Ordonare:
După relevanţă
Văd că lumea afirmă în mare parte că sunt stări de slăbiciune. Eu spun că nu sunt, are rost să îmi mai argumentez opinia sau ești mulțumit de celălalte răspunsuri?
RăspundeNormal ca are rost, nu am dat fundita cuiva
Răspunde
Bănuiesc că ai întrebat dacă intimitatea este o slăbiciune. Să fii intim înseamnă să te expui în fața celuilalt. Practic, renunți la toate mijloacele de apărare și te apropii de un străin.
Tu ai enumerat niște stări pozitive, crezi că stările negative nu se pot transforma în slăbiciuni? Fiecare om ascunde multe lucruri, chiar și de el însuși. Secretele sunt ca și rănile, cu cât le ascunzi mai mult cu atât devin mai periculoase. Nu vrei să știe nimeni de ele de teamă să nu te lovească acolo unde te doare. Apare această teamă de a te expune, de a fi vulnerabil. Atunci, te ascunzi sub o mască. De exemplu, dacă ești trist în fața celorlalți te prefaci că ești un om vesel de teamă ca lumea să nu te judece. Așa suntem învățați de mici de la părinți. Nu ți s-a întâmpla când erai mic să plângi în public? Ba de la o căzătură sau că mama nu ți-a cumpărat ce voiai, mă rog. Cred că ai auzit ceva de genul: "Ce rușine! Ce o să zică lumea dacă te vede că plângi? Râd copii de tine!". De aici înveți să te ascunzi după tot feluri de măști. Începi să te prezinți cu o personalitate falsă deși urâm să fim mințiți de alții când la rândul nostru facem la fel.
În concluzie, susțin că trebuie să ai curaj să îți arăți vulnerabilitatea, să fii intim. Dacă nu ai reprimări, nu ai nici răni. Nu îți este frică să fii tu însuți.
Chiar ma miram citind raspunsul lui Blue. Cand colo, supriza supriza, e fata/femeie. De ce oare nu ma mai mir acum de raspunsul ei? 
Un baiat/barbat nu ar fi dat asa raspuns.
Si eu credeam ca e barbat, prima impresie cateodata ne inseala e ceva normal
Depinde de persoana...in cazul meu este si daca vrei iti spun si de ce, dar nu ma refer la iubirea intr-un sens romantic.
Pentru mine e o slăbiciune deoarece cand sunt rănită de persoanele dragi mie am stări de depresie.M-am automutilat de vreo 4-5 ori.
Cand imi exprim sentimentele fata de apropiați sunt respinsă si trebuie sa ma interiorizez.
De mica am fost o fire iubitoare si calda.Imi place sa dau si sa primesc imbratisari, sa rad si sa vorbesc cu altii, sa ma port ciudat.Intotdeauna ma atasez repede de alte persoane si imi exprim cu usurinta sentimentele dar dintr-un motiv anume ajung mereu singura.
Deci da.Pentru mine e o slăbiciune.
Mi-e frica sa ma mai atasez de ceilalti pe motiv ca atunci cand se plictisesc de mine eu rămân cu durerea sufletească si complexe.
Daca mi-as exprima mereu sentimentele fata de cei care m-au rănit ar însemna sa plâng in mod permanent.Prefer sa plâng pe interior si sa raman nepăsătoare, sa nu mai vorbesc cu cei din exterior pentru a nu fi rănită, sa ma interiorizez si sa se raman distanta pentru a nu intra in depresie.
Atunci ce sa fac sa reprim tot ce tine de latura emotionala?
Nu se invata asa ceva la comanda. Cred ca nu ai fost ranit destul de mult ca sa te inveti cu asa ceva.
Ba da am fost,dar observ ca parca am devenit indiferent,numai simt ce simteam o data,nu stiu cum sa spun numai simt nimic, cand cineva ma jigneste mi egal, cand cineva ma critica, numai simt empatie, iubire, afectiune
Atunci care e treaba cu intrebarea? Daca ai scapat de bataile alea de cap, nu vad problema prietene.
Inca mai retraiesc asta doar cand visez, parca visele vor sa imi demonstreze ceva, o voce imi spunea sa imi exprim sentimentele nu glumesc, adica eu imi spuneam asta in vis, sunt foarte lucid cand visez
Norocul meu atunci ca nu prea visez .
Cand manc dulciuri am observat ca visele sunt mai lucide ca cand manc carne, am observat si ca dorm mai mult, fac studii pe mine
Din punctul meu de vedere nu. Acum depinde și cui îi demonstrezi aceste lucruri, persoana/persoanele respective pot fi reci, sau nu vor să-și arate sentimentele. Depinde de mulți mulți factori.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
