Buna TPU! Acum doua saptamani am iesit dintr-o relatie de aproape 4 ani.
Am stat mutata aproximativ 2 ani in Anglia si am trecut prin foarte multe incercari deoarece a durat ceva timp pana mi-am gasit locul de munca si el facea mereu presiuni asupra mea, cumva ma invinovatea si ma impingea pe la spate sa imi gasesc un job, altfel spunea ca pot sa plec inapoi in tara pentru ca acolo nu aveam ce face. Inteleg ideea de pe o parte, in Anglia traiul este greu, dar totusi, modul in care proceda el nu mi se parea deloc firesc. De-a lungul timpului am intampinat foarte multe neintelegeri, chiar daca eu intre timp mi-am gasit un loc de munca. De foarte multe ori realizam ca nu ne potrivim deloc din mai multe puncte de vedere. Daca ne certam el facea mereu in asa fel incat sa aiba EL dreptate. Si de cele mai multe ori adormeam certati, eu plangand, el pur si simplu intorcandu-se cu spatele la mine fara ca macar sa incerce sa ma calmeze. Eu trebuia sa imi cer scuze chiar si atunci cand poate el era cel vinovat.
Cu timpul am inceput sa ma obisnuiesc cu astfel de comportamente, am zis ca mai las de la mine, cumva incercam sa ma mint ca e ceva normal. Eram practic dependenta de el, ii iertam orice greseala pe care el o facea. Nu spun ca eu am fost o sfanta, insa atunci cand greseam cu ceva, imi recunoasteam vina si incercam sa fac sa fie totul ok.
La un moment dat lucrurile pareau sa mearga intre noi. Eu imi gasisem alt job, la un depozit de flori, era totul stabil si eram fericita pentru asta, chiar imi placea. Acolo am cunoscut un baiat de origine spaniola si m-am luat in vorba cu el deoarece mie inca de mica imi place aceasta limba si nu numai din acest motiv, dar avand in vedere ca nu cunosteam pe nimeni, am incercam sa imi fac prieteni. Pe zi ce trecea deveneam din ce in ce mai apropiati, mi se parea un baiat atat de special si se comporta foarte frumos cu toata lumea si in special cu mine, era o chimie intre noi practic. Se vedea cu ochiul liber ca ceva se intampla pentru ca toti colegii nostri de la munca incepeau sa observe asta. Lucrurile tot inaintau, pana cand ne-am trezit amandoi indragostiti unul de celalalt. Povestea noastra a fost una ce numai in filme se poate intalni. Nici unul dintre noi nu s-a putut controla; eu desi aveam prieten (si el stia lucrul acesta, ba chiar la inceput a incercat sa fie doar prieten cu mine din respect pentru ca eu aveam o relatie) s-a intamplat ca eu si cu spaniolul sa ne sarutam si lucrurile au recidivat spre ceva si mai serios. Da, am avut relatii intime. Si nu stiu cum sa spun, insa in acele momente nu imi pasa de nimeni si de nimic, baiatul acesta ma facea sa ma simt atat de fericita si protejata langa el, incat atunci cand eram impreuna, orice altceva in jurul nostru disparea.
La un momentan dat, dupa ce aveam aproape 2 luni de munca fostul meu prieten a zis ca mergem in Romania in vacanta, asa ca am ales o data si am mers la agentie sa fac adeverinta de concediu. Mi-a aprobat-o (desi eram in stres deoarece aveam practic numai 2 luni de munca si era putin probabil sa accepte). Insa s-a rezolvat. A doua zi, am primit mesaj de la el ca nu mai plecam pe acea data, ci cu o saptamana mai mult. Dupa ce eu deja rezolvasem la agentie el schimbase singur, de capul lui data plecarii si intoarcerii. Ne-am certat foarte tare pe tema aceasta, el zicea ca nu e nimic, ca imi pot gasi alt job, ca nu e capat de lume. Cumva se comporta ca un copil. Eu aveam totusi un job si voiam sa fiu responsabila, insa pentru el totul parea un joc. In fine, a venit ziua plecarii in Romania, 2 saptamani nu ne-am vazut deoarece am incercat sa stau o perioada departe de el, sa vad daca o sa mi se faca dor si mai ales ca incercam sa imi dau seama daca trebuie sa continui cu el sau daca sa imi ascult inima si sa incep o poveste cu spaniolul.
Ideea este ca fostul meu a vazut mesaje cu spaniolul si am pus capat relatiei deoarece i-am marturisit ca m-am indragostit. Mi-a fost foarte greu sa trec prin aceste momente, nici acum nu sunt bine in totalitate pentru ca va dati seama. Am trait aproape 4 ani cu acest om si desi am avut mai multe momente de cearta impreuna, am tinut la el foarte mult (desi am facut ce am facut...) Momentan sunt in Romania si doresc sa ma mut cu spaniolul (in tot acest timp el a fost alaturi de mine), insa mama mea nu accepta deloc situatia. Ea este fixata pe fostul, il vede pur si simplu perfect. Ideea e ca mie niciodata nu mi-a placut sa imi spal rufele in public. Daca aveam o problema in relatie, nu fugeam la mama sa ma plang si chestii de genul. Tocmai din motivul ca mama nu stia ce s-a intamplat de-a lungul timpului intre noi, spune ca a fost un baiat foarte bun.
Mama nu il accepta pe actualul pentru ca nu il cunoaste (problema e ca nici nu vrea sa il cunoasca pentru ca e de alta religie, alta nationalitate, mama mea este foarte rasista). Mai pe scurt, a spus ca daca plec cu el, cu ea nu mai am ce sa discut, deci cumva ma pune sa aleg intre el sau ea.
Dupa parerea mea, o persoana alege ceea ce este mai bine pentru ea. Am 21 de ani, nu sunt foarte trecuta prin viata ca sa zic asa, insa sustin faptul ca sunt destul de matura incat sa pot lua propriile decizii si sa aleg ceea ce ma face pe mine fericita. Voi ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook