Hei.Ceea ce ţi se întâmplă cu tatăl tău nu este frică,ci un respect pe care i-l acorzi lui mai mare decât mamei tale. Faptul că mama ta îţi mai dădea câte una când erai mică,deşi pare un paradox,te-a apropiat mai mult de ea. Învăţată fiind cu asta,mama ta cum a trecut de la bătaie la doar simple mustrări şi certuri, cele din urmă cu siguranţă nu te afectează atât de tare. Tatăl tău fiind bun cu tine mereu, a făcut să apară un anumit zid de respect faţă de el.El a trecut de la o relaţie foarte bună la un ţipăt, iar mama ta de la o relaţie proastă la un ţipăt. Observi diferenţa? De asta te-a durut mai tare la tatăl tău.
Probabil.ti-a facut ceva cand erai mai mica.si ai ramas cu spaima.sau doar faptul ca ti-e frica de el ti-e de ajuns pentru. a plange
De obicei fetele se inteleg mai bine cu tatii. Si de asta poate ii respectam mai mult...
Pentru ca aproape majoritatea copiilor cand aude cuvantul,,tata'' stie deja ca el are mai multe drepturi decat,,mama''. Tata e,, regele'' familiei. Sper ca te-am ajutat Pa, pa
Poate pentru ca te-ai obisnuit cu furia mamei tale si sti de mult ca e inofensiva...
Pai poate ca cu mama ta stai mai mult si cu taicato stai mai putin! Asa mi se intampla si mie!
Din cauza ca el e partea masculina si impunatoare in casa, mai pe scurt pentru ca el e seful si nu mama ta, de aia, exact aceeasi situatie e si la mine
Poate ca tatal tau ocupa un loc special pentru tine, de aceea orice gest de-al lui care arata supararea lui te raneste. De aceea ai fost atat de afectata cand tatal tau a ridicat tonul mai mult decat de obicei. Poate fi si faptul ca pe tatal tau nu prea l-ai vazut in ipostaza de a tipa la tine si cumva te-a socat faptul ca imaginea tatalui bland a disparut in momentul acela. Nu e o stare de frica, ci mai mult de nesiguranta, de teama sa nu-l ranesti pe tatal tau. Gandeste-te ca poate in ziua aceea a avut niste suparari. Poate si tu ai contribuit la asta (zic si eu, nu e musai sa fie asa) si tatal tau nu a mai putut tine in frau supararile. E o chestie de moment, totul e sa comunici cu parintii tai, inclusiv cu mama ta. Poate ea pare putin mai dura, dar prin discutiile in contradictoriu cu tine iti vrea binele, bine pe care tu nu-l vei realiza decat dupa o perioada, poate peste ani. Si pe mine ma enervau parintii cu punctele lor de vedere, dar abia tarziu am realizat ca daca nu-i ascultam nu era tocmai ok pentru mine. Sper ca te-am ajutat cu ceva si nu te-am plictisit cu vorba multa
Mda asa e si la mine ptc tu nu esti obisnuita sa tipe tatal tau la tine si tu esti obisnuita ca maicata sa tipe mama ta ca te batea de mica si esti obisnuita cu tatal tau nu esti obisnuita si de asta. fundita?
Pot exista mai multe cauze de natura psihologica. Fie esti mai atrasa de mama (asa cum este normal), careia ii impartasesti fiecare traire de-a ta, emotie, teama, cat si o sumedenie de secrete; fie il vezi mai rar pe tatal tau, din cauza serviciului, a timpului etc.
Nu e nimic nefiresc . Este un respect pe care il porti tatalui tau, deoarece il vezi mai mult ca pe un mentor, un om de care trebuie sa asculti.
Iar daca petreci mai mult timp cu mama ta, si comunici oarecum mai des decat cu tata, iti permiti sa o tratezi la un nivel 'mediu'. Stii ca e mama ta, stii ca trebuie sa o respecti, o iubesti, dar simti intr-un fel sau altul, ca ceea ce spune ea poate fi exagerat; spre deosebire de tatal tau, care nu te cearta mereu. Iar cand el te cearta, chiar te face sa te gandesti de doua ori unde ai gresit.
Sper ca te-ai regasit in cele spuse. Este normal ce ti se intampla, dar nu uita ca trebuie sa-ti iubesti parintii in mod egal