De cateva zile am dat in depresie. Sunt urata, prietenii nu ma mai cauta, iar asta nu e tot. Ca soarta sa se mai razbune pe mine mai am si parintii despartiti. nu stiu daca ma puteti intelege, dar ma simt foarte trista, de fiecare data cand vad pe cineva fericit sunt foarte invidioasa.
De ce pe altii Dumnezeu i-a facut fericiti?
De ce pe altii i-a facut frumosi si pe mine urata?
De ce la altii le-a dat o familie intreaga: o mama, tata si copil.
Pe mine de ce m-a uitat? Cu ce am gresit ca sa fiu asa nefericita si respinsa de oameni? nimeni nu ma iubeste. nu am nici un grup de prieteni cu care sa mai ies si eu. nimeni nu imi spune ca ma iubeste. Cred ca sunt cea mai singura fiinta de pe pamant. Ce rost am eu in viata asta? Decat sa irosesc aerul pe care-l respir mai bine as muri ca si asa nimanui nu i-ar pasa.
Incurajati-ma, va rog. Stiu ca pare penibil, dar vreau sa vad ca contez pentru cineva.

Dai vina pe chestia asta cu ''dumnezeu'' cand el nu a existat si nu v-a exista vreodata.
Ceilalti au avut doar Noroc sa se nasca fericiti,frumosi si cum vrei tu.
Tu crezi ca astia fericiti nu sunt raniti pe din înăuntru? nu poti da perdeaua la o parte ca sa vezi cate rani sunt acolo.
Tu zici ca esti urata, gandeste-te la fetele alea ''frumoase'' de cate ori au fost dezamagite, cu inima ''rupta'', tradate de celelalte.
Esti prea negativista, bucura-te de viata, nu mai fii asa complexata, unii acum isi dau ultima suflare.
Pun pariu ca si tu ai niste 'abilitati'' care te ridica deasupra celorlalti,foloseste-le, imbunataste-le.
Zici ca prietenii nu te mai cauta, aia n-au fost vreodata prieteni.
Eu am cativa prieteni,mai exact trei,unul dintre ei fiind cainele meu. Acestia doi, dupa multe probe, sunt singuri care mi-au dovedit ca pot avea incredere in ei, bineinteles nu totala,ceilalti m-au tradat, mintit, si-au batut joc de mine, i-am ignorat. Si ceea ce vreau sa zic e Mult mai bine.
Pe cei ce i-am ignorat, s-au intors singuri la mine, vroiau din nou sa se imprieteneasca cu mine dar nu, iert foarte greu.
Zici ca ai parintii divortati, e greu intr-adevar, dar bucura-te, altii nu-i mai iau.
In cele din urma, ca o inchere sa zic asa, vreau sa-ti schimbi parerea despre tine, cum mai spunea un utilizator si scuze de greselile gramaticale dar e tarziu si mi-e soomn.

Scuza-ma de deranj, da-mi te rog un vot, 10 secunde nu e o vesnicie, dar pentru mine votul tau conteaza. toti care vad acest mesaj va rog frumos un vot din partea voastra, va voi fi recunoscator, mereu puteti apela la mine dupa ajutor va multumesc:* https://apps.facebook.com/sufletul-meu-moldova/detail-photo.php?id=273

Pe situl jw.org poti gasi articole utile despre asta, la sectiunea adolescenti.

Ca baiat iti pot spune ca nici o fata nu este urata, in schimb, orice fata (oricat de frumoasa ar fi) se urateste daca isi pierde onoarea, demnitatea.

"De ce pe altii Dumnezeu i-a facut fericiti?"
Pe toti ne doreste Dumnezeu fericiti, si toti putem fi in orice moment. Chiar si sclavii snopiti in bataie si oropsiti cu munca stiau cum sa fie fericiti, aveau exact aceleasi motive principale care ii fac in general pe oameni fericiti: persoanele apropiate, intretinerea unei atmosfere calde cu acestia, increderea si grija, asumarea responsabilitatilor reciproce in familie, largirea cadrului "familial" prin respectul fata de semeni, transformat in simpatie (fata de toti cei din jur, fara a avea "asteptari" directe din partea lor- "asteptarile" dezamagesc intotdeauna), etc...
Cand aceste lucruri esentiale dispar, viata se transforma intr-un calcvar, oricat de bogati si frumosi ar fi "el" sau "ea"...

"De ce pe altii i-a facut frumosi si pe mine urata?"
Ti-am mai spus, nici o fata nu este urata.
Cunosc multe fete care nu vor vi invitate la vreun concurs de "miss", dar niciuna din ele nu este urata. Oricare dintre ele mi-ar putea deveni prietena (in relatie de amicitie), dar si "persoana iubita", "relatie" (dar orice relatie depinde intotdeauna de "circumstante").

"Frumusetea" fizica este doar unul dintre atuurile pe care le poate avea o fata, nicidecum unul suficient prin el insusi. Niciodata.
Sunt multe alte atuuri care conteaza, si important este sa te formezi pe tine ca persoana sociabila, sa inveti sa trezesti simpatia in cei din jurul tau, ori pentru asta, principiile morale crestine sunt ghidul perfect. Sincer, nu vad vreo calitate despre care sa vorbeasca morala crestina si care sa nu fie indispensabila, absolut necesara poate mai tarziu persoanei respective...
La fel, nu vad vreo calitate morala care sa fie inutila intr-o relatie.
Un reziduu oricat de mic (defect trecut cu vederea din cauza ignorantei fata de morala crestina poate) care intra in angrenajul continuu al unor piese in miscare (motor, roti dintate) il va distruge pana la urma, putin cate putin.

Cand o persoana intruneste insa calitatile esentiale despre care vorbesc (onoare, demnitate, forta interioara, etc...) atunci celelalte care lipsesc vor fi momentan trecute cu vederea, lucrandu-se la ele pe parcurs.

"De ce la altii le-a dat o familie intreaga?"
Draguto, dar si tu ai o familie "intreaga", ai chiar doua familii daca nu ma insel.
Daca momentan esti cu mama, cu siguranta oricand il poti vedea si pe tatal tau.
Nu ai pierdut nimic definitiv. Exista momente in care pierdem din aceasta viata oameni dragi, dar nici acelea nu sunt pierderi definitive... (dar sunt mai greu de suportat, crede-ma).
Pretuieste familia pe care o ai, mama langa care stai, lucrand daca e nevoie la relatia pe care o ai cu ea, prin imbunatatirea dialogului (invata sa iesi cu ea in cadre neutre - in afara spatiului casei- pentru a va cunoaste garantat mai bine... )...
Pe curand...