Ce parere aveti despre gestul artistului chinez Ai Weiwei, care a pozat imitand postura copilului de 3 ani, refugiat din Siria, gasit mort pe insula Lesbos din Grecia?
Unii spun ca arta nu poate sta deoparte intr-un frumos turn de fildes, ea trebuie sa se implice iar Ai Weiwei este un disident de profesie, fiecare gest artistic al sau devenind automat stire de presa asa ca poza pe care a facut-o in Grecia nu face decat sa atraga atentia asupra ororilor legate de refugiatii din Siria. Picaso si celebra sa Guernica sau pictorii expresionisti „au exploatat" evenimente dramatice si tot asa s-a spus atunci, ca este nepotrivit, prea radical.
Altii spun ca Ai Weiwei este un ticalos daca se foloseste de imaginea unui copil mort, ca s-a pus pe el in centrul atentiei folosindu-se de o imagine violenta, simbolica, emotionanta dar efectul este un capital de imagine in favoarea sa mai degraba decat demersul de trezirea constiintelor.
https://www.washingtonpost.com/......e-toddler/
Cum vi se pare?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
3 zile m-am uitat la albul de sub intrebare pe pianul ala din "Imagine", nu ma omor dupa John Lennon dar clipul e intr-o camera alba, totul alb ca aici pe pagina 
alb de gol, adica si m-am consolat cu dezinteresul suprem fata de subiectul Weiwei.
Acum apari dumneata si sunt asa de surprinsa incat o sa te propun acolo la sfarsit de an ca Utilizatoarea Anului, motivez ca esti cea care sparge gheata si rupe tacerea!
Na, ti-am citit si raspunsul. Apreciez.
Aaaa, aici erai!
Sunt de aceeaşi părere cu Kaℓi. A spus cam tot. Aş vrea doar să adaug că, în opinia mea, a contat mult şi excentricitatea artistică specifică lui Ai Weiwei, şi că mă bucur să te revăd, şi că subiectul e interesant, trebuie doar recomandat, ca să fie şi vizibil. Eşti ok? Ce fantastic e când se întorc oameni dragi. 
Sa te ții câte pareri interesante vor fi acum că intrebarea este recomandata.
Multumesc, NOname!
Răspunde
Mă amuzam şi eu, văzând azi că în continuare e plin de greieri.
Nu prea le au ai noştri cu Ai Weiwei, iar referitor la refugiaţi sunt reticenţi, au sentimente mixte. Probabil, în starea asemănătoare e toată Europa.
Iar părerea ta care e?
Nu poti tine arta intr-un borcan cu spirt, sa nu se contamineze cumva. Arta si activismul se intalnesc pana la urma pentru ca si artistii au scopurile lor.
A nu te atinge de anumite subiecte cu niciun chip pentru ca " este blasfemie" inseamna lipsa libertatii. Călușul va deservi oricum pe cineva.
Ce se taie, nu se fluiera dar despre ceea ce se taie nu va vorbi nimeni- niciodata si ce se taie nu va trezi niciodata vreo reactie, vreo idee cat de mica, niciun fior nu va strabate ceva ce nu se stie.
Mai bine sa se stie.
Hai că-mi tai venele.
Şi eu sunt pro libertate şi mesaje sociale şi autentice în artă.
Iti tai venele?
Ce se taie, nu se fluiera.
Aha, şi nu va trezi niciodată vreo reacţie.
E prima data cand citesc despre Ai Weiwei. M-am uitat la cateva lucrari ale lui, mi se pare interesant, deosebit. Insa astazi e greu sa mai gasesti, si sa fie si un hit, o fotografie care sa fie doar frumoasa, neaparat trebuie sa transmita un mesaj, daca se poate cat mai dur, interesant, deosebit. Mi-e dor de un peisaj idilic.
Cum mi se pare?
Nu cred ca e o erezie fotografia lui. Gestul lui poate fi inteles ca o transpunere a artistului in rolul victimei, dovada implicarii lui. Un gest oarecum extrem, dar care e de inteles la un artist care cauta cu obstinatie neobisnuitul.
Posibil ca dihotomia primirii de catre public si critica a fotografiei sale sa fie provocata de parerile diverse pe care lumea le are despre refugiati. Si eu am sentimente amestecate despre subiectul asta... 
pe de o parte, mi se pare ingrozitor ce traiesc oamenii aia, chiar in timpul crizei mondiale provocate de atentatele de la Paris am avut discutii aprige cu unii care, evident, spuneau "uite ce fac emigrantii!" am incercat sa le explic, inutil de altfel, ca tocmai de cei care fac asa ceva au fugit majoritatea de acolo... pe de alta parte, aflu mereu alte noutati ingrijoratoare despre realitatea Europei ocupate si nu pot sa nu ma intreb ce viitor va avea. Vom avea.
Pentru un chinez probabil ca e important capitalul de imagine, ei sunt atat de asemanatori. Asta e sigur unul pe care o sa-l tin minte!
Da, Kali!
Am vazut si eu Konzerthaus-ul imbracat in vestele refugiatilor si barca de cauciuc.
Aiaiai face un documentar despre oamenii care au venit in valuri in Europa si acum asta este subiectul lui fierbinte.
Eu sunt interesata de documentar si-l astept cu interes.
Apropo de documentare, dintre cele 5 lungmetraje nominalizate la Oscar anul acesta, care ţi-a plăcut cel mai mult?
Doc lungmetraj sau doc scurtmetraj?
La lungmetraj sunt 5. Din cele 5, 3 sunt despre violenta, razboi, durere, moarte. In ele au roluri foarte muulti barbati cu pusti si pistoale automate din Mexic, Indonezia, America, Ucraina.
Winter on Fire: Ukraine's Fight for Freedom - un documentar clar, aflat in mijlocul unei povesti in desfasurare chiar azi.
The Look of Silence este continuarea lui The Act of Killing, si nu stiu cum reusit regizorul sa-i faca sa vorbeasca pe criminalii indonezieni, mie reusita acestui demers mi se pare cutremuratoareiar imaginea este cea a unui film artistic. Pe asta l-as vota.
Cartel Land - Mexic, violenta, trafic de droguri, barbati in maiou, un razboi in toata regula, presarat cu imagini mestesugite.
Celelalte 2 sunt despre 2 femei extrem de interesante, talentate si... absolut moarte.
Amy- pe asta cred ca l-am vazut cu totii si moartea recenta a artistei declanseaza parca o presiune de a-l vota indiferent de cat de valoros sau nu este ca film. Eu nu raspund presiunii sentimentale de tipul asta. Pot sa ascult Amy cu drag si fara sa votez filmul vietii ei la documentare 2016.
What Happened, Miss Simone? cu materiale nenumarate, de arhiva deci cu farmec, unele rare despre incredibila artista.
Concluzia vesela dar nu prea? 3 documentare cu barbati cu arme automate ridicate deasupra capului, politica, oase rupte, bani, orgolii, multi-multi morti si 2 documentare cu 2 femei care canta de dincolo de moarte.
Prea multa moarte, parca? Ce dracu se intampla?!
Probabil se vinde moartea.
Ne, mai degrabă trezeşte interes şi oferă o libertate mai mare regizorului - nu mai vine protagonistul să-l tragă de mânecă şi să-l cenzureze, iar secretele ies la suprafaţă mai uşor. Mi-e şi frică să mor!
Eu nici nu ştiu care mi-a plăcut mai mult, fiecare a avut câte ceva fain.
Pe cel cu Ucraina l-am simţit mai apropiat, mai pe înţelesul nostru, al europenilor, cu proteste similare cu cele din România, dar cu urmări atât de diferite şi absurde, încât te face să conştientizezi cât de mult contează cine conduce ţara, cine dictează legi şi normalităţi.
Despre The Look of Silence şi The Act of Killing mai întâi s-a întâmplat să citesc, iar apoi le-am văzut şi mi s-a părut că sunt uşor supraestimate (laudele, peste care am dat, au fost prea măreţe şi tot aşteptam acel "wow", da' în cazul meu n-a venit). Dar, oricum, e un film bun.
Cartel Land mi s-a părut mai puţin memorabil şi tot prea străin, ca despre o altă lume, a basmelor (deşi ştiu că nu e).
Iar filmele despre cele două artiste au fost o plăcere şi cu ajutorul lor am descoperit multe lucruri interesante, pe care nici nu le bănuiam despre ele. Ce vieţi complicate şi chinuite se ascund uneori în spatele succesului...
Fu, succesule, fu!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
