Salut, am 18 ani si am o problema care ma macina de ceva timp; relatia mea cu tata e foarte delicata, nu pot sa vorbesc nimic legat de viata mea cu el pentru ca nu ma asculta sau nu da importanta, apoi imi reproseaza ca niciodata nu ii spun nimic. Astazi de exemplu mi-a dat masina si ma duc sa-mi rezolv cateva treburi si i-am zgariat-o. Cand am ajuns acasa si i-am spus, a inceput sa tipe la mine ca nu vrea sa ma mai vada ca nu are ce vorbi cu mine si am plecat la mine in camera. Apoi l-am auzit vorbind cu mama ca nu ma mai suporta ca de vreo 2 ani abia asteapta sa plec, ca nu sunt bun de nimic, ca nu-l mai intereseaza ce fac, ca nu-mi mai da bani de meditatii(apropo mi-a luat laptop-ul, telefonul, ceasurile si cam tot ce i-a cazut in mana). N-am plans niciodata, dar acum nu ma puteam stapani, cum sa-i spuna propriul meu tata mamei mele ca nu ma mai suporta? ca abia asteapta sa plec? ca nu-l intereseaza ce se intampla cu mine in continuare? si ca nu de acum de vreo 2 ani? Daca nu era mama eram de mult plecat de acasa. Are cineva vreo sugestie practica? Nu vreau sa aud lucruri de genu, lasa ca se va rezolva, treci peste etc.

Daca a spus ceva rau asta nu inseamna ca tata si simte acel lucru Ai spus ca se intampla de 2 ani Sigur s-a intamplat ceva intre voi in acesti doi ani daca tata a spus asta tata te iubeste nu baga la cap vorbele incearca sa vezi ce se intampla de ce tata este suparat pe tine de 2 ani Sa te ajute Dumnezeu

Sunt vorbe spuse la suparare.Nu e usor nici pentru el...
Vorbeste cu mama ta despre ceea ce te apasa.
Nu rezolvi nimic cu plecarea de acasa, e doar o lasitate de a ta

Eu zic sa nu pui la suflet tot ceea ca a spus tatal tau! Se stie ca la nervi,oricine spune doar lucruri,pe care chiar daca le regreta nu e dispus sa le recunoasca! E tatal tau si ar trebui sa-it treci cu vederea,anumite iesiri din fire,asa cum ai vrea sa ti le treaca si el tie! De doi ani,banuiesti ca s-a intamplat ceva! Da,s-a intamplat: sa vrea sa te vada putin mai responsabil! Deci invata sa fii matur,si nu lasa ca mama ta sa-ti ia mereu apararea! Invata sa il abordezi altfel,invata sa discuti cu el ca un om adult si poate asa vei reusii mai mult sa te intelegi c el! Sant sigura ca,te iubeste ca orice tata, dar ca si tine nu stie sa se exprime clar!
Intelege ca oarecum i semeni, si incearca sa fii tu cel care trebuie sa faci primul pas, catre impacare! Succes!

Primul pas pe care eu l`as face in locul tau, as vorbi cu el! Adica serios, ai 18 ani! Ce ar putea sa iti faca? Spune`i doar ce ai pe suflet chiar daca ii convine, chiar daca nu. Numai in felul asta poti sa ii deschizi ochii. Ai de gand sa taci si sa inghiti pana la 90 de ani? Eu cred ca nu. Asa ca fa-ti curajul si vorbeste cu el! Nu risti, nu castigi. Sunt sigura ca va iesi bine. Bafta!:*

Ignora`l

Cred ca amandoi aveti o problema de comunicare.Tu, poate ca nu il abordezi la momentul potrivit, el pentru ca se lasa prada emotiilor cand vine vorba de tine.Sunt sigura ca nu a vrut sa spuna asa ceva la adresa ta,insa gsnteste-te ca poate a avut zile dificile, sau are o problema greu de rezolvat. Oamenii pot spune lucruri grele la manie, pe care mai tarziu le regreta.Incearca sa-i abordezi pe amandoi parintii deodata, ca un fel de sedinta de familie, atunci lucrurile se vor clarifica.Succes!

Salut!
Eu ma cert cu tata Non-stop eu nu prea vb cu el si am 14 ani si la varsta asta ar cam trebui sa comunic foarte mult cu el...
Pe mine ma si jigneste (si eu pe el ) fa ce fac si eu ignora-l...
Si nu pleca de acasa ca nu rezolvi nimic tot tie iti faci rau si pe langa asta va suferi si mama ta...
Eu cand o sa fac 18 ani nici nu vreau sa conduc masina lui etc.
Tata cand ma enerveaza nu il bag in seama il las sa vorbeasca pana se plictiseste. Bafta, sper ca ti-am dat o idee!
Discuta cu mama ta in privinta asta. Succes!

@oana4, crezi ca nu am incercat sa discut cu el? toate discutiile se opresc in acelasi punct : "hai lasa-ma cu prostiile tale" sau cu tipete. El e blocat undeva in trecut nu intelege cum suntem noi tinerii din ziua de azi, si crede-ma ca nu sunt vreun ciudat, am rezultate bune la scoala, am fost implicat intr-un schimb de experienta cu niste scoli din Franta, ies in oras, ma distrez, merg la mare la munte cu prietenii. sunt un tip normal. Am ajuns la limita. Abia astept sa plec la facultate ma gandesc ca putin spatiu "de manevra" va face bine relatiei