Daca pentru o zi ar fi sa redevii copil, ce varsta ti-ai alege si ce ai face in acea zi? O mica compunere ar fi ideala.

Probabil ar trebui sa scriu ceva dragut despre copilaria mea, insa nu as vrea sa ma intorc acolo. Nu am avut o copilarie tocmai fericita pentru ca la mine acasa mereu era o nebunie totala. Cred ca nu era zi de la Dumnezeu sa nu avem scandal. Imi uram tatal si nu intelegeam de ce nu pot avea si eu familia perfecta pe care o aveau ceilalti copii de varsta mea. Am suportat, pentru ca nu aveam ca sa fac... Timpul a trecut si lucrurile s-au schimbat, parca ai mei sunt cu totul altfel. Am familia pe care mi-am dorit-o, am un camin si mi-e drag atunci cand ma intorc acasa.
Aceasta este varsta pe care vreau sa o pastrez, care o sa mi-o aduc mereu aminte cu placere. Imi traiesc copilaria la 20 de ani, pentru ca acum sunt iubita si am o familie, am un tata
(asta e familia mea, iar eu sunt mandra de ea. asa cum e si cum a fost, buna sau rea. O sa am eu timp sa recuperez toate zilele in care am plans )

Mi-ar placea sa fiu iar in clasa I, sa retraiesc prima zi de scoala.
Cu stomacul plin de fluturi si gatuita de emotie, sa pasesc in curtea scolii. Sa ii strang pe parintii mei de mana si sa cercetez multimea agitata, cu ochi curiosi de copil.
Sa o privesc din nou pe doamna invatatoare cum ne ocroteste pe toti.
As vrea sa simt, asa cum am simtit atunci, mirosul Abecedarului si a cartii de Matematica, mirosul florii de un rosu aprins, ce ma astepta pe banca.
As vrea sa pot privi inapoi, ca atunci si sa-mi iau din nou ramas bun de la copilarie.

Mai voi va faceti temele pe TPUDar n-ati luat vacanta? Caracterizari, compuneri azi maine dam meditatii online...numai sa nu zici ca si tu esti la facultate...

As da timpul inapoi la varsta de 7 ani, am adus multa suparare mamei mele, ii era rau si saraca mi a spus sa ii aduc o cana cu apa, i-am adus, mi-a cerut mancare i-am dat, apoi m-a rugat sa fac de mancare o tocanita iar eu m-am suparat caci vroiam sa ies afara iar dansa nu imi dadea voie asa ca atunci cand a insistat iar sa fac de mancare i-am spus"Lasa bre ca nu mori azi" si m-am suparat si am iesit afara lasand-o in pat cu ochii in lacrimi iar eu trantind usa dupa mine.Imi pare tare rau dar nu am avut puterea sa ii spun nici in ziua de azi, vreau doar sa uit dar nu reusesc, oricum mamica mea nu mi-a reprosat sau certat de cuvintele alea dar mamica mea e tare buna si nu merita asemenea cuvinte.pup

Scrie mai bine ca ai vrea o compunere despre asta e mai direct
A, eu sunt un copil!

Bună.
Sunt foarte obosită ca să-ți fac o compunere.
O să fiu scurtă în răspuns: vârsta de 5 ani, m-aș bucura la maxim de aceea zi... însă așa ceva nu se poate întâmpla... unde ești copilărie, ai fugit de mine iar eu nici acum nu am încetat să te caut...
Pa, pa.