| iKatherin a întrebat:

Care stiti cum sunt produse urmatoarele fenomene: curcubeul, tunetul, fulgerul si aurora polara [ refractie sau reflexie ]. Multumesc. Dau funda ^^

2 răspunsuri:
| BluX a răspuns:

Curcubeul-cand sunt vapori de apa in razele solare
tunetul-cand se ciocnesc 2 nori unul cu energie pozitiva si unul cu negativa
fulgerul-cand se ciocnesc 2 nori foarte puternic
aurora polara-in general cand sunt furtuni si explozii solare

| SpaimaN3agra a răspuns:

Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera ce a impresionat omenirea din toate timpurile, fiind considerat un "semn ceresc" care aduce binele, pacea si prosperitatea.

Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in picaturile de ploaie din atmosfera. El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina.

Norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate de picaturi de apa sau cristale de ghiata, aflate in suspensie in atmosfera, provenite din condensarea sau sublimarea vaporilor de apa.

In cele ce urmeaza vom arata cum lumina care trece printr-o picatura de apa sufera fenomenele de dispersie si reflexie. Pentru aceasta vom folosi un fascicul de lumina de culoare rosie.

Daca acest fascicul de lumina cade pe o picatura rotunda de apa atunci o parte din lumina rosie va iesi in toate directiile, dar cea mai mare parte a luminii rosii va iesi din picatura pe cateva directii privilegiate.

Schita arata fasciculul de lumina rosie venind din directia razei 1 si intrand in picatura. Cand intra in picatura, razele sunt refractate. O parte din fasciculul 1 este reflectata de emisfera opusa si o parte iese din picatura, ca raza 2. Partea reflectata traverseaza din nou picatura si iese ca raza 3. Uitandu-ne la schita, putem vedea ca o parte din lumina rosie emerge in aproape toate directiile, dar cea mai mare parte emerge in directia razei 3. Asa ia nastere curcubeul. Aceasta „concentratie” a luminii intr-o directie anumite face posibil curcubeul. Doar o raza, cea care trece prin centrul picaturii nu este deviata.

Putem fotografia un curcubeu cu un film alb-negru. Culorile nu sunt pe film, dar curcubeul, cu siguranta, este! De obicei, pentru a explica existenta curcubeului se analizeaza culorile. Dar culorile sunt secundare pentru problema principala: De ce exista un arc stralucitor pe cer?

Razele solare ce intalnesc o picatura de apa se raspandesc in mai multe directii. Dar, datorita reflexiei si refractiei, ceva mai multe raze sunt deviate sub anumite unghiuri decat sub altele. Aceasta mica preferinta este „cheia” curcubeului.

Observati din desen ca, de fapt, toata lumina solara care patrunde in picatura este azvarlita inapoi intr-un con. Centrul acestui con este opus soarelui. Conul formeaza un disc stralucitor de lumina, exact opus soarelui. De la nivelul solului se vede numai o parte din acest disc; dintr-un aeroplan, care zboara la mare inaltime, cateodata se vede tot discul. Marginea stralucitoare a acestui disc formeaza curcubeul.

Culorile curcubeului apar datorita refractiei. Refractia depinde usor de culoare: culorile diferite ale luminii traverseaza cu viteze diferite picaturile si se refracta diferit. De aceea se produce o separare a culorilor, dupa cum se vede in diagrama.

Atentia multor oameni care privesc un curcubeu este captata de culori, incat ei nu mai observa portiunea de disc stralucitor, a carei margine colorata este curcubeul.

La fel ca in prisma optica, in picaturile de apa din nori lumina se descompune in cele sapte culori: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.

De obicei, apar un curcubeu principal si un curcubeu secundar. In arcul curcubeului principal rosul se situeaza in partea exterioara, in timp ce la cel secundar, rosu se situeaza in interior.

Culorile curcubeului sunt cu atat mai vii si mai pure cu cat lumina se refracta si se reflecta pe picaturile mai mari.

Este de mentionat faptul ca si lumina lunii produce uneori curcubee, ele sunt insa palide si greu de observat cu ochiul liber.
tunetul:Cauza formarii tunetului este un subiect care se afla la granita intre speculatii si cercetari stiintifice.

Teorii vehiculate de-a lungul timpului
Primele date despre teoria formarii tunetului sunt din secolul III i.e.n si apartin filosofului grec Aristotel. Aceasta teorie sustine faptul ca un tunet se formeaza din cauza lovirii norilor. Ulterior au aparut numeroase alte teorii.

La mijlocul secolului 19, teoria acceptata a fost aceea ca fulgerul produce un vacuum de-a lungul drumului sau catre pamant iar tunetul este rezultatul ulterior miscarii aerului grabindu-se a umple vacuumul.

Mai tarziu in acelasi secol se credea ca tunetul este produs de trecerea brusca a apei in vapori in momentul in care fulgerul strabate atmosfera.

O alta teorie este aceea in care gazele intalnite de fulger in drumul sau catre pamant se supraincalzesc formand explozii cu un zgomot puternic numit tunet.

In secolul 20 s-a ajuns la un consens si s-a elaborat teoria conform careia tunetul incepe cu un soc electric in aer datorita incalzirii termice bruste a plasmei din canalul fulgerului. Intr-o fractiune de secunda aerul ajunge la 28000 grade C. Aceasta caldura produsa se extinde spre exteriorul fulgerului unde intalneste o masa de aer rece si cu o viteza mai mare decat cea a sunetului va traversa acel aer rece. Acest puls al miscarii aerului cald spre exterior care rezulta este un soc electric similar in principiu cu un soc al unei explozii sau cu o urma lasata de un avion supersonic ce produce un zgomot numit tunet.

O raza de lumina urmata la cateva secunde de un bubuit al tunetului este pentru multi oameni prima ilustrare a faptului ca sunetul are o viteza mai mica decat lumina. Astfel s-a constatat prin numeroase calcule ca media vitezei sunetului in aer este de 340 m/s, iar cea a luminii este de 299.792.458