| Christiana03 a întrebat:

Buna! Am nevoie de ajutor din partea voastra, in special in aceste clipe cand starea mea morala este total neechilibrata.

Sunt fata, am 14 ani, si in aceasta vara ma mut cu familia mea in Irlanda. Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt. Pe de o parte, sant constienta ca acolo, am mai multe oportunitati de a avea o viata mai fericita si frumoasa, insa ma doare ca trebuie sa las in urma tot. Tot ceea ce iubesc si tot ceea ce cunosc. In special scoala mea. Toti colegii mei, baiatul care imi place. Imi vine sa tip cand ma gandesc ca o voi vedea pentru ultima data. Nu stiu ce-i cu mine. Sant confuza. Totusi, parintii mei ma ajuta zilnic si imi explica ca viata in Irlanda ar fi una mai frumoasa decat cea in Republica Moldova, insa, totusi ma doare. Si, da, recunosc, mi-e frica un pic. Mi-e frica de acest nou inceput, care imi va schimba viata.
Am nevoie de voi, ca sa ma ajutati. Din experienta personala, sa imi spuneti daca te poti obisnui vreodata intr-o tara straina. Daca te poti obisnui vreodata cu scoala noua si o poti uita pe cea veche. V-as fi recunoscatoare daca m-ati ajuta cumva. Multumesc!

16 răspunsuri:
| T0T a răspuns:

Daca Irlanda iti ofera posibilitati, iti ofera de cariera, nu de viata sociala, adica prieteni, iubit. Eu zic ca a doua chestie e mai importanta. Dar daca reusesti sa te adaptezi acolo foarte bine, va fi ok.

| Kaℓi a răspuns:

Nu ai cum sa uiti, insa te poti adapta. Viata e facuta din schimbari, mai mici sau mai drastice. Face parte din maturizare, capacitatea de a accepta si de a te obisnui cu o situatie noua. Incearca sa fii deschisa, sa te bucuri de noile oportunitati si sa-ti sprijini parintii, pana la urma ei probabil fac asta pentru un viitor mai bun al lor, si al tau. Asa ca, nu le fa probleme, sustine-i, ei vor duce greul... cautarea unei locuinte, munca etc. Tu trebuie doar sa inveti si sa nu faci o drama din toata situatia asta, important e ca sunteti impreuna.

| Neuronul a răspuns:

E normal să te simţi speriată de un lucru ce-ţi poate schimba viaţa radical, dar sunt şi lucruri bune în toată treaba asta cu mutatul în altă ţară.
Avem internet laughing deci poţi ţine legătura cu prietenii tăi.
Poţi să vii în vacanţe să-ţi vizitezi ţara.
În Irlanda poţi avea un început nou şi poate mult mai frumos.
Lasă lucrurile să se întâmple happy şi bucură-te de absolut tot ce ţi se întâmplă, fie că e bun sau rău ^_^

| T0T a răspuns (pentru T0T):

Oricum eu consider ca Romania, ca tara, e mai frumoasa ca Irlanda. Deci in afara de bani, ceva mai mult nu vad ce ti-ar oferi acea tara. Dar oare banii inseamna asa mult? Eu nu stiu, nu vreau sa imi dau cu parerea, dar eu unul nu imi voi parasii tara din cauza salariilor de aici.

| Christiana03 explică (pentru T0T):

Deci crezi ca nu sint posibilitati de a-ti face prieteni si iubit in alta tara? happy

| T0T a răspuns (pentru Christiana03):

Eu nu am zis ca nu sunt posibilitati acolo. Am zis ca nu tara ti le ofera. Pe alea ti le oferi tu. Depinde de tine.

| senstein a răspuns (pentru Christiana03):

Sunt de parere ca exista.....eu unul, cel putin

| senstein a răspuns:

Fata, du-te, nu te mai gandi, vei avea o viata mult mai buna, mai frumoasa..esti mica, dar iti vei da seama mai tarziu

| maria14142 a răspuns:

Da,te poti obisnui,depinde de fiecare,dar de uitat,nu vei uita niciodata,dar cel putin te vei simti bine,iti vei face prieteni noi,sa te muti e foarte greu,chiar daca nu m-am mutat niciodata,chiar daca vrei sau nu,la inceput o sa ti se para greu,lucrurile sunt asezate altfel,magazine,scoala etc! dar cred ca te poti obisnui, nu ai de ce sa iti faci griji! BAFTA!

P.S. Daca tot pleci, eu zic ca ar trebui sa ii spui baiatului de care iti place ce simti pentru el...laughing)

iti doresc o viata frumoasa, bafta cu mutatul si mai vorbeste cu parintii tai, in plus sunt sigura ca veti veni in vacante si va veti auzi la telefon(tu cu prietenii tai).

| Buresbista123 a răspuns:

Daca te muti si n Dublin ai dat de aur...
Stai linistita,o sa ti faci si acolo prieteni, sunt si acolo baieti, in cateva luni o sa te adaptezi si o sa uiti de toate astea.E o mare oportunitate pentru viitorul tau, pe care acum inca nu o constientizezi, dar pe la 20 de ani o sa ti dai seama ce inseamna cu adevarat aceasta schimbare

| DroGhys a răspuns:

Eu m-am mutat mai demult la 14 ani de la oras la tara, la inceput plangeam iar dupa nu m-as mai fi intors unde am stat inainte pentru nimic in lume! Credeam ca sunt foarte fericit la oras cu prietenii de acolo dar am descoperit ca m-am inselat si ca e mult mai bine unde ma mutasem.

Acum iar m-am mutat si m-am mutat in Italia. Intr-adevar imi este dor enorm de tara si am realizat ca nici o tara nu imi va placea cat de mult imi place Romania, asa cum este ea, chit ca multi o critica. Am descoperit ca Italieni in general ma refer sunt de 10x mai prosti ca romanii. In fine... ok recunosc ca aici o duc mult mai bine dar nu am reusit nici acum sa ma acomodez. De ce? Pai nu imi place tara, oamenii si limba de nici un fel!
Dar daca m-am muta sincer in Irlanda unde se vorbeste Engleza as fi foarte fericit, plus de asta am avut norocul sa cunosc niste irlandezi care au venit in tara la noi si mi s-au parut foarte de treaba si deschisi la minte nu ca italieni.
Eu zic ca va fi bine pentru tine acolo! Oamenii sunt mult mai buni si limba mult mai placuta, eu personal o ador.
Tu esti norocoasa ce sa zic. Si inca ceva... mie imi este greu aici pentru ca sunt departe de iubita ca altfel nu mi-ar mai fi asa greu.

| danay72 a răspuns:

Nu trebuie sa uiti scoala veche, dar poti sa te adaptezi la o viata noua. Sper sa iti fie util acest aricol.
Între două culturi — Cum să mă adaptez?
Este unul dintre părinţii tăi imigrant?
□ Da □ Nu
Colegii de şcoală sau profesorii vorbesc altă limbă sau provin din altă cultură decât familia ta?
□ Da □ Nu
„Părinţii mei sunt italieni şi îşi exprimă deschis sentimentele. Acum locuim în Marea Britanie. Englezii par foarte disciplinaţi şi manieraţi. Simt că nu aparţin niciunei culturi: sunt prea italian ca să fiu englez şi prea englez ca să fiu italian." (Giosuè, Anglia)
„La şcoală, profesorul îmi spunea să mă uit la el când vorbeşte. Dar, când făceam aşa acasă, tata îmi spunea că sunt nepoliticos. Mă simţeam prins între două culturi." (Patrick, născut în Franţa din părinţi algerieni)
CÂND părinţii tăi au imigrat, au întâmpinat probleme serioase. S-au trezit dintr-odată în mijlocul unor oameni care vorbeau altă limbă, aveau o cultură diferită şi se îmbrăcau cu totul altfel. Erau complet diferiţi de ceilalţi. Din această cauză au fost trataţi, probabil, în mod nerespectuos sau au fost victime ale prejudecăţilor.
Ţi s-a întâmplat şi ţie ceva asemănător? Mai jos sunt menţionate câteva probleme cu care s-au confruntat unii tineri aflaţi în aceeaşi situaţie. Bifează în dreptul celei care crezi că e cel mai greu de suportat.
□ Ridiculizarea. Noor era doar o fetiţă când familia ei a părăsit Iordania şi s-a stabilit în America de Nord. Ea spune: „Ne îmbrăcam altfel decât americanii, iar ei râdeau de noi. Bineînţeles că nu le înţelegeam umorul".
□ Criza de identitate. „M-am născut în Germania", spune o tânără pe nume Nadia. „Părinţii mei sunt italieni, aşa că vorbeam germana cu accent italian, iar colegii îmi ziceau «imigrantă proastă». Când merg în vacanţă în Italia, îmi dau seama că vorbesc italiana cu accent german. Simt că nu am nicio identitate. Oriunde merg, sunt considerată o străină."
□ Prăpastia dintre culturi acasă. Familia Anei a emigrat în Anglia când ea avea opt ani. Iată ce spune Ana: „Eu şi fratele meu ne-am adaptat foarte uşor la viaţa din Londra. Dar părinţilor mei, care trăiseră atâta vreme pe mica insulă portugheză Madeira, le-a fost foarte greu".
Voeun avea doar trei ani când părinţii ei au părăsit Cambodgia şi s-au mutat în Australia. Ea povesteşte: „Părinţii nu s-au adaptat prea bine. De multe ori, tata se supăra rău de tot dacă nu înţelegeam de ce gândeşte sau se comportă într-un anumit fel".
□ Bariera lingvistică acasă. Ian avea opt ani când a emigrat împreună cu familia din Ecuador şi s-a stabilit în New York. După ce a trăit în Statele Unite şase ani, el spune: „Vorbesc mai mult engleza decât spaniola. Profesorii vorbesc în engleză, prietenii mei vorbesc în engleză, iar cu fratele meu vorbesc tot în engleză. Am ajuns să gândesc în engleză şi am început să uit spaniola".
Lee, născută în Australia din părinţi cambodgieni, spune: „Când vreau să le explic părinţilor ce cred despre unele lucruri, îmi dau seama că nu vorbesc bine limba lor".
Noor, citată mai înainte, spune: „Tata insista să vorbim acasă araba, limba lui maternă, dar noi nu voiam. Ni se părea că araba era ca o valiză grea, de care n-aveam nevoie. Prietenii noştri vorbeau în engleză, iar programele TV pe care le urmăream erau tot în engleză. La ce ne trebuia araba?".
Ce poţi face?
Aşa cum arată comentariile de mai sus, nu eşti singurul care trece prin astfel de probleme. În loc să încerci să le rezolvi, ai putea fi tentat să ştergi orice urmă a mediului cultural din care provii şi să adopţi cultura ţării în care trăieşti. Dar, procedând astfel, probabil că i-ai ofensa pe părinţi şi tu însuţi ai fi frustrat. În schimb, ai putea să rezolvi problemele şi să profiţi de împrejurările în care te afli. Gândeşte-te la următoarele sugestii:
Cum poţi privi ridiculizarea. Orice-ai face, nu vei fi niciodată pe placul tuturor. Cei cărora le place să-i ridiculizeze pe alţii vor găsi mereu motive să o facă (Proverbele 18:24). Aşa că nu-ţi pierde timpul încercând să le corectezi punctul de vedere, întrucât sunt orbiţi de prejudecăţi. Înţeleptul rege Solomon a afirmat: „Batjocoritorul nu-l iubeşte pe cel care-l mustră" (Proverbele 15:12). Comentariile celor care au prejudecăţi arată ignoranţa lor, nicidecum aşa-zisele defecte ale victimelor.
Cum să depăşeşti o criză de identitate. Este normal să vrei să aparţii unui grup, cum ar fi familia sau cei care au aceeaşi cultură ca tine. Dar ar fi greşit să crezi că valoarea ta depinde de mediul cultural sau familial. Poate că oamenii te judecă în funcţie de aceste lucruri, dar Dumnezeu nu face asta. Apostolul Petru a spus: „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el" (Faptele 10:34, 35). Dacă faci tot posibilul să-i fii plăcut lui Iehova Dumnezeu, el te va considera un membru al familiei sale (Isaia 43:10; Marcu 10:29, 30). Ce altă identitate ţi-ai mai putea dori?
Cum să construieşti o punte de legătură între cele două culturi. Aproape în toate familiile există diferenţe de opinie între părinţi şi copii. În cazul tău, aceste diferenţe ar putea fi accentuate — părinţii vor să trăieşti după obiceiurile ţării din care ai plecat, dar tu vrei să trăieşti după obiceiurile ţării în care te afli acum. Chiar şi în această situaţie, dacă vrei să-ţi meargă bine în viaţă, trebuie ‘să-i onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta’ (Efeseni 6:2, 3).
În loc să respingi obiceiurile părinţilor pentru că nu-ţi plac, încearcă să-ţi dai seama de ce le respectă (Proverbele 2:10, 11). Întreabă-te: Intră ele în contradicţie cu principiile biblice? Dacă nu, ce anume nu-mi place la acele obiceiuri? Cum aş putea să le spun în mod respectuos părinţilor ce simt? (Faptele 5:29). Bineînţeles, îţi va fi mult mai uşor să-ţi onorezi părinţii — să înţelegi cum gândesc şi să-ţi exprimi sentimentele — dacă ştii să vorbeşti bine limba lor.
Cum să depăşeşti bariera lingvistică acasă. Unele familii au constatat că, dacă se străduiesc să vorbească acasă numai în limba maternă, copiii au un avantaj: învaţă foarte bine ambele limbi. Ai putea încerca să faci acest lucru şi la tine acasă. I-ai putea ruga pe părinţii tăi să te înveţe să scrii în acea limbă. Stelios a crescut în Germania, dar limba sa maternă este greaca. El spune: „Discutam zilnic cu părinţii un text biblic. Ei îl citeau cu glas tare şi apoi mă puneau să-l scriu după dictare. Acum ştiu să scriu şi să citesc şi în greacă, şi în germană".
Care este un alt avantaj? Giosuè, citat mai înainte, spune: „Am învăţat limba părinţilor pentru că voiam să fiu aproape de ei din punct de vedere afectiv şi, mai ales, spiritual. Aceasta m-a ajutat să înţeleg ce simt ei, dar le-a permis şi lor să mă înţeleagă".
O punte, nu o barieră
Vei privi mediul cultural din care provii ca pe o barieră între tine şi ceilalţi sau ca pe o punte de legătură? Mulţi tineri creştini şi-au dat seama că au un motiv în plus să construiască o punte de legătură între culturi. Ei vor să le transmită şi altor imigranţi vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14; 28:19, 20). Salomão, de exemplu, a emigrat cu părinţii în Londra când avea cinci ani. El spune: „Ce bine e să poţi explica Scripturile în două limbi! Aproape că uitasem limba maternă. Acum sunt într-o congregaţie de limbă portugheză şi vorbesc fluent şi engleza, şi portugheza".
Noor, citată anterior, şi-a dat seama că era mare nevoie de evanghelizatori în teritoriul de limbă arabă. Ea spune: „Iau lecţii de arabă şi mă străduiesc să-mi aduc aminte ce am uitat. Mi-am schimbat atitudinea. Vreau să fiu corectată. Vreau să învăţ".
Bineînţeles, dacă eşti familiarizat cu două culturi şi vorbeşti două sau mai multe limbi, ai un mare avantaj. Cunoscând două culturi, poţi înţelege mai bine sentimentele oamenilor şi le poţi răspunde mai uşor la întrebările pe care le au despre Dumnezeu (Proverbele 15:23). Preeti, care este de origine indiană şi s-a născut în Anglia, spune: „Pentru că înţeleg două culturi, sunt mai sigură pe mine în lucrarea de predicare. Pot să-i înţeleg pe oamenii din ambele medii culturale — le pot înţelege convingerile şi comportamentul".
N-ai putea să priveşti şi tu situaţia în care te afli ca pe un avantaj, nu ca pe un dezavantaj? Nu uita, Iehova te iubeşte pentru ceea ce eşti, nu pentru locul din care proveniţi tu şi familia ta. N-ai putea, asemenea tinerilor citaţi anterior, să-ţi foloseşti cunoştinţele şi experienţa pentru a-i ajuta pe cei care provin din acelaşi mediu cultural ca al tău să-l cunoască pe Iehova, Dumnezeul nostru iubitor şi nepărtinitor? Aceasta te poate face cu adevărat fericit! (Faptele 20:35)
VERSET-CHEIE
„Dumnezeu nu este părtinitor." (Faptele 10:34)
SFAT
Dacă, din cauza etniei tale, colegii râd de tine, ignoră-i, păstrându-ţi în acelaşi timp simţul umorului. Dacă faci asta, probabil că până la urmă se vor plictisi să facă glume pe seama ta.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Dacă ştii bine două limbi, ai mai multe şanse să-ţi găseşti un loc de muncă.
PLAN DE ACŢIUNE
Ca să înţeleg mai bine limba pe care o vorbesc părinţii mei, voi ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Cum te poţi cunoaşte mai bine dacă ştii mai multe despre mediul cultural din care provin părinţii tăi?
● Ce avantaje ai în comparaţie cu tinerii care nu provin dintr-un mediu multicultural?
[Text generic pe pagina 160]
„Sunt fericit că îi pot ajuta pe alţii. Le vorbesc din Biblie celor ce ştiu rusa, franceza sau moldoveneasca." (Oleg)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 161]
Poţi alege să priveşti mediul cultural din care provii ca pe o punte de legătură între tine şi ceilalţi

| ywar a răspuns:

E lasa ca in Irlanda oi gasi tu un Zdob si Zdup. Pana atunci tu vei avea o sansa sa traiesti intr-o tara mai civilizata.

| Morenna10 a răspuns:

E foarte greu.dar chiar daca ramaneai exista posibilitatea ca sa nu ramaneti impreuna

| sabin89 a răspuns:

Incearca sa faci cumva un compromis. Sa ajungi la o intelegere cu parintii sa plece numai ei, fara tine. Sa-ti aranjezi undeva sa stai la bunici sau la vreo ruda. Spune-le ca vrei asta macar pentru o vreme, ca vrei sa mai stai un timp aici. Ei sa mearga, sa vada cum e si tineti legatura. Si daca totul va fi bine, vei veni si tu ulterior. Desi poate mai bine ar fi sa nu te duci niciodata. Gandeste-te ca peste 7-8 ani te vei casatori, iar viata ta va fi mai mult cu sotul si cu copiii (si cu prietenii), decat cu parintii. Nu are rost sa iti distrugi o viata de 70-80 de ani pentru cativa ani (7-8) de stat cu parintii. Pune asta in balanta. Adevarata viata este in lumea in care te-ai nascut, alaturi de rude, de prietenii din copilarie si din scoala, inconjurata de muntii si raurile pe care le-ai cunoscut si le stii si iti sunt dragi. Nu printre niste straini cu care nu ai nici in clin nici in maneca. Aia au cu totul alta limba, alte rude, alte neamuri, alta cultura. In mod sigur nu a auzit nimeni de poezia Iarna pe ulita sau de Pe langa plopii fara sot.

| NoName0x0 a răspuns:

Buna! Te inteleg, e greu sa iei totul de la capat, stiu din experienta mea proprie. Si eu m.am mutat departe de ai mei, intr, un alt oras al tarii. Nu pot sa zic ca imi era rau la ei sau aici. Am lasat si eu colegi si prieteni in urma, ba chiar si pe cei apropiati. E greu sa te obisnuiesti, mai ales la inceput, dar nu si imposibil, asta depinde de propria ta persoana! Nu porni pe un alt drum cu negativism, porneste cu optimism, asta va influenta experientele tale viitoare!