Cât de primitivă, îngrozitoare şi jalnică poate fi ideea de Rai/Iad.
Dacă tu ajungi în Rai, în schimb apropiaţii tăi, rude, prieteni, colegi de muncă ajung în iad, cum te vei mai putea bucura în Rai ştiind că majoritatea cunoscuţilor şi persoanelor la care ţii suferă îngrozitor în fiecare secundă pentru o ETERNITATE?
Sau fiind suflet ţi se anulează toate emoţiile ce te fac uman şi te transformi într-un soldăţel în armata lui Dumnezeu?
Lămuriţi-mă vă rog.

Conform Bibliei, omul este sufletul, Geneza2:7.Cand moare, merge in pamant, sufletul, unde nu e constient, nu in alta parte.Eclesiastul9:5,6,10,Ezechiel18:4.Apoi,in Biblie iadul se refera la moarte, nu chin vesnic. Apocalipsa21:8.Iar raiul sau paradisul, va fi instaurat pe pamant, dupa sfarsitul sistemului rau, iar cei care au murit, vor avea posibilitatea sa fie inviati pe pamant de Dumnezeu.Ioan5:28,29,Psalmi37:9-11,29,Isaia65:20-25,Apocalipsa21:3-5.

Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni.
Si atunci cum este oare posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar in lume sa existe şi nefericire de durată?
Răul, de orice natura ar fi el, nu este consecinţa alegerii si iniţiativei lui Dumnezeu, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?

Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.

O clarificare a problemei ar putea fi facilitata de lamurirea unei confuzii legate de cuvantul "suflet":
Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI:

1). uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!

"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." Luca 23, 43;

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11

"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;

Gruparea iehovista în mod conştient greşit neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului "suflet". Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10).
Ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul? SUFLETUL.

Referitor la intrebare, iata ca Dumnezeu NU şi-a propus in bunatatea lui să distrugă, să nimicească vreun suflet.
Un suflet nu poate fi ucis, dar in schimb un suflet se poate compromite singur prin neimplinire, prin esec...
Pierderea mantuirii si colaborarea cu demonii este cel mai mare esec al libertatii omului.

În primul rând, Dumnezeu este Iubire şi a creat totul pentru VEŞNICIE. Sufletele sunt vesnice. Noi avem privilegiul dar şi responsabilitatea de a ne "configura" şi alege starea acelei veşnicii. Nimeni altcineva în locul nostru.

In Eclesiastul 9:5 se spune: "Fiindca cei vii sunt constienti ca vor muri, dar cei morti nu sunt constienti de nimic..."

Dupa cum stim, Lazar, prietenul lui Isus, a fost mort aproximativ 4 zile. Daca Raiul si Iadul ar fi existat, undeva in cer, atunci cand Isus l-a reinviat pe Lazar, Lazar l-ar fi injurat de numa. Lazar ar fi zis: "De ce m-ai adus inapoi intr-o lume plina de suferinta? O duceam bine acolo! De ce m-ai adus inapoi?" Dar lazar nu a facut asta. El "nu a fost constient de nimic".

Cand ajungi in Rai nu iti mai aduci aminte de durerea ingrozitoare din Iad, deoarece va fi numai bucurie, fara planset, nu o sa-ti mai fie foame, nu o sa mai plangi, doar vei lauda pe Domnul Isus Hristos cu toata gura! Cand vei ajunge in Iad iti vei aduce aminte de zilele in care Dumnezeu te chema la pocainta si tu nu vroiai... si iti va parea rau, dar Bunul Dumnezeu nu are mila de tine cand ajungi acolo... are mila cat mai traiesti pe pamant si tot te cheama si te striga! Decizia va apartine! Sper ca v-am fost de folos!