Cand eram copil am atins penisul unui baiat si acum dupa mai multi ani mi-am adus aminte si m-am simtit nasol si am decis sa vorbesc cu tatal meu pentru a ma elibera.
El m-a ajutat sa trec peste si am inteles ca ceea ce am facut este un nimic si eu eram singura parsoana ca o facea sa para o mare chestie...Imi venise in minte un gand cum ca daca am facut asta sunt gay, totusi eu nu vreau sa devin gay, bisexual, eu vreau sa duc o viata normala si frumoasa alaturi de o femeie. M-am gandit ca daca nu vreau sa fiu gay nu voi fi corect?
Am reusit sa trec foarte repede.
Credeti ca este bine ca am reusit sa trec atat de repede?
Si sunteti de acord cu mine ca este doar un nimic ceea ce am facut?
Orientarea sexuala este un complex de factori care cuprinde atat atractia sexuala, emotionala si romantica pe care o persoana o are pentru o alta persoana, cat si preferintele sociale (Asociatia Americana de Pediatrie si Asociatia Psihologilor Americani). Orientarea sexuala a unei persoane se prefigureaza in copilarie, conturandu-se in adolescenta.
Orientarea sexuala NU ESTE O ALEGERE: nu poti alege sa fii homosexual, lesbiana sau bisexual; te nasti homosexual, asa cum alte persoane se nasc heterosexuale. Nu poti sa devi homosexual peste noapte, iar homosexualitatea nu este o boala asa ca, nu ai cum sa te infectezi!
Iata cateva tipuri de orientari sexuale:
- heterosexualitate atunci cand suntem atrasi de persoane care apartin sexului opus;
- homosexualitate (GAY) atunci cand suntem atrasi de persoane care apartin aceluiasi sex: o fata se simte atrasa de o alta fata, un baiat se simte atras de un alt baiat;
- bisexualitate atunci cand suntem atrasi de ambele sexe: un el atras si de o fata si de un baiat sau invers, o ea atrasa si de o fata si de un baiat;
- asexualitate atunci cand nu simtim nici o atractie fata de un sex sau altul sau nu suntem interesati de sex. Cei care au aceasta orientare sexuala se poate sa nu fie interesati de sex, dar pot deveni apropiati din punct de vedere emotional fata de o alta persoana.
De fapt, ESTE FOARTE SIMPLU: Unii sunt heterosexuali, unii sunt gay sau bi, tot ce trebuie sa faci este sa accepti diversitatea si sa nu judeci o persoana prin prisma orientarii sale sexuale. Pana la urma, omul este om, indiferent de orientare sexuala, etnie, dizabilitate, status HIV, gen, apartenenta religioasa etc.
Nu cred ca esti gay, daca tie nu iti place, ok, aceea a fost doar o chestie, un nimic, cum a spus si tatal tau, cel mai bine ar fi sa consideri ca acea ''scapare'' nu s-a intamplat si e totul ok. Bafta!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu te mai amagi ca ai trecut peste. Gandul tau e tot acolo, ai ramas marcat. Si nu, nu e un nimic, e ceva ce putea sa NU se intample. Acum trebuie sa-ti accepti fapta, nu s-o negi.
Răspunde
Pai inainte ma tot gandeam la ce am facut si nu puteam sa o scot din cap, ins acum sunt chiar relaxat.
In fine si daca sa zicem ca e cum spui tu cum fac sa nu mai stau cu gandul acolo...
Răspunde 
))) Hah. Câtă răutate =)
Eu ti-am zis sigur ce si cum e. Nu mai cereai parerea altora aici daca erai convins si relaxat.
Te accepti cu ce ai ales sa faci atunci, te resemnezi si nu vei mai avea niciun gand. Constientizeaza ca nu poti schimba nimic oricat ti-ai dori si daca negi te minti singur.
Deja mi-am dat seama ca nu pot schimba nimic.
Insa cred ca ai dreptate mi-a ramas putin gandul la acea experienta insa cred ca voi trece repede si peste acest gand.
Am o intrebare cam stupida insa totusi o voi adresa : Daca ma duc la o spovedanie trebuie sa spun ca am facut aceasta experienta sau de maine aceasta experienta trebuie luata ca si cum nu s-a intamplat, indiferent de cine ma intreaba?
Te-ai spovedit aici, de iertat trebuie sa te ierti tu. Daca ti-e imposibil, te accepti asa! Nimeni nu te intreaba chestiile astea si daca se va intampla nu vei fii obligat sa le dai explicatii cu privire la viata ta intima. S-a intamplat si gata, asa ai simtit tu atunci. Nu iti nega fapta fata de tine! Comporta-te in continuare asa cum esti si cum simti tu. Degeaba maschezi adevarul, el te va da de gol mereu.
În mod normal, la spovedanie trebuie să spui tot. Dar tot în mod normal, preotul ar trebui să fie destupat la minte și să priceapă că nu a fost ceva cu intenție (nici nu aveai cum, la vârsta aia!) și să te absolve fără vreo pedeapsă - în fond, nu e ceva din vina ta.
Da' cam greu să găsești un duhovnic așa „libertin" în ziua de azi...
Deci mai bine nu spun, corect?
Mai bine dupa ne prefacem ca nu s-a intamplat nu?
Nu e corect - ai face un păcat mai mare, anume ai minți (chiar dacă prin omisiune, tot minciună se cheamă).
Dacă ești cu adevărat credincios și confesiunea reprezintă ceva pentru tine - spui tot și încerci să explici neimplicarea ta, ci faptul că ai fost doar o victimă și vrei să scapi de povara morală a întâmplării.
Dacă nu e un preot habotnic, ar trebui să înțeleagă.
===
În altă ordine de idei, mai bine e să consideri fapta ca pe un accident, ceva neplăcut dar care nu a depins de tine și pe care nu l-ai putut evita. Nu poți spune despre un accident că nu s-a întâmplat, pentru că din păcate acesta deja s-a produs și a lăsat în urmă efecte. Trebuie să te împaci cu gândul ăsta și să mergi mai departe.
Viața și orientarea ta sexuală nu depind de asta, ele sunt înscrise în codul tău genetic încă de la naștere. E păcat să te inhibi din cauza unui inconștient care te-a abuzat.
Eu imi doresc sa reusesc sa trec oeste complet imediat, pot sa reusesc?
Oricum acum cateva zile ma simteam goraznic, apoi am vorbit cu tatal meu si m-am simtit mult mai bine insa nu complet.Cum pot trece complet?
Simplu: dacă ești credincios și spovedania este un obicei regulat, normal, firesc pentru tine, mergi și descarcă-ți sufletul și duhovnicului. El e singurul care vindecă șuflete și asigură liniștea.
În ceea ce te privește pe tine direct, nu ai nimic altceva de făcut apoi decât să lași timpul să-și facă lucrarea.
Deci sunt credincios insa nu m-am spovedit vreodata ziceam diar ipotetic, in caz de...
Sa trecem peste partea credincioasa, cum as putea sa uit complet fara nicio rememorare viitoare a acestei amintiri?
Nu poți uita complet ceva. Doar cu hipnoză e posibil (dar nu și sigur) șă poți bloca o amintire. Altfel, chiar dacă o să scapi de obsesia asta pe moment, amintirea va rămâne mereu undeva într-un ungher alminții tale.
M-am sculat azi si ti-am citit mesajul si mi-am dat seama ca in stilul asta nu facem nimic si mai bine nu mai zicem nimic!
Adica in stilul asta nu rezolv nimic, mai bine nu mai deschid subiectul pentru ca si asa nu prea mai ma deranjeaza insa m-am simtit eu mai bine sa postez acest mesaj insa de fiecare data aud acelasi lucru : Nu e nimic erai copil nu era mare lucru.
Pai frate chiar asa e, hai sa nu mai comentam pe acest subiect ca nu are rost pana la urma pe mine nu mai ma deranjeaza...
Ma rog, oricum multumesc!
Am dreptate sau nu?
Ma gandesc ca eu nu trebuie sa il uit daca am reusit sa trec oeste si sa nu mai ma gandesc, acum singurl meu gand e sa imi raspunzi si apoi sa dau raspunsul castigator si aceasta intrebare sa fie inchisa asa ca astept ultima ta opine in privinta a ce am scris eu mai sus!
Păi ce altă opinie să mai dau?
Am spus mai sus - pentru liniștea sufletească e bună confesiunea (dovadă că te simți mai bine după ce ai recunoscut aici întâmplarea); că nu vrei să o faci în fața unui duhovnic, e altceva. Dacă nu e ceva cu care să fii obișnuit, ar fi cel puțin ciudat pentru tine. Și nu cu așa ceva ar trebui să începi...
Oricum - fii sigur că nu vei avea nimic de suferit în viitor, iar dacă nu te mai gândești la asta, cu timpul poate chiar uiți.
Si eu am facut la fel, doar ca nu cu penisul unui baiat ci cu vaginul unei fete :-)
Si nu ma simt naspa, chiar mi-a placut :-D
Este un nimic...Erai mic atunci, multi copii mici fac prostioare de genu' 
Nu, nu o sa devi gay in nici un caz.
Bafta! 
Daca mi-ar fi placut nu as mai fi pus aceasta intrebare si nu mai ma simteam nasol pentru ce am facut...
Cel mai important lucru este ca erai mic, si nu realizai ce faci si ce inseamna lucrul asta. Tatal tau ti-a spus bine, e un nimic
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
