Salutare tuturor!
Am in ultimul timp niste probleme in casnicie si situatia sta cam asa. Sunt intr-o relatie de 8 ani de zile.
Ca sa intelegeti contextul.
Sunt barbat, am 30 de ani, de la 18 ani am locuit singur si am stiut tot timpul sa am grija de mine.
Ea pana la 22 a locuit cu parintii, mancare gatita de mama etc.
De la inceputul relatiei DOAR eu ma ocupam tot timpul de casa, curatenie, mancare pentru amandoi, cumparaturi etc. In 8 ani de zile am vazut 2 omlete gatite de ea si atat. Am incercat sa ii comunic sotiei ca ma deranjeaza faptul ca nu vine cu initiativa sa facem poate o curatenie, sa aranjam putin prin casa sau poate sa gatim impreuna, insa degeaba. In afara de munca si relaxare la tv/telefon nu stie .
Picasem intr-un fel de..depresie acum cateva luni si i-am spus ca daca nu se fac deloc schimbari cred ca ar fi cel mai ok sa ne vedem fiecare de drumul nostru. Totusi nu pot fi dadaca unui adult. Insa eu am picat de nebun, ca ea nu ar vedea motiv sa ne despartim doar pentru atat.
Am ajuns psihic sa nu mai am chef de nimic, is lipsit de viata. Efectiv e "gol" in capul meu cand sunt cu ea, ea zice ca sunt tot timpul picat pe ganduri si rece.

Oare sunt eu nebun? Am asa mari pretentii?
Voi ce parere aveti?

Nu, nu ești deloc nebun. E ea fara minte că nu înțelege că într-o căsnicie lucrurile se fac împreună. Eu sunt total antitalent la bucătărie, dar asta nu mă oprește să îmi ajut soția, cînd face ea mîncare, eu sunt cel ce curata toate (cartofi, morcovi, ceapa, etc). Nici ea, desi femeie, nu s-a dat înapoi să vina sa mă ajute la munca cînd îmi era greu, desi lucrez in construcții.
Bine că macar ea lucrează. Altfel ai fi ajuns la disperare.
Golul pe care îl simți e locul pe care ea trebuie sa îl umple. Îl lasă gol prin neparticiparea ei alaturi de tine.
Tot ce poți face e sa o conștientizezi de postura ei greșită. Nu vei reuși singur. Cel mai bine ai face-o cu amici, sau membri ai familiei, comuni. Care sa ii explice că într-o casă ambii soți participa cu munca.
Sau, sa mergeti de mina la un psiholog. Aceasta va știi cum să o ia ca sa își înțeleagă responsabilitățile de sotie.
Ce chestie, sa îți facă în 8 ani doar două omlete!
Uite așa se ajunge la "a treia parte". La un moment dat te saturi că nu găsești un minim de satisfacție acasă, apar prin zona niste ochi dulci, înțelegi cît de aiurea e situatia ta și că ar putea fi mult mai bine, și te duci după ei. Ea va zice că e vina ta, dar nu se va gîndi niciodată că aportul ei la ce se va întâmpla e foarte mare.

Ar mai fi o soluție. Sa pleci de acasă un timp. Un miniconcediu pe undeva. Sa o lasi singura. Sa își facă. Dar asta presupune un risc: daca ea nu va face mai nimic, sa găsești cînd te întorci acasă dezastru, și atunci dezamăgirea va fi mai mare, va fi teribilă.

Iti spun sincer, cred ca profita de tine, se complace in aceasta relatie.
Daca tu faci totul, e foarte usor pentru ea.
Ia gateste doar pentru tine sau mananca doar in oras tu singur timp de o saptamana, sa vedem ce va zice?
Ii spui ca te-ai saturat de gatit.
Sunt de acord ca muncile sa se imparta, si eu am batut covoare, mai sterg geamuri, aspir, etc.
Dar nu e ok ca toate trburile casnice sa cada doar pe unul.
Fa testul de care ziceam, si apoi vei lua mai usor o decizie.
Bafta!

Las-o, nene! Aia nu-i femeie de casa. Eu inteleg sa fac treaba jumate-jumate cu nevasta-mea (nevasta-mea nu accepta desi o rog sa-mi spuna ce sa fac) dar nici asa. Eu sa fac si ea sa stea? Nu va potriviti.

Cum a zis si Solontanu, nu va potriviti, dar asta tu ar fi trebuie sa vezi, opri daca ai vazut ce ai lungito atit de mult?

Deci daca tu nu ai face curatenie ati sta in mizerie, e clara, tie iti place curatenia, ei nu prea, merge la munca ca probabil nu are incotro.
Intr-un cuvit nu-i buna, asta e cuvintul potrivit, nu-i buna las-o c auta alta, is femei destule si barbati la fel.Aio 30 de ani fa acum ceva cit mai se uita femeile la tine

Nu trebuia să stai 8 ani așa, de la bun început trebuia să stabiliți că sunteți o echipă. Eu în locul tău nu aș face curățenie și mâncare o săptămână sau chiar mai mult, aș mânca în oraș și aș lasa-o să văd cum se descurcă. Posibil să nu își dea seama, dacă nu a avut niciodată responsabilitățile astea, cât de greu e de fapt să ții o casă curată. Poate e pur și simplu inconștientă. Dar dacă nici după faza asta nu o să aibă o revelație, adios.

Pai nu mai face tu totul. Da-i teme de facut. Spune-i "Eu am facut treaba asta. Tu trebuie sa faci treaba cealaltă". Si pur si simplu nu faci tu treaba ei daca ea nu o face.
Nu gati pentru ea si vezi ce mananca.
Daca-ti cere ceva ii spui ca nu faci pana cand nu face ea curatenie sau orice altceva vrei sa faca.

"Oare sunt eu nebun? Am asa mari pretentii?
Voi ce parere aveti?"

Ești în tot dreptul să îți cauți pe altcineva. Daca ii zici de ceva vreme și degeaba, efectiv într-o zi as incepe sa-mi strâng lucrurile și aș pleca. Așa ar vedea că dacă nu le face cineva, lucrurile astea nu se fac singure. Sau poate nu o deranjează să stea într-o cocină.

Salut!
Intr-o căsnicie treburile se împart ca așa e normal. Nu unul face totul și altul nimic.
Exista doua variante: la finalul săptămânii sa împarți ce are ea de făcut și ce ai tu de făcut pentru săptămâna viitoare ( in traducere: o responsabilizezi ca pe copiii mici). Ori mai e varianta sa speli, sa calci doar pentru tine, sa nu faci curat o perioada de timp ( o sa îți fie mai greu da’ nu ai ce face) ca sa își dea seama ca trebuie sa te ajute. Părinții ei s-au ocupat de tot deci ea nu își da seama ca nu e așa ușor cum pare. Trebuie sa vadă cum e. Succes!
Problema nu e la tine. E normal sa vrei ajutor de la partener.

Nu mai găti nu mai face curat și iesi și tu la o bere cu băieții când face figuri

Aia ar trebui să te părăsească imediat.

Bună ziua! Depinde ce ți-a oferit în toți acești ani. Adică dacă și ea lucrează la un job ca și tine sau poate lucrează și mai multe ore ca tine și vine acasă frântă și aduce și un venit mai mare decât al tău, nu văd de ce ar fi o problemă, eu în locul tău i-aș propune să aducă o menajeră, nu ca cele din filme care doarme cu patronii în casă, ci ceva așa ocazional când tu nu-ți mai vezi capul de treabă.
Pe de altă parte se presupune că într-o relație, mai ales căsnicie totul se împarte, printre care nu doar drepturile ci și obligațiile. Deci clar, nebun nu ești însă dacă sunteți căsătoriți, eu una care cred că o căsătorie este sfântă și pe viață, nu cred că trebuie să divorțezi doar din atât, mai ales dacă e religioasă, încearcă pentru început să găsești niște strategii înainte de a face pasul ăsta. Strategii de a te impune fără să ajungi bossy sau strategii de a găsi o cale de mijloc. După astea dacă nimic nu se schimbă poți să te gândești și la divorț. Oricum tu ai decizia finală, eu doar încerc să-ți dau niște sfaturi.
Și JOS PĂLĂRIA din partea mea. Sunt o tipă plină de prejudecăți (și eu le am deși încerc să le arăt pe ale alora?) legate de sexul masculin însă cum spuneam altcuiva, viața e plină de netipare și chestii ieșite din comun sau bizare ori paradoxale încât nici prejudecățile nu-și au loc în viața asta diversă și complexă? Tu ești unul dintre cazuri. Un bărbat care știe să aibă grijă singur de el, mai ales la treburi "femeiești" (cum aud generația trecută de femei că spun, că bărbații nu știu să facă nimic în casă) tu le închizi gura tuturor femeilor ălora frustrate. Deși în relația ta de cuplu ai preluat puțin din comportamentul exact al acelor femei (sorry că spun și asta, dar și ăsta este un adevăr).
Ca și sfat final, îți spun să încerci o terapie de cuplu și să cauți tot felul de strategii pentru a o implica și pe soția ta, în ceva ce până la urmă îi revine și ei și abia în final să te gândești la despărțire. Iar ca un bonus, încearcă să ți notezi niște chestii pe telefon sau într-un carnețel pentru că uneori când ai scrise niște chestii le vizualizezi mai bine și îți rămân acolo și pe viitor când vei decide să faci balanța decisivă.
Spor și Dumnezeu să vă aibă în pază. (Dacă ești de altă religie sau fără vreo religie, sorry că amintesc între timp și de God).