anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

As vrea sa va rog sa cititi tot daca vreti sa raspundeti.
Eu sunt genul de om care este alaturi de prieteni si la bine si la greu. Ii apreciez, ii respect si le sunt loiala. Atunci cand o prietena m-a sunat sambata noaptea pe la 2 pentru ca era prea trista ca sa doarma, am vorbit cu ea pana la 4:30 dimineata cand s-a mai linistit. Atunci cand un prieten care avea probleme financiare a avut o problema medicala l-am ajutat cat am putut cu banii si cu moralul. Atunci cand o prietena m-a rugat sa o invat sa gateasca pentru ca nu mai are bani sa-si cumpere mereu mancare gatita, m-am dus la ea acasa de mai multe ori ca sa o invat ce stiam etc.
De cele mai multe ori, am primit si eu apreciere, ajutor (la nevoie) si respect din partea celorlalti.

Considerati ca genul asta de acte nu sunt acte de iubire?
De ce sunt atat de multi oameni care spun ca iubirea poate exista doar in cuplu? Eu tind sa cred ca oamenii care spun lucrul asta, confunda iubirea cu posesivitatea.
Considerati ca iubirea este sau nu ceva ce poate exista doar in cuplu? De ce?
Parintii mei imi spun ca daca nu vreau o relatie de cuplu inseamna ca sunt egoista, in sensul ca nu pot iubi un om.
Ce parere aveti despre ce spun ei? Credeti ca au sau nu dreptate? De ce?

9 răspunsuri:
| Hammurabi a răspuns:

Nu.
Iubirea nu e ceva care există doar înr-un cuplu.
E ceva care există permanent în noi și în jurul nostru.
Iubirea e modul în care înțelegem și ne trăim viața. E modul în care putem aprecia și ne putem bucura de tot ce e în jurul nostru.
Nu ești egoistă. Doar că inteligența ta te protejează. Ceea ce e un lucru destul de rar.
Vei iubi și un om, în momentul în care vei găsi acel om și vei avea certitudinea că el merită iubirea ta.
De ce te-ai grăbi?

| anonim_4396 explică (pentru Hammurabi):

In ce masura consideri ca este in regula sa existe posesivitate in cuplu? Care crezi ca ar fi niste limite normale? Banuiesc ca este nevoie si de posesivitate ca sa poti sa faci diferenta intre o relatie de cuplu si una de prietenie.

| Hammurabi a răspuns (pentru anonim_4396):

Eu nu cred că trebuie să existe posesivitate în cuplu.
Consider că un cuplu se formează în momentul în care ambii parteneri consideră că au găsit tot ce puteau găsi mai bun și mai corespunzător cu ceea ce-și doresc.
A-ți alege partenerul pentru toată viața e o căutare, nu o partidă de pescuit.
Și atunci nu există posibilitatea ca unul dintre ei să mai fie "sedus" de altcineva, așa cum spune BullseyeShot. Pentru că nu va exista cineva mai presus de partenerul tău.
Dar pentru asta trebuie să-ți acorzi timpul necesar. Nu să fi disperat să te căsătorești la 18-20 de ani.

Nu sunt prea mulți care înțeleg lucrul ăsta. De obicei, cuplurile se formează ca la piață. Adică asta mi-a picat în mână, asta e. Nu mai contează, bine că nu mai sunt singur/ă. De unde știu eu că voi mai găsi altceva mai bun vreodată?
Cam asta cred că e greșeala fatală a multora.

| anonim_4396 explică (pentru Hammurabi):

Foarte interesanta perspectiva ta. Cred ca ai dreptate.

| HUAWEHUAWE a răspuns:

Parintii tai te invata ca iubirea se imparte doar in familie.cu ei, cu copii tai, cu O POSIBILA RELATIE (viitor sot al tau ), ei vor sa nu-ti iubesti prietenii ca sa nu patesti ceva, sa-ti dau un exemplu:

iubesti o colega de scoala de 5 ani si aia observa si la un momendat te face de bani, de ceva si nu e de-al familiei, dispare, pleaca, se duce la viata ei...si asta iti spun parintii tie, ne iubesti pe noi familia si pe prietenul tau care probabil va fi sot.Cu-i dai iubirea?

| user0010 a răspuns:

Părinții tăi nu au dreptate în privința aceasta. Tu dacă nu îți dorești o relație/să te căsătorești cu cineva, asta nu înseamnă că ești egoistă/pesimistă. Nu este adevărat.
Chiar apreciez că ești o persoană de încredere, un sprijin pentru ceilalți, un exemplu bun de urmat. Iubirea nu există doar în cuplu. Există în familie, între prieteni, totul depinde cum o interpretează fiecare.

Dragostea/iubirea nu se rezumă doar la contact fizic, sex, etc, ea înseamnă mai mult decât atât.
Sincer să-ți spun, eu sunt genul de persoană care nu prea se atașează așa ușor de ceilalți oameni. Analizez mai întâi persoana cu care discut, să știu ce fel de mentalitate are, iar aspectul fizic, mai puțin îmi pasă, uneori deloc.
Frumusețea se pierde în timp.

Dar atunci când un om te iubește cu adevărat, el nu va fi posesiv, va face tot posibilul să îți fie bine și să-ți fie alături și la bine și la greu. Ai grijă de tine.

| BullseyeShot a răspuns:

Grav să nu ştie să gătească, dar în fine (poate că va găsi pe cineva care o duce doar la restaurante - Instagram life cum vor cam toate).
Revenind la întrebarea ta, nu te mai lua după ceea ce spun alții, întrucât tu eşti deja pe drumul cel bun şi respecți exact ceea ce te învață şi la Biserică: "Iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți."
Tu deja pui şi în aplicare, lucru care te va ajuta extrem de mult în viitor. Vei vedea.

Nu te mai lua după ceea ce spun cei mai mulți oameni, cei mai mulți sunt "slabi" din punct de vedere intelectual.

| anonim_4396 explică (pentru BullseyeShot):

Multumesc. Mie imi este teama de o relatie de cuplu pentru ca imi este frica de posesivitate. Eu sunt genul de persoana care tine la prieteni si mi s-ar parea ciudat ca cineva sa-mi spuna ce limite sa am sau sa nu am in relatiile cu altii. Consider ca atunci cand sunt prietena cu un om firesc este ca eu impreuna cu omul respectiv sa stabilim care sunt sau nu limitele in relatia dintre noi, nu altcineva. Bine, unii dintre prieteni au iubite care ii limiteaza, dar asta este alegerea lor si o respect.

| BullseyeShot a răspuns (pentru anonim_4396):

Ceea ce doreşti tu să găseşti e destul de greu de găsit.
Sunt foarte rare cazurile în care cealaltă persoană din relație să nu aibă nimic de spus cu privire la ceilalți prieteni cu care vorbeşti.
Poate că nu se aplică şi în cazul tău, dar există pur şi simplu riscul ca o fată care este într-o relație şi care mai vorbeşte/mai iese şi cu alții la un "suc" să fie "sedusă" cu nişte cuvinte mai fermecătoare şi/sau să se lase dusă de val şi mai departe cred că ştii ce urmează.
"Posesivitatea" despre care spui tu poate reprezenta o formă de protecție prin care încearcă să te ferească de nişte eventuale pericole care sunt mai greu de observat (asta în cazul în care ține cu adevărat la tine).
Dar da, această "posesivitate" nu este tocmai bună dacă este dusă în extrema cealaltă.