Cât de norocos te simţi faţă de nişte copii cărora nu li se dă ocazia să înveţe şi care sunt nevoiţi să treacă zilnic prin diverse greutăţi doar ca să ajungă la şcoală? Consideri că profiţi la maxim de ocazia pe care o ai sau ai putea mai mult?
Atenţie, imagini şocante!
http://stirileprotv.ro/......igura.html

Bună.
Cel mai bine mă simt sufletește când pot ajuta fie el un copil sau fie el și adult!
Și pe mine m-au învățat alții și acum le mulțumesc.
Pa, pa.

FacCeVreau, cred că exagerezi. Nu mai fii atât de pesimist!

Am vizionat reportajul acesta si am ramas cu un gust amar. Desi parintii mei imi spuneau ca sunt norocoasa sa am asemenea conditii de invatare, in comparatie cu alti copii care renunta la scoala pentru a munci, nu ii credeam. Este impresionanta povestea Adinei si a Georgianei care sunt doua fetite constiincioase si stiu ca numai invatand vor putea scapa de saracie, dar din pacate nu au posibilitati sa invete la un nivel mai avansat. Este strigator la cer cum nimanui ii pasa de soarta acestor copii care vor ajunge asemenea parintilor sai, chiar daca ei isi doresc sa aiba un viitor diferit. Iti multumesc, NOname pentru ca ai pus acest reportaj. Am realizat ca trebuie sa-mi dau silinta mai mult la scoala si ca sunt norocoasa sa am astfel de posibilitati de invatare si sa studiez la un liceu foarte bun. Imi doresc din suflet sa-mi pot implini visul...In concluzie, daca scoala nu e, viitor nu e! Scuze daca am greseli de exprimare. O zi frumoasa!

Bună! Mă simt extrem de norocos că am posibilitatea şi că sunt perfect sănătos să pot merge la şcoală şi să pot ajunge ceva în viată.Recunosc şi eu că uneori nu mă duc la şcoală cu cel mai mare drag posibil, dar nu am chiulit niciodată. Şcoala ar trebui să fie pentru toţi copii un loc special unde învată lucruri interesante şi folositoare în viaţa de zi cu zi chiar dacă se dau o groază de teme şi mult de învăţat,dar trebuie să faci sacrificii şi să treci peste chestia asta, nu un loc unde pierdem timpul învăţând cum zic unii. Într-adevăr imaginile sunt foarte şocante, mă simt îngrozit, să văd câti oameni nu-şi cunosc limba natală chiar şi la vârste de 30-40 ani nu numai la adolescenţi.Mulţi abandonează şcoala fie că nu le place, fie că vor să dea şcoala pe munca la câmp sau la stâne sau rromii care se căsătoresc la 14-15 ani şi zic că vor trăi pe banii neamurilor. Apropo pe copii foarte săraci nu-i condamn că abandonează şcoala,deoarece nu este vina lor că trăiesc într-o sărăcie lucie,că au nişte părinţi beţivi sau că rudele lor nu-i lasă să înveţe ci îî pun la munci foarte grele şi istovitoare.Un copil nu alege unde să se nască, ce părinţi are, în ce adăpost locuieşte etc ci se lasă la mâna crudului destin. Numai bine

Fata de ei ma simt extrem de norocoasa cu toate ca nu de mult am ramas somera.

Nu au bietii nici o vina! nu e vina lor ca s-au nascut in Romania, intr-o familie saraca si cu putina cultura! o parte din ei vor reusi in viata, alta parte se va chinui pentru ca statul sigur nu ii va ajuta cu mare lucru!

Desi, stiu ca as putea profita mai mult (avem un trai bogat acasa), atata fac eu. Insa, desi ne este greu, trebuie sa recunoastem ca, la nivel de tara vom ajunge sub Bhutan, Nepal, Mauritania, in foarte scurt timp. Vor fi si exceptii, dar peste jumatate din populatie, din cauza crizei, peste jumatate din populatia Romaniei va ajunge analfabeta.
Cum spuneai si tu, si articolul, e boala rara, dar sigura.

Intr-adevar, la vremea cand am vazut si eu acest episod din "Romania, te iubesc!", am ramas cu-n gust amar.Desi, aveam destul de des contact cu analfabeti avizi de manele pe YouTube, care nu stiau sa-si caute singuri satisfacearea pofeti pe NET.M-am oferit catorva sa incerc sa-i invat sa scrie si sa citeasca (daca tot imi petreceam cateva ore la clubu`de NET unde lucra un amic), insa refuzau sub pretextul ca se descurca ei si fara carte. La o sinteza mai profunda a chestiunii, putem observa lesne ca nu 150 de mii de analfabeti au adus in paragina Romania, ci cateva sute, mii de scoliti, da`fara scrupule. Dupa cum se spune si-n reportaj, problema vine din ignoranta celor de sus, in fapt, din lipsa moralei si nimicimea indivizlor care ne conduc.In opinia mea, doua actiuni ar trebui intreprinse in acest sens, pentru eradicarea analfabetismului; interzicearea prin lege a analfabetilor sa voteze (fiind o masa usoara de fraudat, si astfel se mentin la putere jegurile umane), si, obligativitatea educarii celor care mai pot fi recuperati prin prezente la cursuri, cat si extragerea din familie a copiilor acolo unde parintii nu cauta sa-i tina la scoala.Din pacate, uitandu-ne in jur, ochii mintii vad ca studiile nu-ti garanteaza un viitor in puf, dar te fac mai adaptabil.O problema foarte spinoasa.Nu ma consider norocos (nu cred in asa ceva) prin comparatie cu acesti nefericiti ai sortii, ci cred cu tarie ca mi s-a dat o sansa de la viata si mie sa pot indrepta astfel de anomalii sociale, avand convingerea ca, cine-si cauta huzurul isi coace singur dusmanii.

Eu nu ma simt norocos, ei sunt ghinionisti.As putea face mai multe la scoala motivele pentru care nu fac sunt personale.

Draga mea NOname, nu de mult am descoperit cat de norocoasa sunt; norocoasa pentru ca pot merge la scoala, ca indiferent cat de greu sau obositor este pot munci, atat cu trupul cat si cu mintea, norocoasa ca am parinti, pe care oricat de mult i-as supara sau i-as dezamagi, nu ma pot da la o parte, ma iubesc in felul lor, chiar daca stiu sau nu sa mi-o arate. Poate ar trebui sa ne simtim norocosi si pentru faptul ca suntem sanatosi, ca avem un cap, doua maini, doua picioare, ca suntem oameni simpli, normali...
Copii ce nu pot merge la scoala, copii orfani, parasiti de cei care le-au dat viata, copii ce s-au nascut cu boli grave si nu stiu cum e sa fi complet sanatos, omaneni ce lupta pentru cateva clipe de viata in plus, pentru a mai privi o data haosul lumii ce ii marginalizeaza. Sa ne imaginam macar o clipa cum ar fi fost viata noastra avand macar una dintre aceste probleme... ingrozitor.
Trebuie sa recunosc ca nu am pretuit foarte mult ce am avut pana cand am inceput sa pierd si am reusit sa invat ce este fericirea.
Si mai ganditi-va ca multi dintre oamenii cu asemenea probleme, mai ales copiii nu au nicio vina si atunci: de ce? Oare poate raspunde cineva?

Ma simt foarte norocoasa! dar uneori nu-mi place scoala

Foarte norocoasa! eu am multe posibilitati, in timp ce altii nu au nimic saracii. si apreciez ce mi se da.
exemplu: unui coleg de-al meu ia ars casa din temelii, si tot ce a salvat au fost unsprezece milioane si cateva hayne, deci da. dupa ce ca era amarat, acum a mai trecut si prin asta.

Ma simt norocos, implinit, dar totusi nostalgic. SI totusi, de ar fi sa faci o comparatie cu cei din zilele noastre, carora scoala pentru ei este un chin si vai, ar fi esential ca acei copii din filmulet sa-i substituie pe anumiti din zilele noastre. Multi au aceasta sansa, dar nu stiu s-o pretuiasca, ocupa degeaba locurile facultatilor respectiv scolilor, zadarnic este totul. Si totusi, am intalnit si inca intalnesc termenul de la o zi la alta "tocilar" care este destul de ambiguu si inselator prin polisemia lui si poti observa cu usurinta ca detesta scolarizarea pe cei care-l folosesc.