Credeți că cei care pun suflet in tot ce fac și îi afectează răul din lume și nedreptatea, o fac pentru că au un suflet mare, au de unde pune suflet?

Pe scurt, da, pun suflet pentru ca au o anumita bunatatea interioara, au si o anumita corectitudine, insa daca ar fi sa facem discutii ceva mai ample, daca am sapa adanc in psihicul uman, am intelege ca multi dintre cei care pun suflet in orice lucru si ii afecteaza tot ce se intampla in lume, din pacate fac asta si pentru ca sufera de o anumita tulburare de natura psihica! nu arunc cu pietre in nimeni, nicidecum!
mentionez faptul ca una este sa empatizezi cu faptul ca unii trec prin suferinte in aceasta lume si alta sa iei atat de personal lucrurile pe care oricum nu le poti schimba, incat sa ai obsesii si ganduri neconforme cu realitatea! acel spirit de justitiar care ar face rau oricui crezi ca este o persoana rea sau nedreapta!
in fine, ar fi foarte multe aspecte de discutat pe aceasta tema!

Sunt rar oameni care fac rau intentionat. Aproape fiecare rautate care ni se intampla, se datoreaza lipsei de intelegere si de comunicare.
Adesea cel care pune suflet de fiecare data, este doar naiv si n-a experimentat viata pe deplin. Fiecare dintre noi suntem pe interes. Fie ca ne dam sau nu seama. Fiecare dintre noi urmareste ceva de la celalalt. Secretul este sa gasim acei oameni care doresc acel ceva de la noi in timp ce dorim si noi ceva de la ei. Asa se formeaza relatiile. Eu iti dau la schimb ceva ce ai tu nevoie, iar tu imi dai la schimb ceva ce eu am nevoie. Si aici nu ma refer doar la lucruri materiale. Ma refer la orice. De la sentimente, servicii, sfaturi, apartenenta, cunostinte, si restul pot fi si lucruri materiale daca asta vrei sa primesti sau sa dai la schimb.

Are dreptate @Simpatic, este o discutie ampla. Pe langa suflet trebuie sa avem si discernământ, sa intelegem ca oricat ne am dori nu putem schimba noi lumea si nici eradica intunericul in sensul negativ al cuvântului.
Sufletul cu cat daruieste mai mult cu atat se inmulteste mai tare, asa ca da, au de unde pune suflet caci sufletul lor devine din ce in ce mai mare.
Dar trebuie sa acceptam stadiul fiecăruia de evolutie si sa nu ne lasam afectati prea tare.
De aceea avem si sufletul dar si ratiunea.
❤️

Noi, oamenii, suntem fiinte extrem de egoiste. De multe ori, bunatatea de care vorbim nu e neaparat datorita faptului ca vrem sa ajutam, ci sa ne simtim mai bine despre noi, sa avem o idee mai buna despre sine, sa ne crestem ego-ul. Nu zic ca e asa in toate cazurile, pentru ca empatia e reala, cu siguranta. Doar iti ofer inca o perspectiva. Psihologic vorbind, psihicul are trei nivele, trei instante: Constientul, Subconstientul si Inconstientul.
Constientul este "aici si acum", este partea vizibila a unui Iceberg. Subconștientul face trecerea de la Constient la Inconstient. Inconstientul ascunde de fapt toate partile reale ale omului, Sinele real. Acolo sunt pastrate toate fricile, traumele, triggers, impulsurile, placerile, dorintele sexuale, etc. De exemplu, daca te enervezi aiurea pe cineva si nu intelegi de ce, te enervezi prin intermediul Constientului, aici si acum. Totusi, asta inseamna ca este ceva nerezolvat care s-a pastrat in Inconstient, iar Subconstientul nu si-a facut treaba de filtru de cenzura asa cum trebuie si au iesit nervii. In contextul afirmatiei de mai sus, foarte multi oameni au in Inconstient impulsurile egocentrice, hedonismul. Este un lucru normal si chiar necesar pentru om. Multi oameni, fara sa realizeze, se sacrifica pentru altii nu pentru ca vor ca ceilalti sa fie bine, ci pentru ca vor ca ei insisi sa fie bine, sa aiba o imagine mai placuta asupra sinelui.

Pe partea de empatie exagerata, pot sa spun ca este un lucru admirabil, mai ales in ziua de azi. Oamenii se lasa, fara sa isi dea seama, sa fie controlati de inconstientul lor, in ultimul timp. Sunt din ce in ce mai multi oameni care isi exteriorizeaza egoismul sau efectiv lipsa de interes in privinta altora. Admir, respect si iubesc toti oamenii care vor sa ajute, care isi manifesta bunatatea in relatie cu altii. Totusi, empatia si bunatatea exagerata pot fi considerate semne de alarma. Poate fi vorba de sindromul de hiper-empatie, o problema/tulburare de personalitate, etc. De obicei, o persoana careia ii pasa prea mult de altii si se neglijeaza pe sine, e posibil sa fi crescut intr-o familie unde a fost invatata sa se sacrifice, dar n-a fost invatata despre autocompasiune. E posibil sa fie vorba si de un tip anxios de personalitate.

Asta ar fi analiza unui student de psihologie+parerea personala. In orice caz, daca e vorba de tine, incearca sa-ti pui niste limite. Nu spun sa nu mai ajuți, sa nu iti mai pese. Spun doar sa incerci sa faci pasi spre grija de sine. Nu foarte mari. Poti doar sa iti incepi un jurnal in care sa iti scrii tie chestii dragute. Poti sa-ti scrii odata la 3 luni, "hei, sa stii ca sunt mandra de tine!" sau "hei, stiu ca experienta X te-a facut sa te simti asa, dar vei fi bine, cred in tine!". Pentru inceput, ar fi cel mai fain lucru pe care il poti face pentru tine. Poti sa incerci sa spui "nu" la lucruri mici in relatie cu alti oameni (lucruri mici momentan, ca sa nu te fortezi sa faci ceva foarte mare. Baby steps), de exemplu daca vrea cineva sa mergeti într-un parc, sa zici "mi-ar placea, dar ce spui daca am merge mai bine la o terasa?"... Sau un "hei, imi pasa de tine si vreau sa pot sa iti fiu alaturi, dar acum am nevoie eu de mine. Da-mi te rog o ora sa ma simt mai bine, trebuie sa imi incarc bateriile, iar dupa aceea putem vorbi despre ce ti s-a intamplat."

Ai grija de tine. Am vazut ca ai mai pus intrebari de genul (sper ca nu gresesc). Daca te intereseaza, poti sa citesti "Ziua in care m-am iubit cu adevarat". E o carte foarte faina de dezvoltare personala. Sau, daca nu, iti pot trimite niste link-uri la articole despre asta.