| ikzigreczet a întrebat:

Am o viata plina de ghinioane care stiu ca trebuie sa mi le rezolv singura, este poveste lunga, multe una peste alta si chiar nu stiu ce as putea face. Acum la 24 de ani, ma gandesc cat de legal este felul in care am fost crescuta.
Poate cineva sa-mi dea un raspuns gratis pe internet, intorc povestile astea pe toate partile de 6 ani, nu inteleg. Drepturile se cumpara cu bani, ei primesc totul si eu sunt pedepsita?
Ma duceam la scoala sa stau cuminte in banca mea, colega care ma batea in pauza isi spunea povestile in ora si in ultimele 10 minute scriam lectia. Acasa parintii se comportau ca si colegii de scoala, ma certau incontinuu, daca aveam eram pedepsita, daca nu aveam era pentru ca nu exista sau nu meritam. Am crescut singura cu boilerul din camera mea, un pat, o masa, o mare gaura in perete spre bucatarie unde tata lasa un neon alb pornit noaptea care-mi batea in ochi si ma trezeam cu durere de cap in fiecare noapte. Aveam o noptiera cu hainele si cartile de scoala, alte lucruri nu aveam. Tatal meu refuza sa-mi dea, sa faca pentru mine ca nu era sclavu meu. La 7 ani am fost lasata toata iarna singura in spital, unde un baiat ma tot ameninta cu cutitu, iar bunica lui ma certa pe mine. Cand m-am intors acasa, mama m-a pus in pat si i-am cerut sa-mi aduca o cana cu apa, tata a inceput sa urle sa-mi iau singura, sa nu-mi dea. Tata care sta la tv toata ziua si noi il servim. Tata care de mica imi zicea ca tv m-a innebunit pe mine, care nu aveam voie sa ma uit la tv, eram pedepsita. Cand eram afara cu copiii, daca auzea urlete stia ca eu am tipat si numai aveam voie sa ies din casa. Apoi au inceput sa rada de mine, sa fuga de mine, n-am mai iesit din casa. am primit calculator si era interzis sa il folosesc, stateam toata ziua in camera mea si visam, ma prefaceam ca dorm, imi era frica sa ies din camera, tata aducea betivi in camera mea, si in fiecare seara la apusul soarelui, era regula ca tata vine beat si urla 4 ore la mine pana se innopteaza. Mama ma certa pe mine zicea ca el are dreptate si e vina mea.
Cand eram f mica, tata o batea pe mama si mie imi spunea povesti, stiam ca ea era retardata, ea ma batea pe mine. Eram servitoarele lui, in fiecare saera urla la noi sa ne invete.
Asta am invatat ca dumnezeu e in ceruri siii? viata asta? ce fac cu viata asta? Sunt pedepsita sa-i suprot tot spre moarte si viata asta? Si eu? Merit pedeapsa asta acum sa-i suport inca si acum?
Cand eram in scoala generala, mama nu primea salariul, plateam fondu scolii fix 25% din salariu care-l avea. Atunci stiam ca sunt retardata, ca e ceva neregula cu mine ca sunt legi de existenta a femeii care eu nu ma supun si de asta trebuie sa primesc bataie, din ce imi spuneau tatal meu si profesorii. Daca cineva imi facea ceva, nu era o explicatie, solutie, asta trebuia sa-mi faca mie. Am fost de fiecare data pedepsita, inca ma mir cum se intampla ca cineva sa faca un lucru rau si eu sunt pedepsita.
Aveam o verisoara, de 11-12 ani si o categorie care era confundata cu ceva de 20 de ani, aceea primea multe de la tatal ei, fiecare vis al meu, nu lucrurile de astfel de fete la care nu visam. Eram sigura ca tata vorbea cu fratele lui, imi dispareau lucruri apareau la altii, eram sigura ca tata vorbea cu ei, ca tata le dadea lucrurile mele. Parintii mei ca intotdeauna ma certau pe mine si nu le pasa. Eu eram certata ca nu eram "fata" ea era preferata tuturor, si ea ma batea, am fost pedepsita de multe ori din cauza la ce facea. Si da parintiima certau cand ma batea cineva spunea ca asa-mi trebuie.
Revenind la fondu scolii din scoala generala (scuze ca ma ia valu si ma tot plang de familie), alocatia era mai putin de jumatate din fondu scolii care-l plateam intr-o luna (nu-s sigura ce sume erau, am scris in jurnal ca alocatia de pe tot semestru era fondu scolii intr-o luna). Nu am avut profesoara de desen in a5a, anul urmator incepuse renovarea scolii, cand aceea ne-a zis ca statul nu-i plateste si scoala n-are bani sa le dea, dar pentru ce plateam noi fondu scolii? Acea profesoara care iar eram sigura ca ma urmarea, in a8a nu venea la ora cand luam eu sacosa cu lucrurile pentru desen, cand n-o luam venea la ora si-mi punea 2, nu ma miram, eram obisnuita ca sunt nascuta pe 13 luna a7a. De obicei aveam 7 pe linie le multe materii, apoi cand au schimbat prosii, m-am mirat sa vad testul plin de corectari, alte note. La ultima ora m-a trimis acasa, m-am dus, am ajuns, mai erau 15 minute din ora, ceasul din clasa, si profesoara nu am mai gasit-o in scoala. La fizica profesorul mi-a incheiat media 4 pe semestrul 2 deoarece aveam media 6 pe primul semestru, celorlalti le-a dat test data viitoare.
In clasele 1-4 am avut o invatatoare si colega care, a ales-o pee a s-o strige pe prenumele care ma strigau acasa, si ea avea 2 prenume (mai aveam 2 colege cu acelasi rpenume, una mai avea si altul dar pe ele le striga la fel), ea ma tragea de par in pauza si invatatoarea ma certa ca eram nepieptanata, ca plangeam, ca mai si minteam, ea lua cele mai bune calificative, statea in prima banca, eu in ultima, ghinionista. Parintii ma certau ca nu stiam eu sa ma inteleg cu copiii. Asta am invatat ca e ceva neregula cu mine, ca durerea mea este necesara, dusmanii castiga din ea.
Desigur ca am inceput sa-mi fac prietenii virtuali, scriam mult, nu stiam nimic despre ei, ma jucam de-a viata pe internet ca reala eram ghinionista.
Familia mea spunea multe povesti despre cum traiau altii, si desigur ca au inceput unii sa se ia de mine pe strada si au spus prenumele pe care ma strigau la scoala. Apoi la liceu am continuat sa scriu acelui strain, cand s-a egat unu de mine, eu ciudata si el cu lucruri din alea, sora lui de la mine din clasa imi spune ca are alta, si ce treaba am eu cu el daca nu-i ala de pe internet?
Acel "liceu" care plecam la 12 pm ajungeam la 10 pm, aveam 7 ore materii non-scoala, si intr-o zi la 7 am rtebuia sa fiu in magazin, curatenie pe raion, ca asta mi se spunea sa fac, nu m-a vazut cata curatenie am facut cand colegii mei se plimbau, a urlat la mine cand ei maturau si eu m-am asezat pe un palet. Traiam un cosmar, stres, frica, plangeam, eram sfanta care suportam tot, pana cand? Si viata mea? Eu ce am voie sa fiu?
M-am retras nu ma puteam muta. Acasa avand alte probleme, tatal meu mai era si intr-un proces cu unchiul li, casa aceasta in care tata a crescut si unchiul lui a aparut la moartea mamei lui. Parintii tatalui meu l-au lasat pe el sa se descurce cu tot, tata are 2 frati, insurati la casele lor, mi-e mi-a spus ca n-are bani sa se insoare. Inainte de acest proces a facut el ceva sa fie apa pe curent si niste calorifere, tevi care rtec prin soba, iarna ne-a taiat curentul ca era ilegal fiindca el nu e proprietar? Nu are drept de mostenitor sa stea in casa ei dupa moartea ei? Cand era f frig iarna atunci se oprea curentu la noi, si nu puteam aprinde soba ca explodau tevile fara curent.
Apoi in urmatorul, aceeasi problema, credeam ca vorbea de alta fata cand spunea ca am probleme mintale si ca eram cu vreun baiat. Acela n-a vorbit niciodata cu mine, a spus sora lui ca avea pe alta, m-a cam amenintat nitel. Cum il cunoscusem? S-a asezat intr-o pauza langa mine in banca, a strigat pe numele unei alte colege(care semana cu mine din spate, poate) a aparut diriginta ne-a facut cunostiinta. El zicea "fata" "draga" nu pe nume. Mi s-a parut ca glumea si facea asa de ochii colegilor, nu l-am bagat in seama. Si in urmatoru liceu, spusese (am scris mai sus) un coleg altul coleg. Acela care a zis nu venea la scoala, a venit de cateva ori la inceput de an, celalalt ma teroriza, mi-a zis sa ma sinucid, in ore se aseza in spatele meu sa spuna povesti despre o "asta", si inca o fata care a cam facut niste scene. Deoarece eram 4 in clasa si tot ce faceam la ore era sa ascult povestile lor, in pauzastrainele imbracate "bine" faceau scandal, gardienii erau acolo, cica sectia de politie era in curtea scolii, am inceput sa chiulesc, tata ma batuse intr-o iarna cand chiar ne-a trimis dirigintele acasa. Apoi a sunat varu unei colege pe numarul lui(deoarece o sunam s-o intreb ce mai facuse la scoala, n-aveam telefon) tata care era sofer, conducea noaptea, ziua dormea(cica). S-a folosit de tata, tata ma certa ca eram eu salbatica nu lasam omu sa ma atinga. Apoi au inceput zvonu in scoala ca sunt vreo ceva, am primit note mici cand invatam lectia, stiau "problema mea". Nu m-am mai dus la scoala din 2012. Au venit acasa acelasi scandal cu fete care urla si povestile de la scoala anul urmator. Am sunat la politie sa le spunca patesc de 10 ani, cand am ajuns sa spun de liceu m-a intrerupt, s-a repezit itnreband de cand nu m-am mai dus la scoala, spunea ca a trecut, n-am apucat sa-i zic ca au inceput sa-mi faca acelasi scandal acasa, mi-a spus ca am o problema medicala, si nu stiu a folosit niste cuvinte, vorbit repede. Parintii ca intotdeauna ma bat. Ce pot face eu in situatia asta? Ei sunt dumnezeu? Eu n-am cu ce sa ma imbrac, mama mea nu-si cumpara haine, le primeste de pomana de la cine nu le mai poarta.

6 răspunsuri:
Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

Se pare ca ai trait o adevarata telenovela si sigur ca nu a fost nici legal si nici moral felul cum ai fost crescuta, cum s-au comportat parintii si ceilalti cu care ai crescut.
Spui ca ai 24 de ani, mai ai destul de trait si, fiind tanara, poti sa-ti faci viata asa cum o vrei, acum totul depinde de tine.

| ALGator a răspuns:

Lasă toate lucrurile astea în urmă de la 1 ianuarie 2017 ora 0:00!
Viața ta de pînă acum a fost nasoală.
Viața ta de acum încolo e neprihănită. Ia-ți viața înapoi!
Ești inteligența, poate puțin marcată și tulburată. Dar ești un adult liber.

| TCosminn a răspuns:

Draga mea, am citit cu foarte mare interes povestea ta si pot sa iti spun ca esti o pata de lumina in universul tau de profesori, familie si prieteni. Din experienta mea iti pot spune ca orice om poate face ORICE atat timp cat vrea acel lucru cu toata fiinta lui. Eu am ajuns la concluzia ca tu inca traiesti in trecut. Lasa trecutul, viseaza la un viitor, bucura-te de prezent. Sunt sigur ca ai cateva lucruri in viata ta pentru care sa te bucuri. Si pana la urma, ce folos sa tii toate rautatile in gandirea ta zilnica? Orice om creste frumos prin educatie si experienta vietii. Tu experienta vietii o ai. Educa-te singura CITIND. Ai 24 de ani, ai toata viata inainte. Citeste tot ce poti, dar nu lua lucruri negative din ele. Nu trebuie sa mai stai cu parintii tai, poti incepe sa iti cauti de munca. In Romania se cauta oameni seriosi care vor sa munceasca, chiar fara scoala sau fara multe cunostinte. Iarta-i pe toti care ti-au gresit si mergi inainte. Nu mai privi firele de iarba, mai uita-te si la nori.

| Laura a răspuns:

Îţi trebuie doar încredere în tine şi curajul de a-ţi lua viaţa în mâini. Într-adevăr a fost nasol până acum, dar mulţi oameni de succes au avut începuturi grele. Nu mai face compromisuri, nu mai accepta nimic de-a gata, doar tu ai drepturi asupra vieţii tale şi nu ai obligaţii faţă de nimeni. Fii mai bună decât familia ta şi oamenii cu care ai crescut, primul pas e cel mai important într-un drum, pe urmă lucrurile vor veni de la sine. Aşteaptă să vină căldura că va fi mai uşor, mută-te într-un oraş mai mare şi ai grijă de tine, angajează-te şi găseşte-ţi o chirie ieftină, termină-ţi liceul şi învaţă să faci ce îţi place ţie. Nu o să mai ai probleme nici cu banii, nici cu genul de persoane de care ai avut parte până acum. Este mult mai simplu decât pare, trebuie doar să ai curaj să faci primul pas. Viaţa e prea scurtă şi frumoasă ca să îţi pierzi timpul cu oameni de 2 bani, uită de tot ce ai trăit până acum.

| ikzigreczet explică (pentru TCosminn):

Cu ce univers ziceai ca ma lupt, Cosi? Cine imi umbla pe telefon si despre ce vorbeau pe strada si cati ani vor mai face scandalul asta in toate locurile in care ma duc?

| TCosminn a răspuns (pentru ikzigreczet):

Prin univers ma refer la oamenii si situatiile din viata ta. Uite, eu cred, din experienta personala si nu numai, ca toate "suturile in fund" chiar sunt un pas inainte. Eu, cand eram intr-o perioada a vietii mele in care ma aflat intr-o situatie mai putin dificila decat a ta, am decis ca e vremea sa imi asum tot ce mi se aduce ca acuza, chiar de eram sau nu vinovat si sa trec peste. Stii care a fost efectul? Am ajuns sa ii depasesc pe toti cei care mi-au spus lucrurile respective atunci cand eram copil si nu numai. Acum am 23 de ani si tot imi doresc din ce in ce mai mult sa lupt cu mine insumi, sa ma iau la "tranta" cu viata si sa nu judec oamenii din jurul meu, ci sa ii inteleg, si crede-ma te rog, ca pentru a-i intelege am depus eforturi mari pentru puterile mele de atunci. Curaj femeie! TU poti face absolut orice iti doresti in viata asta. E viata TA! Nu te mai lasa atrasa in gandurile sinistre ale oamenilor din viata ta. Daca nu esti multumita, schimba tot! Incepe cu tine!