E bine sa plangi pentru amintirile din trecut sau din contra trebuie sa zambesti pentru ca s-au petrecut? De ce plangem cand ne amintim de o persoana draga cu care am petrecut momente frumoase? Cine e acea persoana? De ce suferim dupa ea? Apropo, tu cand te pui in pat te gandesti la trecut?

Prefer sa nu ma gandesc la trecut, doar viitor si prezent.

"Apropo, tu cand te pui in pat te gandesti la trecut?" Avand in vedere ca dorm foarte putin, incerc sa imi ocup timpul cat mai mult ca sa nu ma gandesc la diferite chesti, printre care si trecutul meu. Nu am motive bune sa fac asa ceva.

"E bine sa plangi pentru amintirile din trecut sau din contra trebuie sa zambesti pentru ca s-au petrecut?"
☻ Nu mi se pare in regula sa plangi pentru trecut, asta imi induce o stare depresiva si ma simt ca o leguma, dar deh, se intampla sa ma nabuseasca amintirile cateodata. Cui nu? Sa zambesc gandindu-ma la amintiri, da, mai zambesc nostalgic atunci cand trec pe langa locul unde am copilarit. Am fel si fel de amintiri, dar cele neplacute sunt eclipsate de bucuria copilariei.
"De ce plangem cand ne amintim de o persoana draga cu care am petrecut momente frumoase? Cine e acea persoana? De ce suferim dupa ea?"
☺ Probabil de dor. In mintea mea a aparut mama, in tinerete. Cred ca-mi lipseste ideea de prunc langa mama lui. *I feel so alone sometimes*
"Apropo, tu cand te pui in pat te gandesti la trecut?"
☻ Mai rar la cel indepartat, ma gandesc la ziua care-a trecut pana adorm.