Sunt nostalgic si trist cateodata când imi amintesc ce s-a intamplat in urma cu 8 ani, imediat un deceniu... Nici azi nu-mi explic,, CE S-A INTAMPLAT?"! Nu-mi pot da seama, dar poate-mi explicati voi daca reusiti, cu seriozitate si bun simt! Va rog! Ne cunosteam de un deceniu, din 1996. Totul s-a intamplat in vara 2006. Parintii nostri erau,, prieteni de familie", noi ne intelegeam foarte bine, ne distram, mereu ne vizitam. Nu a existat nici macar o singura cearta! Eram ca fratii. In 2006 vara, iulie, am mers impreuna cu clasa mamei mele (clasa III parca) intr-o tabara de vara, o saptamana. Noi eram cei mai mari, aveam 14 respectiv 13 ani. A fost superb, frumos, ne-am distrat. Au fost anii frumosi ai copilariei, când nu stiam ce este ura, invidia, gelozia, pacatul, politica si raul, eram inocenti, eram in lumea noastra. Pentru baieti, care va mai amintiti, stiti ca era World Cup 2006? Am plecat acasa sa vad semifinalele. Apoi m-am dus inapoi in tabara. Nimic nu s-a intamplat rau, sustineam aceeasi echipa-Brazilia si Italia atunci. Dezastrul incepe in ziua de dupa finala. Era sfarsit de saptamana, ne-am intors acasa, pe o vreme ploioasa. A fost ultimul salut, ultimul zambet, ultima secventa din frumoasa copilarie. Dupa seara finalei, in ziua urmatoare am intrat pe Messenger (nu era Facebook atunci). Doream sa ii zic... cat de mult o iubesc, daca doreste sa fim prieteni. Nu-mi explic ce-am facut, cu ce am gresit! Blestem de cate ori imi amintesc acea zi, si cred ca o voi blestema pana la sfarsitul vietii mele, daca lucrurile nu se vor repara. Din cate-mi amintesc asa a fost discutia.
Eu : Salut!
Ea: Salut!
Eu : Ce faci?
Ea : Ma dau cu barca
Eu : Ce? Ce ai patit?
Ea : Nimic! Lasa-ma in pace!
Eu : (numele ei) tu esti? Sau e altcineva la messul ei?
Ea : Eu sunt. Ce vrei?
Eu: Vreau sa-ti spun ceva important. Te rog sa nu te superi. Te iubesc! Vrei sa fim prieteni?
Ea: Da, da si eu te iubesc mult. Lasa-ma in pace! Esti un (nu-mi mai amintesc ce a zis, ceva de genu ca nu am caracter, nu sunt serios, etc)

De atunci va dati seama ce a urmat. Lungi perioade de incercari de impacare, am tot intrebat ce s-a intamplat, de ce s-a suparat pe mine, i-am zis chiar,, Iarta-ma daca te-am suparat cu ceva!". A devenit foarte rece, distanta, nu mai era acea fata pe care o stiam. Am facut tot posibilul si imposibilul de cate ori aveam ocazia, dar nimic. Totul pare ca s-a terminat undeva din 2006. Ce s-a intamplat, habar nu am, de ce? Prin 2011 totul a incetat, s-a terminat! Fiecare isi continua drumul, eu sunt la facultate (si ea). Apropo de parintii nostri, nici ei nu se mai întâlnesc cum era pe vremurile frumoase, decat foarte foarte rar! Tatal ei e bolnav, are probleme cu inima, in fiecare saptamana face injectii, ia medicamente, etc, probleme de sanatate. Orice am facut, nimic nu s-a remediat in relatia noastra. Ce credeti? Intr-o zi va reveni totul la normal? Ultima data când ne-am vazut a fost acum o luna, m-a salutat, mi-a zambit si parca nu maia vea acea privire rece, nu mai era o persoana rece, indiferenta. Eu nu mai simt nimic fata de ea, au trecut anii aceia când si noaptea o visam. Un singur lucru imi mai doresc de la aceasta viata din partea ei : sa nu mai poarte ura fata de mine, sa fim macar amici, colegi, sa fie ca pe vremuri, sa ne impacam. Nu vreau sa mor, vreau sa mor impacat sa stiu ca nu mai poarta ura fata de mine. Nu stiu daca aici voi afla vreodata ce s-a intamplat, dar sper ca dincolo sa aflu, sa stiu ce s-a intamplat in acea zi blestemata de 10.07. 2006. Voi ce ziceti : Ce s-a intamplat? Ce s-ar fi putut intampla si de ce? Apropo stiti ce mi-a mai zis, si mi se pare imposibil ca un copil de 14 ani sa zica asa ceva! Mi-a ramas adanc intiparit in minte si-n suflet :,, a fost obligata de parintii ei sa vina la mine, când veneau in vizita! " Asta nu o s-o cred niciodata! De ce? Cum adica obligata? De ce sa fi fost obligata? Credeti ca acum pe Facebook daca ii dau cerere, imi va accepta, vom relua discutiile? Eu incerc...

Sunt multe intrebari fara raspuns. Multumesc si sper ca voi sa nu fi trecut prin asa ceva, sa nu treceti niciodata!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook