu mai deschisa si sociabila cum sunt altii, dar nu-mi sta in caracter. Asta e pacatul meu!. Astept si parerile voastre cu drag.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook