Salut, am nevoie de un sfat...
Parintii mei sunt despartiti de cand eram mica. Amandoi sunt recasatoriti. Am chiar 2 surori mai mici, ale mamei si sotului ei
In pandemie au inceput sa apara certuri intre parintii biologici, tata dorind sa ma scoata in lume in continuare si mama dorind sa ma tina acasa, inainte programul de vizita fiind trei zile pe sapt la tata si patru la mama.
Au avut loc discutii in care tatal meu imi zicea ca sunt destul de mare cat sa aleg (se referea la faptul ca m-as putea baga intre certurile dintre ei doi ca sa aleg unde sa stau) cand credea ca o sa aleg sa stau la el si apoi spunea ca sunt inca mica si ca sunt manipulata de mama cand spuneam ca vreau sa stau la ea, desi si asa imi era destul de greu sa spun ce simt de teama sa nu il ranesc.
Asta e pe scurt. Au mai avut loc multe alte intamplari care sa justifice tot ce simt acum, inclusiv comportamentul abuziv verbal al sotiei tatalui. Tata m-a bagat in toata drama de mai jos:
Parintii mei au inceput in 2021 un proces judecatoresc prin care sa decida programul de vizita.
Incetul cu incetul, incepand din 2022, am inceput sa capat increderea necesara pentru a spune tare si clar ce simt. Ba mai mult, dupa multe variatii ale programului care nu au facut decat sa ma streseze, am decis sa ma vad cu tata doar in weekend, cateva ore.
Din noiembrie, nu m-am mai vazut deloc cu el.
La finalul lui 2022, cand tata in sfarsit a inteles ca a gresit, a oprit TOT procesul si a marit pensia alimentara, a platit meditatiile mele la mate, *si-a cerut scuze* si nu numai.
Eu credeam ca nu mai sunt frustrata de faptul ca tata nu ma asculta de cand am reusit sa demonstrez ca stiu exact cum sa ma exprim, dar azi s-a dovedit opusul.
Tata mi-a scris si m-a intrebat daca vreau sa vorbim la telefon, sa ii spun ce mai fac si sa imi povesteasca ce a facut el in vacanta din care tocmai s-a intors.
Voiam sa ii raspund cu ceva taios. Mi-a provocat trei ani de suferinta, care mi-au afectat notele, personalitatea si cam tot legat de mine in general. Voiam sa il fac sa sufere, sa se simta neajutorat, asa cum m-am simtit si eu.
Mama si sotul ei, pe care il cunosc dintotdeauna, mi-au spus ca mai bine ii explic (din nou, nu e prima data, dar i le-am mai spus unul cate unul, dar nu le-am spus pe toate deodata) toate lucrurile care m-au facut sa sufar, in loc sa refuz brutal.
M-au surprins. Mi-au zis ca s-ar putea ca tata sa fi trecut printr-o depresie din care pare sa se recupereze, sa nu il bag inapoi in ea din nou.
O mica nota: si eu am avut anxietate (si ma refer la boala, nu la sentiment) din cauza lui.
Stiu ca razbunarea e un lucru nedemn si m-am mai gandit intre timp. Nu as vrea sa fiu rautacioasa, dar nici ca si cum nu m-ar fi ranit.

Multumesc ca ai citit toata asta, scuze ca ti-am facut capul calendar...
Acum ca stiti toata povestea, intrebarea e simpla: Ce ii raspund? Sa accept? Si daca nu, cum refuz?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook