Am si eu o poveste si vreau sa aud si alte opinii obiective.Sunt impreuna cu un baiat de 4 ani si 2 luni.El are 21 si eu 20.De vreo 7 luni locuim impreuna cu parintii lui, m-am mutat la el.Lucrurile merg bine intre noi, pana la momentul in care ne certam.Si ne certam din motive banale.Cum ar fi ca el mai pleaca la varul lui care sta aici aproape pe motiv ca s-a plictisit numai in casa si sa mai iasa.Dar eu? Eu nu ma plictisesc singura? el e genul care nu poate sa stea.trebuie safaca ceva tot timpul.Se plictiseste repede. Uneori n-am nimic cu faptul ca merge la varul lui, dar uneori ma supara asta.pt ca si eu ma simt singura.si ar trebui sa stea cu mine.Insa el e de parere ca nu trebuie sa stea lipit de mine.Nici eu n-am zis asta,"lipit".Iar cand ne certam pe motivul asta(asta e vesnicul motiv) el se poarta cu mine ca si cum ar fi altul.Imi vorbeste cam urat,imi spune ca trebuie sa accept asta pentru ca e normal,ca vorbesc prea mult,ca il cicalesc,ca are nevoie de libertate si ca se satura sa ne certam numai pe motivul asta,ca am ceva cu varsu'. Personal, nu am nimic cu baiatul ala, insa simt ca ma da la o parte pentru el.Plus ca nu vorbim cate 2 zile dupa ce ne certam.Nici nu ne bagam in seama.El pentru ca e orgolios, iar eu pentru ca nu vreau sa ne certam iar.Recunosc ca si eu uneori stau numai cu gura pe el.Dar mi separe normal ca odata ce ne-am mutat impreuna sa stea si cu mine.Nu zic ca nu sta.Sta,dar...simte nevoia sa plece aproape in fiecare zi la varsu, cate o ora, doua.Cand nu suntem certati totul e lapte si miere.Ne alintam,ne jucam ne tachinam, toate cele.E frumos. Spuneti-mi si mie, gresesc cu ceva? Problema e la mine? Sunt prea posesiva? Probabil pentru ca il iubesc prea mult si il vreau doar pentru mine.Sunt egoista? 
De fiecare data cand ne certam el sta suparat si nu-mi vorbeste...iar asta ma doare, ar trebui sa mai lase si el de la el. Spuneti-mi.
Nu incerca sa-l schimbi.
Se pare ca e un tip activ si nu suporta sa stea prea mult intr-un anumit context.
Asa ca,in loc sa te certi,mai bine gaseste-ti un hobby.
Initial m-am gandit sa apelezi la prietenele tale,dar un hobby e mult mai bun.
Daca te inscrii la o sala de gimnastica,de exemplu,poti merge la orice ora, mergi, transpiri, iti lucrezi corpul, vezi lume si iesi din starea proasta.Ai mai multe avantaje,nici nu te certi,faci si ceva pentru tine,ai posibilitatea sa si socializezi.
Nu vrei sport,nu esti stilul? Foarte bine,apuca-te de fotografie,de pictura,de arte martiale!
Cum il vezi ca vrea sa plece,iti inhati aparatul foto si pleci inaintea lui,te duci sa fotografiezi! Peisaje,oameni,oras,natura,apusul,s-ar putea sa-ti placa foarte mult!
Si,in loc sa stai singura si suparata, parand posesiva si cicalitoare, vei gasi o ocupatie placuta, care iti va echilibra eu-l interior si va aduce o noua prospetime in relatia voastra.
Incearca, lasa-l pe el sa se nelinisteasca in legatura cu iesirile tale...
Si cred ca va fi bine!
Răspunde
Multumesc mult. Oricum in martie o sa plecam din tara.Si vom avea ce face, adica sa muncim.Fiecare cu treaba lui.Multumesc.Mi-ai fost de mare ajutor.In felul asta, imi pot da seama ca am eu o problema. 
Răspunde
N-ai nici o problema,esti mai lipicioasa de felul tau,simti mai multa nevoie de comunicare, de protectie, nu te invinui.
Dar cauta sa faci lucruri independente de el.
Si, crede-ma, vei vedea lucrurile altfel.
Ai dreptate, exact asa sunt, lipicioasa, protectoare si toate cele...iar nu e chiar asa si probabil se simte intr-un fel "sechestrat" de mine.
Nu fii necajita si nici nu-ti impune sa te schimbi, el asa te iubeste, exact cum esti.
Iubeste-l si tu, tot asa, nu cauta sa-l schimbi!
Ordonare:
După relevanţă
Greseala e a ta. Viata ta si starea ta de bine depind prea mult de el.
Asa cum el areindeletniciri fara tine, poti foarte bine sa ai si tu. Tu nu ai vreo verisoara? Vre-o sora?
Si are dreptate si greece : cauta-ti un hobby. O sa te ajute si o sa te relaxeze.
Răspunde
Salut
Sper că următoarele informaţii te vor ajuta:
http://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/familie/cupluri-parinti/
Cele bune.
Vezi cum faci, ca e cam nasol sa va plictisiti unu` de altu` cand aveti abia 20 de ani…
Oricum ideea colegei Greece e foarte buna, aia cu fotografiatul. Poti chiar sa te tii dupa el intr-o zi si sa-i faci lui niste poze, ca sa-i arati dovezile, cand vezi ca nu recunoaste.
Si aia cu artele martiale e buna de asemenea, ca te-ajuta sa inchei discutia si mai repede…
Draguta? hai sa-ti dau un exemplu de femeie care la fel ca tine a trait o viata la soacrasa in curte, i-a facut copii sotului, i-a crescut si a muncit cu eiin timp ce el, era activ.adica plecat cu tractorul, la bar, oriunde in alta parte, numa unde era de munca nu.banii se duceau la bar.mama lui soacra ei, foarte bautoare fruntasa, ce tinea cu propria odrasla; jupaneasa, tine casa, si jupanul tine drumul.noi cand ne-am casatorit, cel putin vreo 15-20 de ani, am fost numa impreuna.si la piata, si la plimbare, si la petreceri, si in vizite.am starnit multe invidii, dar nu ne-a interesat.acuma se mai intampla dar rar, sa nu mergem impreuna, fiindca situatiile o impun.te sfatuiesc, doar sa discutati si sa va spuneti durerile.nu sa va certati, sa discutati, si cand spun totul inseamna totul.asa o sa va cunoasteti foarte bine, o sa va intelegeti unul pe altul, si o sa va puteti ajuta.mai faci si compromisuri fiindca casnicia nu e puscarie.dar daca el vrea sa fie liber, cred ca si tu vrei.nui asa?
Da, problema e la tine. Mai ales ca va certati pe aceeasi tema. Eu m-as cam fi saturat sa-mi spui sa stau numai langa tine. Daca el nu prea are imaginatie sau initiativa, atunci fa-i tu propuneri, sa mergeti la plimbare, sa mergeti la un teatru, sa mergeti la o cafenea si de ce nu, impreuna cu domnul var. Daca-l vezi ca se plictiseste, baga actiune!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
