Chiar nu se iartă sinuciderea?
Nici dacă ar avea probleme psihice persoana?
Dumnezeu nu poate vedea cât se chinuie unii pe acest Pământ? Nu fizic cât spiritual, dacă tot el a pus sentimente în noi, cu unii de ce își bate joc, lăsându-i să simtă atâtea?
Dar dacă o faci din invidie?
Dar dacă o faci din lașitate, chiar nu ne va ierta?
Și de ce ne-a mai dat și ne obligă să stăm pe aici, dacă ne-a făcut plini de frici, lași și proști?
Dar dacă comitem o crimă? Ne va ierta cândva? E mai iertătoare crima decât sinuciderea? Și dacă comitem crima pentru a ucide pe cineva depravat?
Dar de ce ne dă Dumnezeu să simțim atâtea rahaturi, faza e că unele nici nu au relevanță cu realitatea. De ce? Care-i baiul că nu mai pot face față atâtora sentimente, țineri în mine și decizii?
Cum putem accesa dacă nu măcar coma? Cum se poate accesa o comă?
Nu pot insera linkul către acea pagina dar dau cu copy-paste. Citește cu atenție.
Scrisoare pentru cei ce vor sa se sinucida
Daca ai astfel de ganduri, sa stii fratele meu ca in mare ratacire te afli si diavolul sta ranjind langa tine asteptand cu mare nerabdare sa faci ceea ce ti-ai propus.
In fata ta, sarmanul meu frate sta iadul deschis gata sa te primeasca, in cel mai de jos loc al sau, caci acesta este locul celor care se sinucid.
Sinuciderea este hula impotriva Duhului Sfant â Domnul de Viata Facatorul â si acest pacat dupa cuvantul Mantuitorului nu se va ierta in veac nimanui, iar toti cei ce fac aceasta fapta ingrozotioare ajung la un loc cu Iuda Iscarioteanul.
Adu-ti aminte frate ca despre Iuda a spus Hristos ca-i era mai de folos sa nu se nasca si adu-ti aminte ca spune Sfanta Scriptura ca era stapanit de diavol, al carui sfat l-a ascultat si atunci cand L-a vandut pe Iisus si atunci cand si-a luat viata, spanzurandu-se.
Orice lucru grozav ai fi facut, orice necaz ai, orice boala te chinuieste, orice persoana draga tie a murit, nu ai nici un drept sa te socotesti mai presus de Dumnezeu si stapan al vietii. Viata o ai ca dar de la Dumnezeu, El ti-a dat-o, El o va cere de la tine. Nu ai nici un drept sa-L iei de piept pe Dumnezeu si sa-i ceri socoteala.
Multi amagiti de diavol, cred ca daca se sinucid scapa de necazurile si mizeria acestei vieti. Cata inselaciune! Mai frate, sinuciderea te va arunca in chinuri si mizerii de neinchipuit, la care mintea ta nici macar nu poate sa cugete. Ce vei face atuncea? Caci nici lacrimile, nici rugaciunile nu te vor mai putea ajuta. Si sti de ce? Pentru ca tu singur ai ales aceasta soarta.
Asculta o povestioara :
Era un om bolnav, care de multa vreme petrecea in suferinta pe pat, multi ani la rand. Si se ruga sarmanul om mereu : Doamne, de ce nu mai iei, ca nu mai rezist!
Intr-o noapte inaintea lui se iveste un inger care-i spune :
- Omule sa stii ca tu suferi acum pentru pacatele tale si mai de folos iti este sa suferi aici decat dincolo!
- Sfinte ingere dar eu nu mai pot, iata de atatia ani stau pe pat. Atunci ingerul i-a zis :
- Ce ai prefera? Sa mai stai pe pat cativa ani de acum inainte, sau sa mergi in iad 3 minute?
S-a gandit omul ca trei minute nu e prea mult si va rezista, asa ca a zis cu toata convingerea :
- Decat sa ma mai chinui pe pamant, mai multi ani, mai bine sa stau in iad trei minute. Atunci ingerul i-a luat sufletul si l-a coborat in iad, si l-a lasat acolo in chinuri. Dupa o vreme a venit ingerul la om si omul vazandu-l i-a zis plangand:
- Nu am putut sa ma gandesc ca si ingerii mint!
- De ce spui aceasta, mai omule?
- Pentru ca mi-ai spus ca ma vei lasa numai trei minute in iad si apoi ma vei lua de aici, si iata ca de cand m-ai lasat tu aici au trecut 100 de ani! a spus omul, tanguindu-se.
- Sarmane om, tie ti se pare ca au trecut 100 de ani, dar de fapt sa stii ca numai 1 minut a trecut de cand te-am adus si mai ai doua de stat.
- Sfinte ingere de este cu putinta, te rog du-ma inapoi in trup, si voi patimi cu bucurie acolo zeci de ani, sau oricat va vrea Dumnezeu, decat sa mai stau aici macar o singura clipa!
Si a gasit omul mila, si ingerul a intors in trup sarmanul lui suflet, unde a mai petrecut cativa ani, apoi s-a stins in pace mergand la Dumnezeu.
Vezi, mai frate ca nu e chiar cum cugeti dumneata, daca nu rezisti la incercarile care te lupta, cum vei rezista chinurile iadului care nu sunt de un minut, doua sau trei ci pentru vesnicie.
Cere de la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea, sa-ti dea putere sa treci prin greutatile vietii acesteia, sa te ajute sa duci o viata bineplacuta Lui ca sa dobandesti Imparatia Lui Dumnezeu.
Noi preotii nu avem voie sa-i pomenim pe sinucigasi la Sfanta Liturghie, nu avem voie sa facem randuiala completa a mormantarii ci numai dupa un ritual foarte restrans si aceasta numai la cei iesiti din minte, nu avem voie sa-l ingropam pe sinucigas in cimitir cu ceilalti crestini nici sa-i ridicam parastas. Toate aceste randuieli le-au lasat Sfintii Parinti pentru noi, ca fiecare sa inteleaga gravitatea acestui pacat.
Daca te lupta astfel de ganduri sa alergi frate la duhovnicul tau, daca nu ai sa te rogi la Dumnezeu si sa iti cauti unul, marturisnd pacatele tale si gandurile care te bantuie si asa vei scapa de ele.
Nu te fa bucurie si batjocura pentru diavol ci fa-te bucurie lui Hristos care nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu. Asa ca intoarce-te catre Dumnezeu, ca fiul cel ratacitor si Dumnezeu te va primii cu bucurie, caci mereu asteapta pe fiecare sa se intoarca acasa.
Nadejde!
Parintele Ciprian.
Copyright © 2010 Calauza Ortodoxa
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Care dumnezeu? Pai daca era, vedea ce zici tu.
Incepi sa vezi si tu anumite ilogicitati.
Am mai zis de ce nu se iarta suicidul, am explicat amanunte ca era chestie politica.
Răspunde
Sub nici o forma! Adica lasi godporatia fara un mielusel cotizant? Cum vine asta? Dumniedzau te iubeste, e atotputernic, dar iti vrea banii! TOTI, daca se poate!
Păi bani vreau și eu. Și mai puțim haos. M-am săturat de viața asta, de mintea mea, de tot.
Oricum și dacă mă iubește El, eu mă urăsc. Pe cine mint, am ajuns la 27 de ani, doar cu vise retardate în minte, dar eu nu am realizat nimic. Și sincer, nici nu cred că am să pot. Mă simt un haos, o epavă. Dar pe cine mint eu, nici măcar să mă sinucid nu pot. Poate aflu măcar cum să accesez coma, aș vrea să mă duc dracu de pe Pământul ăsta, în tandem cu toți dușmanii mei și eu mă urăsc și îmi urăsc viața. 
Mergi la munca în străinătate. Eu ce sa mai zic? Nu ai crede câte probleme pot sa am
Doar tu poti sa iti faci ordine in cap la un nivel basic. Si modul in care te simti e in strinsa corelatie cu alimentatia si sedentarismul. Been there, done that.
Mai așteaptă puțin vine sfârșitul. Vine sfârșitul, iar voi bateți pasul pe loc[...]. Dezvoltarea evenimentelor însă nu-i întâmplătoare, ca în ateismul NEO-BARBAR (s.n.). Ci ca o orânduire armonioasă, asemenea Sfintei Liturghii Ortodoxe, cu repetarea reală a evenimentelor de pe Calvar, că voi, ateilor, a doua oară Îl răstigniți pe Hristos și luați parte la iconomia soteriologică, în calitate de călăi, tâlhari de stânga, Caiafe, Pilați, trădători, hulitori, fiare etc." (p. 177).
„Hristos conduce totul în concordanță cu desfășurarea rațională a planului providenței divine, pe când voi, ateilor, sunteți colosul cu picioarele de lut materialist [...]".
„Vine pieirea în jurul anului 2030 a civilizației moderne și chiar fără nicio îndoială a civilizației în general, în socialism, în democrație, ateism etc. [...] Dar noi, creștinii ortodocși, suntem în libertate sănătoasă. Universul concentrat, lagărul de concentrare ateu etc., nu mai punem problema, dar ce va fi în ziua de apoi? Că voi sustrageți omenirea, ca nu cumva să se pocăiască" (p. 177).
Cred că toți le avem, de asta sunt convinsă. Dar oare să ne adunăm noi oamenii cu probleme și să ne punem toți capăt? Poate am scăpa pământul ăsta de oameni care oricum hai să fim serioși, nu ne suportăm unii pe alții. În zile obișnuite ne certăm, urâm, luptăm și pentru ce? Că oricum niciodată nu simțim că avem tot ce ne trebuie sau niciodată nu ne simțim fericiți.
Și crezi că nu am făcut planuri și pentru afară? Am în minte toate soluțiile la orice problemă, am în minte toate ideile, problema mea este cu practica. Nu pot pune în aplicare tot ce e în mintea mea, ori pentru că nu-mi permite spațiul, finanțele sau zona de trai, ori pentru că nu-mi permit oamenii. De aici toată frustrarea mea.
Nu privi asa viata. Eu înainte trăiam ca toți, aveam zile în care ma simțeam foarte nașpa, zile în care n aveam chef de nimic ptc am suferit. Era total diferita viata mea. După ce m-am întors la Dumnezeu s-a schimbat viata mea. Acum sunt fericita și trăiesc frumos, fără probleme, fără griji mi am aflat scopul în viata, e numai bine. Eu zic sa nu încerci sa te sinucizi, încearcă sa te întorci la Dumnezeu, ca n ai ce pierde. Crede ma, nu merita sa faci o asemenea grozăvie. Dacă pe pământ viata ta e un haos, o epava, cum crezi ca va fi în iad dacă te sinucizi? MULT, MULT MAI RĂU
Nu e bine nici sa te sinucizi, nici sa omori.Trebuie ca om sa iti păstrezi mintea lucida și sa ai speranța că totul se va rezolva.
Treba cu sinucisul și crima în religie e explicata astfel.
Nu tu ti-ai dat viata, deci nu ai dreptul sa ti-o iei.De aceia e păcat, că Dumnezeu a luptat ca tu sa fi pe lume și sa trăiești și nu e ok ca din niște greșeli făcute probabil tot de tine sa curmi lucrarea lui Dumnezeu.
Dar îți spun chestie.Nu încurajez nici sinucisul și nici crima, dar nici nu avem noi e unde sa știm exact ce va ierta sau nu Dumnezeu când și daca vom ajunge la el.
Te-ai gândit vreodată că poate planeta asta e o închisoare?
Și noi am apărut aici pentru că aveam ceva de ispășit fiecare? Vreun gen de sentință pentru greșeli anterioare?
Atunci cum crezi că poate fi iertată orice încercare de eschivare/trișare?
Poate existența noastră (spirituală) e vastă, imensă, iar existența pe Terra e doar o condamnare pe care trebuie să o executăm prizonieri în material.
Zic și eu. 
Lol! Dacă plâng și tu printre lacrimi reușești să mă faci să râd, chiar ai niște aptitudini speciale de comediant, mister Hamurabi. 
Păcat că viața mea nu poate fi la fel de fructificatoare și plină de aptitudini. Hai că am ajuns să invidiez până și oamenii de pe TPU, cred că și câinele de care fug oricum pe drum, am ajuns să-l invidiez.
) Cel mult aș mai trage un pumn în freza cuiva. 
Daca exista un Dumnezeu atotputernic si drept, atunci va lua in considerare toate circumstantele pentru fiecare caz in parte.
Probabil ca gestul lui Decebal care era urmarit de o intreaga armata romana va fi mai usor ingaduit decat al unui adolescent suparat ca l-a parasit iubita.
In orice caz, este un gest la care decurg oamenii disperati si din ce inteleg eu, nu se iarta niciodata pentru ca este pacat impotriva duhului sfant.
Omul primeste acest dar, viata si nu are niciun drept sa distruga acest dar pretios. Nu este ceva ce poti crea tu. O masina se mai strica, o repari sau iti cumperi alta, dar la viata nu mai ai a doua sansa.
Ca o paralela, gandeste-te ca iubesti o persoana foarte mult si din iubirea ta pentru ea alegi sa faci un copil cu aceasta persoana. Intr-o zi aceasta persoana iti omoara copilul. Mai poti ierta vreodata acel om?
Citește cartea Îmblânzirea tigrului de Tony Anthony. Citește Nick Vujicic pe Wikipedia.ro, născut cu Tetra - Amelia o afecțiune rară caracterizata prin absenta celor patru membre. Este căsătorit are 4 copii. Mai este o carte Iunia în care este descrisă viața unei sportive care a avut un accident și în urma lui a rămas paralizată de la gat în jos ( de mâini și picioare). Nu ii rețin numele. Dar niciunul nu au ajuns la sinucidere.
Aia ii o negaré si lipsa de credinta cu sens de fidelitate si incredere. Respingi orice lucru pozitiv din tine si orice intelepciune práctica. Realizarile materiale nu exista ca sunt fum si dispar. O sa ajungi sa ai multi copii si o sa vezi cum cresc, fac accidente, te parasesc, etc. Deci nu exista realizaré materiala. Ajungi unde vrei tu si o sa iti dai seama ca nu era asa frumos dupa cum te asteptai. Singura realizaré un viata si care conteaza este sa ii multumesti ca existi. Cu cat ii multumesti mai mult si faci lucruri placute in viata ii animezi si colorezi viata Lui. De cate ori faci ceva in numele Lui considera ca El te vede si isi gaseste placerea in tine. Daca il invoci pe El si faci multe lucruri in numele Lui, El nu se va rabda sa nu isi faca aparitia. Va veni sa se casatoreasca cu tine si sa te puna deoparte. Cand vine El o sa ii intreci pe toti cei care alearga in fiecare zi neintrerupt dupa lucruri materiale. Tu ii vei astepta la linia de sosire si vei castiga premiul fara sa alergi. Unu alearga toata viata, insa nu pentru el ci pentru altii. Ei bine din acei altii poti fii si tu. Nu toti avem o viata pozitiva, si eu personal am problemele melé, insa nu ma las si imi gasesc locul meu in viata. Cand lucrurile se strica atunci tu incepi sa iti ordonezi viata cum stii tu mai bine. Eu nu suport ca lucrurile sa fie tot timpul normale, imi plac mai mult problemele si atunci cand se strica, atunci vei da dovada cu adevarat ca esti o luptatoate si stii cum sa castigi. Daca iti arunc tot timpul mingea intr-o parte usoara te vei plictisii. Insa daca ti-o arunc un pic mai greu iti va fi mai greu insa vei ajunge mai complexa.
Nu vezi ca doar tie iti dau mesaje cu alte teme sau substanta decat cea pe care ma axez eu? Este din cauza ca esti mai speciala si ai anumite calitati.
Ahhh, mister Seba, nu știu ce calități vezi tu la mine, dar eu nu le văd, ok. Știu oricum ce zici că am întâlnit și în viața asta invidioșii care bănuiesc că dacă o făceau, vedeau ei că am ceva ce cine știe ce ei nu aveau sau pur și simplu nu mă suportau, nu zic că ăsta ar fi cazul tău, e încă un mister că orice aș posta sau m-aș prezenta pe aici, tu tot vezi ceva fain la mine, dar eu nu pot vedea. Sincer în această seară, aș dori decât să fiu animal, dar nici asta nu pot, că m-ar auzi vecinii și la ce rost? Dar doar asta am dorința să fac, să țip, să mă dau cu capul de pereți și să-mi jumulesc părul din cap. Nu, nu glumesc, starea asta mă cuprinde. Apoi vreau să plâng, să râd și să mi smulg părul din cap, am o furie neexplicabilă în mine. Noroc că acum m-am sedat cât de cât cu dulce, aseară cu mâncare și aia e, doar că nici organismul nu mai suportă atâta mâncare și sincer nici eu. Și faza e că simt că trăiesc într-un cerc, într-un cerc vicios Mister Seba, dacă nu mănânc parcă simt anxietatea, parcă nu pot lucra, dar parcă văd și totul mai accentuat, parcă și colega cea mai simpatică, atunci când am furia și anxietatea asta pe mine, pare cea mai a dracu, dacă mănânc am stări nașpa, dar măcar mă sedez, dar mi-e rău și iar nu-mi pot exercita munca, parcă nici nu pot trăi. Ideea este că orice aș face nu mai simt plăcere, fericire, iar ceea ce-mi face plăcere, nici nu mai am stare, chef și nu le mai pot face. Iar ce-mi doresc eu să fac, alte hobbyuri sau alte pasiuni, oricum nu mi le pot îndeplini, că de loc, că de bani, că de diverse motive. Atunci eu iar mă întreb, de ce mai trăiesc? Am vise mari mister Seba, enorme, dar simt că îmbătrânesc și ele nu se îndeplinesc. Dar poate că întrebarea asta trebuia să fie, cum să facem față în fața ratării viselor noastre. Ideea este că eu mereu m-am simțit singură și că trebuie să fac totul doar eu pe barba mea și cu doar resursele mele. Iar această singurătate mereu m-a împins de la spate să-mi urmez visele și să mă axez pe mine, de altfel, cred că înebunisem oamenii de pe aici, când se plângeau, le spuneam să se axeze pe ei. Că și eu știu că asta ar fi cea mai mare realizare într-o lume ș-așa perversă și parșivă, dar eu am eșuat la unicul meu scop. Păi mister Seba, dacă eșuez aici, e grav. E schingiuitor, înfiorător. Că am eșuat efectiv ca persoană. Ca să spun acum că o duc cel mai rău, nu, aș minți. Am un acoperiș, am o casă, masă, ba chiar după 7 ani de chin, am cât de cât și un job și un venit, dar nu pot accepta doar atât. Pentru mine este prea puțin, iar asta mă face să fiu o ratată. Ba chiar mi-e și frică să nu-mi ia God și astea câte le am acum. Dar de aici și ideea de invidie, păi când văd că alții au 7 case, 10 mașini, afaceri și nu e ideea de afacere că vai au și au bani, ci e chiar și faptul că ei au reușit să-și urmeze visele, eu simt că nu pot deoarece simt că nu pot și astfel simt că pierd multe. Eu astfel nu-mi îndeplinesc gândurile, visele alea din mintea mea, oricum unele nici nu sunt rele, sunt despre salvarea noastră, sunt chiar ok, zic eu, dar de ce altora le-o da să-și îndeplinească visele din mintea lor și altora nu? Nu pot să pricep. Că dacă e să o luăm așa, am acum job și salariu, dar e un job la care nu am dorit eu să mă duc. Din pură întâmplare, am intrat la pedagogic și tot din pură întâmplare și în final nevoie am ajuns profesoară, când hai să o spune pe cea dreaptă, eu nu am nicio aptitudine de profesoară și se și vede pe elevii mei, dar oricum nici nu am cum să le insuflu lor ceva când sincer pe mine nu mă atrage domeniul. Din acest job singurul lucru ce mă atrage este faptul că am un program destul de ok.
Dar revenind, eu plâng de invidie și de faptul că mă simt ce nu trebuie, că mă simt o ratată. Și din nou deși acum iei se părea că am găsit și job și iei ce frumos, eu tot nu-mi simt menirea și rânduirea în lume. Se spune că toți avem scopul și rolul nostru, eu nu-l simt, nu-l văd și asta este frustrant. Apoi invidia și sentimentul ei, dar la fel ca cel de ură, mă apasă. Acum nici nu mai aș mai spune cu subiect, pe cine urăsc, dar știu sigur, că-mi cunosc sentimentele cât de cât așa, că am aceste zile în care pur și simplu urăsc viața și umanitatea. Da, în aceste zile urăsc omul și furia mea ar vrea doar să iasă, animalul, demonul de care vă tot vorbeam pe aici, ar dori să se manifeste, să iasă.
Sper să nu fac totuși vreo nebunie. Dar simt niște forțe inexplicabile pe sufletul și creierul meu.
Nu exista calitate mai mare decat iubirea si o conduita frumoasa. De restul are grija Dumnezeu. Iti arunci problemele asupra Lui iar el se va ingriji de tine. Nici eu nu sunt puternic de unu singur ci am anumiti prieteni cu superputeri care ma ajuta. Am un avocat care are putere si rezolva probleme pe care eu singur nu pot. Am un politist care stie toate legile si toate optiunile. Insa eu de unul singur nu sunt puternic. Si tot felul de oameni cu puteri care te pot face sa crezi ceea ce cu mainile noastre nu putem sa facem. Iar faptul ca ai chef sa mananci nu este o problema. O reduci progresiv. Mintea trebuie sa bata stomacul. Daca stomacul este lasat o vreme sa suferea de foame nu inseamna ca ai murit. Mananci la ora fixa: iti pui 3 feluiri iar dupa accea iti impui sa nu mai mananci chiar daca neuronii motori iti cer. Va trebui sa lupti cu motricitatea ta si usor iti vei impune un alt obicei. Acei neuroni cu timpul se vor alinea la noul regim impus de vointa ta. Daca ai virtutea tariei poti muta si muntii din loc. Asa ca este posibil, nu ma fa sa cred ca pacatul capital al gulei este de neinvins. Ai doar o lupta de dus. Anxietatea este o faza a dependentei. Insa cat de mare este acest impuls animal si cat de stancojiu este, cu forta Lui il vei transforma in alb ca zapada.
Iti impui sa mananci ca sa nu mori.
Iar mancatul de placere incepi sa il elimini putin cat de putin.
Pui si ora cand trebuie sa mananci si o resoecti cu strictete chiar daca carnea si dorinta ei doresc alte lucruri. In societatea asta consumista toti trecem prin aceste suferinte si anxietati nu esti prima. Insa daca au invins ceilalti inseamna ca este posibila victoria. Insa victoria vine dupa o lupta cu tendintele carnii sau anxietatea ei. Mai trebuie sa ne recunoastem pacatul si ca suntem imperfecti. Nu putem avea un corp sanatos pana nu implinim toate acele Taine si mortificari. Este normal sa simtim efectul adamic in carnea noastra. Cine nu simte pacatul lui Adam in carnea lui este mincinos si atunci Iisus a venit degeaba. Deci este normal sa simtim anxietate si dorintele trupului care merg contra vointei. Faptul ca te doare si vezi lucrurile astea in tine inseamna ca ai luat constiinta de ele. Cand incepi sa constientizezi te poti nedumeri insa Cel care te ghideaza este mai mare decat ceea ce simtim sau gandim noi. Cand incepe El sa te disciplineze se imblanzesc si soparlele si crocodilii si ce vrei tu. Cand pune El nuiaua pe tine iti desparte si maduva.
Pentru prima dată, mă enervezi mister Seba. Dar știu că ai dreptate. Dar tot mă enervezi, după ce mă enervează întreg Mapamondul.
Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască". Arsenie Boca
Cea mai mare calitate este sa ramai inocenta ca un copil. Doar asta te salveaza. Sa fii buna, nevinovata si sa ai inima curata. Restul bogatiilor si toate realizarile vor trece, vor disparea, sunt destinate esecului. Insa a fii un copil inocent si cu inima buna nu, pentru ca este de mare valoare in ochii Lui. Iar pamantul si toate lucrurile trec si maine nu mai sunt insa pe cine iubeste El ramane pe vesnicie.
Avem inainte un sef care imi spunea ca pe el in viata asta l-a atins sa fie bogat si sa traiasca in lux. Mai spunea ca religia este pentru saraci. Mai spunea ca este constient ca moare insa pana moare bogatia lui il ajuta sa traiasca mai fericit decat un crestin sarac. Nu sunt de acord cu acest model. Apostolii erau umili, deci ei faceau omagiu umilintei. Ca sa ne montam viata frumoasa nu ne trebuie asa multa bogatie. Iubirea de bani este o piedica care aduce multe suferinte. Lucrurile astea sunt secundare in viata, vin si fara sa alergi dupa ele. Unul are fara sa caute. Prima data concentreaza-te sa fii bogata fata de Dumnezeu iar El iti va da la momentul potrivit glorie si bogatie.
Iar la faptul ca te enervez ma doare in cot. Faptul ca reusesc sa te enervez inseamna ca mi-ai dat atentie, iti pasa. Iar lucrul asta pentru mine este un bine pentru ca actiunea mea a avut un impact asupra ta. Mai rau era daca ramaneai indifernta si nu bagai in seama acele afirmatii. Pe tine trebuie sa te intereseze oamenii din ordinea religioasa pe ei trebuie sa ii iei ca model, nu pe bogatasii lumii. Te uiti la Sfinti cum erau si urmaresti acel model. Pentru ca acei Sfinti au reusit sa controleze lumea si sa ii faca fata lui Satán. Stiu cum sa contesteze imperiul dracului si sa il reductioneze. Nu ai vazut cum bogatii fac pe umilii? Vor sa aparenteze aceasta calitate, insa ei doar o exteriorizeaza, ca pe dinauntru sunt plini de lacomie si sange.
Măi Seba, dar tu chiar crezi tot ce-mi spui mie aici? Și vezi că acum o să-ți pui bogații în cap că te-ai luat de ei.
Dar oricum, mersi, ce să zic. Sunt cam frustrată acum, dar tot ai dreptate. Oricum la God nu am spus că renunț, deși da, sunt în stadiul de sunt ceva supărată și pe El. Și funny e că tot eu stau cu frică și de ceea ce mi-ar putea face El pentru feelingurile care mă încearcă acum.
Dar din tot doar observ și simt demonii, să ajungi deja să-L urăști pe Marele Tată, e clar că ai demoni strong pe tine, dar cred că și ceva probleme la mansardă. Că altfel nu-mi pot explica. Toată partea bună din toată tărășenia asta, e că două zile, cu chiu cu vai am stăpânit ceva, oleacă mai bine elevii, când am stările astea, nu-mi intră nimeni în voie. Mă lupt doar să nu-mi vadă colegii la muncă, stările. Oricum mai stau doar 3, 4 luni cu ei, la ce folos să-mi vadă și demonii?! Dar uneori, unele stări și chiar treburi mă aduc într-o stare, pe care cu greu încerc să o stăpânesc.
Să nu începi ca mama și ca baba din Moara cu noroc. ) "Omul să fie mulțumit cu sărăcia lui, că..." am uitat continuarea. Cam așa m-a cam crescut și mama și acum uite că am ajuns la 27 de ani o ratată. Eu chiar am avut conflicte cringe cu mama pe tema asta, că din cauza ei și a temperamentului ei și a gândirii ei limitative, m-a dat să mă mulțumesc cu puțin, când sincer, eu una nu mă mulțumesc chiar așa cu puțin, eu voiam să fiu Alfa, să tai și să spânzur, să le fie frică la toți de mine, nu mie de ei, dar din cauza ei, nu am putere de muncă huge, o dată că și ea e mai lazy person, a doua că nu a fost un mentor al meu în copilărie, a muncit, ce-i drept că m-a cam crescut alone, dar la fiecare insucces, parcă o mai acuz și pe mama, că nu m-a învățat de mică să urmăresc obiective, cu prețul vieții, că nu m-a făcut una din aia să calc pe cadavre pentru mine și țelurile mele, că hai să o spunem pe aia dreaptă, asta e de fapt frustrarea mea cea mai mare, la dracu, nu-l mai acuz doar pe God că nu-mi dă mai mult, nici pe mine că-s incapabilă, acum o mai acuz și pe săraca mama. Cred că o să mă iau în final și de tine, mister Seba. Mai bine stai liniștit și vezi-ți de ale tale, cu fiara din mine nu te înțelegi când iese la suprafață.
Haha dusmanul vrea sa iti ia si casa unde stai si tu te gandesti la gloria lumii. Vor sa te faca chiriasa.
https://www.elconfidencial.com/......s_1669538/
Insa eu iti dau niste versete ca sa ai speranta si sa nu te omori.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
N-am înțeles nimic. Iar vorbeștii în dodiile tale academice, mister Seba?
Oricum nu mă sinucid, dar am iar draci, ahhh, îmi vine să-mi jumulesc părul din cap. Mai m-am făcut de râs și pe la școală, deja o să-mi iasă la suprafață latura, demonul. Ahhh, îmi este frică să nu fac până la urmă ceva. Simt că cedez psihic. Nu mai suport pe nimeni nici aici, nu mai suport pe nimeni în galaxie. Ok, poate nu e invidie, poate e pură ură. Habar nu am cu ce dracu mă confrunt, dar sincer mă confrunt. Și la dracu, dar chiar nu vreau să recunosc, adică nu știu dacă înțelegi ce vreau să zic, dar susțin că am probleme doar din amuzament, că mi se pare ceva altfel, dar în realitate mi-e greu să admit că eu chiar sunt defectă la mansardă. Dar trebuie să accept și chiar să sun un psihiatru.
Eu zic sa o lasi mai moale cu comorile de pe pamant si sa stai aici cu noi pe TPU, cu prietenii. Bogatii nu au prieteni adevarati. Invata sa fii multumita. Cei care alearga dupa lucruri materiale si-au stricat motorul pentru ca sunt de hartie. Si-au pierdut sanatatea si fericirea. In Luca spune "înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia și n-aduc rod care să ajungă la coacere".
Un baiat poate cauta la tine nu doar cariere ci si altfel de calitati. De exemplu blandetea.
Bogatii nu au timp nici pentru familie. Sunt asa prinsi in cursa materiala de nici nu te mai vad. Faptul ca tu ai timp sa intri aici pe TPU si sa corespondezi cu oameni, este o calitate de viata. Altii nici nu stiu sa intre in vorba. De abia stiu sa scoata un cuvant si ala cand il scot ii sa se laude cu lucrurile materiale. Eu vad si esecurile astea. Acum treaba ta, daca te crezi de fier fiind de lemn te supraapreciezi si vei fii vesnica nemultumita. Iar ca sa fii nemultumita este obiectivul comerciantilor(vrajmasilor) si agentilor lor care formeaza neghina intre grau. Vor sa formeze si recruteze oameni care sunt nemultumiti si cu dorinta de a avea pentru a-i scoate din familie si a le da ceva ce ei considera pretios. Insa de fapt sunt lucruri corupatoare. Nu poti sa iubesti si pe Dumnezeu si bogatiile.
Ahhh, Seba, mamă, dacă te-aș avea în fața ochilor acum, dacă te-aș vedea acum în fața mea, ciulama te-aș face, mămăligă, în cazul în care nu ai crescut în România și nu știi ce e aia mămăliga, e o mâncare făcută din mălai și apă, le arunci în oală pe foc și le mesteci, de-ți vine rău, așa te-aș mesteca eu pe tine acum.
Dar totuși te las în pace, că în toată poliloghia ta, ahhh, simt că iar ai prins posturile mele, pe alocuri, acelea în care te apuci să descrii societatea și umanitatea. Ador să vorbesc și să dezbat societatea, dar mai ales parșivitățile, răutățile ei, dar și scopurile ei. Mai ales când urăsc pe toată lumea. Dar pe tine nu. Dar tot mă enervezi.
Te ador când printre sfaturi arunci câte o vorbă de aia înțeleaptă de-a ta, cum numa' domnul Seba cu a lui minte și a lui rațiune știe să le descopere. Oare tu ești singurul specimen de pe Pământul ăsta? Știi de când caut oamenii cu minte ca a ta, cu rațiune ca a ta, să dezbatem o groază. Cam rari oamenii ăștia, din păcate.
Ieşirea capitolul 16 fiii lui Israel murmura impotriva lui Moise. Daca aveai virtutea rabdarii si credinta aveai pana acum 100 de pretendenti. Insa din cauza ca esti exploziva si nu ai rabdare pierzi. Daca nu aveti credinta nu veti putea sa faceti nimic pentru ca nu aveti radacina. Dusmanul v-a taiat radacinile ca sa nu cresteti. Insa vei vedea ca atunci cand ajungi acolo sus vei avea probeleme cu materialistii. Viata este scumpa chiar daca lucrurile lor nu valoreaza nimic si sunt vane. Vei vedea ca ala care area 10 case, 10 copii va vrea sa aiba 11 case si 11 copii. Iar greutatile lui va trebui sa i le suporti tu. Cand vei cere un pic mai mult, te va dispretui si te va limita in goana ta dupa averi.
Seba mamă, intri pe un teren sensibil, mamă, acum.
Ia-te de ce vrei tu, de absolut orice vrei tu la persoana mea, oricum chiar și cu unele care nu ar fi adevărate, eu în final tot aș lăsa de la mine și aș zice probabil că ai dreptate. Oricum ce poți face ca în final decât să pleci capul și să zici ca x sau ca y și să-ți vezi de treaba ta. Eu una doar asta am învățat, că orice ai face în final trebuie să taci și să mergi pe drumul tău.
Daaaar nu te lua de inexistenții mei pretendenți și de acest subiect că fac spume. Ok?! Nu îți permit. De ce? Simplu, pentru că dacă nu ați fost în papucii mei de la grădiniță, să fiți bătuți și maltratați de sexul masculin, ca asta să te facă să-i urăști suficient și să ți se și taie, dar chiar și așa, tu să fii veșnic educată și chiar așa cu toată ura, să fii modelată de societate ca tu să nu ai nimic cu sexul masculin și să crezi în el, deși la dracu, dacă tu crezi, și chiar și așa, să mai fii și visătoare și totuși să crezi în cai verzi pe pereți cu iubire și bullsh*turi de genul, când evident realitatea îți arată că bărbații pur și simplu nu sunt atrași de tine, și hai lasă la o parte retardata de idee cu se*ualul și atracția, că dacă e să o luăm așa se căsătoreau doar ăia frumoși și acum deja începea să existe un fenomen al oamenilor frumoși, dar clar realitatea ne-a arătat că nu doar slabi și frumoșii o ard căsătoriți și nu doar ei au populat Planeta. Deci de aici mai extragi evident și alte concluzii, că până la fizic, oamenii nu te suferă și nu te suportă, oricum ai fi. Evident că o simt prin toți porii. Oi fi eu naivă, dar simt că sunt altfel și oamenii nu suferă pe oamenii altfel. Că e iar altfelul ăsta un lucru ce mă aseamănă mai mult cu un Einstein sau cu un Dahmer, iar nu am de unde să știu, vom trăi și vom vedea, dacă totuși la finele vieții, am reușit să aduc ceva inovator și bun pentru umanitate sau pur și simplu am ales demonii și să fac voia lor, deci și rău societății. Vom vedea asta.
Exemplu de altfel cred că am mai dat pe aici, când aveam 80 de kg, ba chiar făceam sport pe stradă, la modul chiar alergam pe stradă, ba chiar în perioada aia nu aveam draperii la geam și făceam sport chiar până și în casă și funny e că chiar și atunci, mă vedeau toți din cartier și bă la dracu, dacă unul a făcut o invitație, nici nu zic musai se*uală, ci frumos era să fiu invitată ca și amică în grupul lor. Dar tot funny e că erau tare amuzați de faptul că făceam eu sport și mai mă și bârfeau la văr-miu, că pe vremea aia văr-miu stătea la casa alor lui, și cum eu cu familia lui stăm în același bloc, ne vedeam des, și el chiar îmi zicea atunci ca să-mi iau draperi că m-au văzut tipii care o ard aiurea, la bârfa cartierului și bla bla și că mă bârfesc. Și să fac sport cu draperii, ca să nu mă mai vadă ăia și să bârfească.
Expun asta, doar ca să înțelegi, de ce azi am anxietate socială și nu pot nici să ies pe afară, fără să nu moară cineva de grija mea sau să râdă, dar și că am avut ocazii când chiar eram mai frumoasă, când chiar aveam o gândire mult mai ok, și când chiar țineam la frumusețea mea și nimeni nu m-a băgat în seamă. Clar nu spun că oricum aș fi vrut să mă bage tipii de la scară în seamă, că oricum erau doar bârfitorii și bețivii cartierului. Dar vreau să spun că am avut ocazii când chiar se putea întâmpla și chiar nu s-a întâmplat. Am înțeles în final că asta este oricum crucea mea și la dracu dacă mă mai auzi pe aici că mă plâng că în fond, până la urmă ce, nu am o știi tu ce, doar ca să am oricum câteva momente de plăcere pentru o veșnicie de durere. Deci oricum, în final zic chiar mersi lui God că m-a salvat de o situație de genul. Dar totuși nu te lua de crucea mea și de faptul că nu am eu pretendenți sau mai grav că ar fi vina mea, man, că dar chiar nu e vina mea. Și în fond oricât de diferită aș fi, să știi că în societate am fost tare educată și nu m-am comportant aiurea, deci la fel, dacă cineva m-ar fi plăcut, ar fi avut ocazia să o facă, ba chiar și un ciudat care să se țină după mine, chiar bolnav psihic și poate măcar din asta și tot se găsea cineva să se țină după mine, dacă Dumnezeu ar fi îngăduit-o, așa că taci și nu mai judeca sau nu mai spune tu ceva ce e în afara experienței tale de cunoaștere, mister Seba.
Dar dacă te face pe tine fericit ca să spui că e vina mea sau doar vina mea că nu am eu pretendeți, știi ceva, fă ce vrei, oricum în fond și ăsta e un site plin de străini și voi sunteți niște străini, care nu ați fost în papucii mei, așa că oricum orice spuneți este ipotetic. Nu aveți cum să trăiți în pielea mea, ca să știți cum este.
Singurul meu mister din toată treaba asta, ar fi de ce mi s-a dat mie crucea asta. Poate că totuși cumva God mă vrea, zic eu, în grădina Lui și atunci El m-a făcut să stau departe de tot ce înseamnă bărbați ca să aleg calea Mănăstirii și evident că în ultimii ani, m-am tot gândit și la asta, oricum se spune, că dacă tot predicam din religie, mister Seba, se spune că Dumnezeu își alege oamenii dintre toți, că totul se întâmpla ci știrea și voia Lui. Deci cine știe, poate și de aceea m-a dat așa singură și chiar să simt la cote mai maxime singurătatea asta ca să mă refugiez cumva în casa și brațele Lui. Dar faza e că și aici se dau alte lupte și dileme de ale mele. Adică încă mă gândesc dacă aș fi suficient de vrednică acolo?! Adică hai să o spunem și pe aia dreaptă, fac chestii nașpa totuși. Bag ca sparta, și sincer nu știu dacă la mâncare pot renunța pentru El , cam am probleme cu ura și nu știu dacă ni cumva n-or să mă năpădească aceste emoții și pe acolo pe la Mănăstire, din câte știu și pe acolo conviețuiești cu alte măicuțe, ba sincer, chiar și asta e o problemă, că eu sunt așa de antisocială, vreau casa, masa, baia mea, încât mi s-ar părea creepy să împart Mănăstirea cu alte măicuțe, care pe deasupra ar fi și niște străine. Clar si muzica rock, care a fost din copilărie alinarea și prietena mea, mai bună decât o mie de oameni trădători și parșivi, și iar acolo, nu mai ai cum să asculți tu muzică rock. :/ Și evident și filmele, știi tu de care, dar oricum alea deja mă cam enervează și plictisesc de pe acum, deci la alea să zic că poate pot renunța, oricum acolo la Mănăstire, bănui că nu ai internet, deși dacă ai avea, nu știu cum ar fi, cât de păcat ar fi dacă ai pica iar în acest păcat?
Aaa și pe lângă filmele cu conținut explicit, ar fi filmele obișnuite, care mie una chiar îmi fac plăcere și mai ales că și am o minte plină de imaginație, ar cam fi greu să renunț complet la toată această treabă. Dar sincer, m-a cam dezamăgit iar și viața mister Seba. Visul meu cel mai mare era să fac artă. Vreau să-ți spun că am fost să scriu prin oraș cu grafitti și al dracu, scria gros, nu scria deloc ok, și nici măcar nu am reușit să fac desene. Nu știam nimic. Iar asta mi-a dat un alt sentiment și de inferioritate și de dezamăgire și de tot.
Pentru mine arta era foarte importantă. Simt că dacă pierd și asta, chiar simt că Dumnezeu îmi ia tot. Deci iar sunt cumva supărată pe God ăsta. Nu știu, dar uite spre exemplu, de vreo 2 luni am tot ieșit prin oraș și simțeam depresia și stările astea nașpa, ba chiar și de plimbatul prin oraș m-am plictisit. Cum el e și mic, deja simt că am epuizat toate drumurile. Și îmi venise în minte de vreo 2 luni ideea de a mă ocupa de grafitti, dar acum că chiar m-am apucat, simt că iar am eșuat cu un vis de-al meu. Eu una chiar mă simt epuizată. Simt că orice, bă, dar orice îmi propun în cap și visez sau zic, gata asta chiar vreau să o fac, vine realitatea și -mi arată că nu se poate. Nu înțeleg de ce? Chiar nu știu, dar sincer uneori am impresia că pe mine God chiar mă vrea handicapată, că altfel chiar nu-mi explic de ce, nu mă lasă și pe mine să am rezultate în ceea ce vreau să fac?
Ok, poate ai să spui că oricum grafitti e activitatea gangsterilor și aia e. Nu e de mine. Dar te dezarmează totuși, știi, pentru că dacă spui că niște scrieri și desene nu ești în stare să faci pe piatră, atunci ce dracu mai ești în stare să faci?
Spre exemplu, îți mai dau cu engleza, știi că de la 22 de ani, cam așa, m-am apucat serios să o învăț, îți arăt caietele toate pe care le-am început cu scris, cu gramatică, cu tot, am tradus melodiile mele favorite, zicând că așa poate dacă le și traduc și le și ascult oricum non-stop în playlist, poate îmi dezvolt și partea audio, a englezei, și la dracu, mister Seba dacă eu astăzi, înțeleg măcar 3 replici la tv sau în filme sau dacă eu înțeleg ceva în engleză. Doar așa propoziții simple înțeleg, în scris, dar și alea sunt doar așa, cât să nu mă înec. Ceva de genul, ca să-ți faci o idee, cât de greu îmi merge mie viața. Dar funny e că eu am o sumedenie de vise tâmpite. Ba tot funny e că, exact ca și cu visul iubirii, în care cred orbește, dar bărbații nu mă palc, cam așa e și cu visele despre viața mea, am o mie de idei în cap, o mie ee vise care-mi bântuie mintea, dar când vreau și eu să fac ceva, pur și simplu nu-mi iese. Hai să zicem că totuși diferența de la 20 la 27 de ani, e că am înțeles că orice am face, trebuie clar să muncim și să depunem efort pentru visul nostru. Deci poate la faza cu desenele și astea nu ao avea cum să fii as, când tu nu ai mai desenat de pe vremea școlii, când făceai un desen. Dar la faza cu engleza? Explică-mi și mie, că eu chiar nu pricep? Și din cauza ei stau în stand-by și cu coreeana, că eu de fapt voiam să învăț coreeana, dar cum nu știam engleza și și mai împinsă de la spate de unchi-miu, am zis, să învăț prima dată bine de tot engleza și apoi coreeana. Acum cum oricum engleza e peste tot și cum am și studiat-o ceva ani, am zis să mă axez doar pe ea și să o învăț bine de tot, dar parcă e frustrant când vezi că au trecut la dracu 5 ani și tu tot nu poți rupe să zicem engleza cum rupi măcar pe jumătate limba ta? E și mai frustrant când vrei să cauți documentare inteligente cu diverse subiecte pe Youtube și toate sunt în engleză și tu nu o știi. Și atunci cum să mai găsești plăcere în viața asta de rahat.
Și hai că-ți mai aduc un argument. Faptul că engleza eu am învățat-o pe cont propriu. Adică eu aici nu mă compar cu colega de la școală, care a luat 10 și eu 7 și care notele le-a pus la oral profa aia care mai dă note subiective. Eu vorbesc ee mine și atât. Cu dovezi clare, îți fac dacă vrei poze la toate caietele ca să vezi câte rahaturi am scris în engleză în acești ultimi 5 ani. Am peste 10 aplicații în telefon, fiecare cu vocabulare și gramatică. L-am lucrat până și pe Duolingo și FuneasyLearn, de care mă și plictisisem, care chiar mă și plictiseau la un moment dat tocmai pentru că păreau simple, am deschis uneori chiar și din astea pe Youtube audio, că ziceam eu că totuși pe partea audio, aș fi avut mai mult de lucru. Și la dracu dacă eu azi sunt în stare să înțeleg un documentar la tv sau să înțeleg un englez ce dracu vrea să zică? Deci nu știu, poate că asta nici nu trebuia să o expun aici, că în fond din astea tragem doar concluzia că da, aș cam fi proastă și învăț greu. Dar dacă așa stă treaba, te mai întrebi pentru ce dracu să mai trăiești, Seba? Că hai să o spunem pe aia dreaptă, și psihologii susțin că dacă nu ești făcut pentru o zonă vieții, poate cauți unde nu trebuie și să cauți zona ta bună. Ideea este că sociabilă nu sunt și deși pare pe aici pe TPU că aș da cumva dovezi că scriu mult și vreau să socializez, totuși mă obosesc oamenii, și clar nu-mi plac oamenii băgăcioși. Deci nici joburi pe direcția asta nu pot să am, nici gașca aia după care tânjesc oarecum nu pot să o am.
Clar treaba cu sexul și să zici că aș fi chiar vreo femeie ce lucră în prostituție și salvează bărbații nu pot fi, clar pretendenți măcar nu pot avea, cum ai spus și tu și deci nici familie nu o să am. Hai să zic că pe direcția asta măcar mi-am asigurat spatele și o să înfiez copii, dar până și aici am dubii că aș fi o mamă ok, pentru ei, când eu abia pot avea grijă de mine.
Apoi clar cum am dat și sfaturi pe aici, asta am făcut eu, m-am axat pe mine și pe visele mele, m-am ținut de unele care păreau mai tangibile, să învăț pentru examenul de profesor, să citesc psihologie și să învăț limbi străine, asta așa în prima fază, deși cum ți-am mai spus mintea mea e plină de mult mai multe vise, dar nici astea la care am luptat zic eu ceva timp, tot nu am rezultate notabile, unele evident prin prisma ierarhiei sociale, că de exemplu nota la titularizare se compară mereu cu alte mii de note ale unor profesori din întreg județul, dar clar și cele personale, cum îți povesteam cu engleza și rezultatele nu au fost cele mai grozave. Deci cine știe poate totuși Dumnezeu mă lasă așa proastă pe toate palierele și chiar m-a dat o persoană slabă, că dacă e să ne gândim mai mi-a dat și hipotiroidismul care îmi încetinește viața și mai mult. Deci ori îmi dă astea ca să nu mă potrivesc cu nimic și ca să mă trimită la Mănăstire, ori chiar vrea să mă dea pe mână demonilor, că sincer dacă am să o țin din eșec în eșec, eu una chiar o să mă sinucid cândva. Evident că atunci nu va știi nimeni, că e mai ok să o faci fără să se bage lumea în treburile tale, dar ți-am zis ori eu îmi pun capăt ori chiar dacă tot nu am fost bună în viața asta la nimic, o să mă gândesc la fel ca și criminalii la o viață în care chiar să fiu bună la ceva și o să comit și eu crime, oricum în fond, criminalii tot de aceea au făcut asta, că nu ai fost buni la nimic altceva și de-odată doar la a suci gâturi și băga frica în oameni, ori chiar a se gândi la crime cât mai macabre, cum ei aveau și o imaginație debordantă, ceea ce oricum am și eu, au decis să meargă pe acea cale.
P. S. Funny e că, tot criminalii uneori ajung vedete mai ușor decât alții care trag să facă ceva wow sau să aducă ceva nou sub soare sau inovativ ca să fie cunoscuți sau de ce nu, ca să fie un om influent și cunoscut al vieții și lumii ăsteia. Da, e suficient să dai în cap unui prost, că imediat ajungi faimos. Deci de ce nu? Mai ales că unii chiar ar merita să se ducă dracu de pe Planeta asta. Ahh și în loc să mă ajuți să mă calmez, mă ajuți să mă turmentez și mai tare.
1 Iti ierti dusmanii
2 Fii tu! AlexandraMariaStancu.
3 Sa ma iubesti pe mine.
Lol! Ești sigur că nu te îndrăgostești de mine, mister Seba?
Eu clar sunt fascinată de mintea ta. Clar îmi ești un user drag. Poate mă atrage și misterul faptului că nu știu cine ești de fapt și cum arăți.
Dar nu te îndrăgosti de mine, atât îți zic. Nu ar ieși nimic bun din asta. Probabil deja mi-ai citit și văzut toți monștri. Deci am mulți, dragă Seba.
Ahhh, dar acum că îmi faci declarații de genul, îmi pare rău că te-am luat mai tare. Ahhh, de ce n-am văzut prima dată acest mesaj? :') Nu mă lasă totuși inima să fiu rea cu oamenii buni și care mă plac din varii motive. Mă rog, pe mine nu mă lasă inima să fiu rea pe deplin nici cu cei răi, dar uneori te îndeamnă.
Dar toate punctele pe care le propui tu aici, par cam greu de îndeplinit. De fapt cred că mai simplu ar fi punctul 3, decât punctul 1.
Dar oricum mulțu că ești pe aici.
Și-mi pare rău dacă am "țipat" la tine, dragă Seba.
Cu tine am mai vorbit si stiu deja de ce spui lucrurile astea.Am 20 de ani, n-as putea spune ca sunt un ratat, dar sunt un singuratic(pe plan romantic ma refer)si ma cam roade interior chestia asta.Si eu ma intreb uneori de ce Dumnezeu ne-a facut in asa fel incat sa trecem prin anumite lucruri.Insa apoi imi amintesc de pildele biblice despre oameni saraci si bolnavi care intr-un final si-au gasit salvarea si mantuirea(chiar daca dupa moarte). Acum ca sa raspund la intrebarea "De ce unii trebuie sa suferim?" singurul lucru pe care il pot spune este ca nu stiu si nimeni nu poate stii.Nu stiu cum o sa-mi consideri discursul, daca o sa ma consideri enervant sau nestiutor sau un incult habotnic cum poate o sa-mi zica cumatrul Bubico de fata cu noi, dar trebuie sa ne supunem voii lui Dumnezeu. Poate stramosii nostri au facut ceva in trecut, iar acum platim noi, poate pur si simplu asta e chemarea unora din noi, nu se stie.Dar sinuciderea nu este niciodata raspunsul.Nu stiu sigur daca esti crestina sau altceva, dar in cazul in care esti, conform religiilor avraamice, sinuciderea este inceputul problemelor eterne, nu sfarsitul.N-o sa te iau totusi cu zaharelul, inteleg ca poate nu esti intr-o pozitie faborabila si nu o sa-ti spun nici ca va fi mai bine, nici vei ramane asa, nimic altceva.Asta numai tu poti sa afli.Seara buna.
Lol!
Știu că întrebarea ar fi fost ceva creepy, dar comentul tău, chiar mi-a dat o nouă perspectivă, cumva liniștitoare, dar și cumva chiar simt o tentă de nihilism acolo.
Deci dacă tot îmi e frică și să sar pârleazul, că de lașă sunt oricum, admit eu și că îmi e frică să trăiesc, atunci cel mai bine, poate ar trebui să văd și eu viața cu o ușoară nepăsare? Să nu-i mai ofer o așa mare importanță ci doar să o trăiesc? Ce-o fi, o fi, oricum tot la moarte se duce. Poate ar trebui măcar să nu o mai simt chiar așa prin toți porii. Poate că de fapt asta e problema mea. O trăiesc prea intens.
Și da sunt creștină. Și da, e ok că pentru prima dată, cineva are tupeul să spună că oricum dacă stau aici, pe lumea asta, tot nu va fi mai bine, doar pentru că mă apuc eu să strâng bani sau să muncesc la 27 de ani sau că trag de coarda unei chitări.
God! Pentru prima dată chiar nu mă supăr când cineva chiar spune adevărul. Și evident că nu e unul foarte optimistic.
Dar e ok.
Nu stiu daca este vorba despre nihilism aici, cel putin nu in totalitate, deoarece inca implicam existenta unei divinitati(un nihilist complet neaga existenta unei divinitati, sau cel putin existenta dovezilor pentru o divinitate). Insa daca tot am dat-o in filosofie, hai sa-ti impartasesc viziunea mea.Eu nu m-as numi un nihilist, ci mai degraba un adept al absurdului asa cum este conturat la Kafka in Metamorfoza si poate si la Camus(insa pe acesta din urma nu l-am citit inca, deci nu ma voi pronunta). Insa in Metamorfoza vedem o viziune absurda asupra lumii, in care personajul central Gregor Samsa se transforma metaforic intr-un gandac si vedem atmosfera absurda si distopica din jurul sau. Opera ne arata cum societatea ii marginalizeaza pe cei diferiti(cum suntem noi de altfel). Ideea este ca teoria absurdului ne spune ca nu exista un sens comun sau obiectiv al realitatii, ci mai degraba cel pe care il dam noi. Operele literare absurde au adesea la baza un personaj marginalizat care observa frivolitatea si lipsa de ratiune a celor din jur. Ceea ce iau eu din aceasta teorie, pe care o prelucrez si o trec printr-o cheie crestina, este ca viata poate are totusi un scop absolut:mantuirea, iar secundar fiind tot ceea ce decidem sa facem noi pe pamant pentru a ne castiga existenta.Insa cea care a luat sensul vietii noastre pe pamant este societatea, prin usuratatea ei, care cuprinde oameni care arata diferit, dar gandesc la fel, iar noi suntem practic niste rari exceptii(fie ca vorbim de aspect fizic sau de gandire). Avand in vedere acest aspect, poate este firesc ca unii din noi sa traim asa cum traim.Nu stiu ce parere ai avea tu, dar acest mod edgy si poate chiar putin arogant de a privi societatea mi-a dat o oarecare pace.
Dumnezeu a lasat la voia omului toate sentimentele astea. Nu Dumnezeu alege pentru tine. Tu te departezi de Dumnezeu si simti toate astea si nu mai poti iesi din amalgamul de sentimente nocive pe care le-ai invatat si le-ai adunat in decursul anilor, tu te lasi la voia lor, a sentimentelor, in loc sa lupti sa fii aproape de Dumnezeu si sa te departezi de toate problemele lumii. Daca ai fi sincera cu tine insati si cu Dumnezeu, si ai incerca sa ii spui problemele Lui, si ai avea o comuniune buna cu EL de prietenie, te-ai deconecta de la probleme si te-ai ruga Lui, atunci sa vezi cum lucreaza Dumnezeu in tine, si cum vine harul si cum te invata ce sa faci. Si cum te scoate si din depresii, suparari, sentimente, dar trebuie sa lupti si tu sa iesi din ele. Dumnezeu iti arata calea si tu trebuie sa te duci spre "luminita" aceea, si apoi ai sa vezi ca o sa iti schimbi perspectiva despre Dumnezeu, o sa Il cunosti mai bine si o sa stii ce vrea de la tine si cam cum este El. La unele intrebari noi oamenii nu avem habar cum le judeca Dumnezeu. Inca ceva, creierul nu ar trebui sa il folosim si sa gandim si sa ne imaginam atunci cand nu este ceva de facut, adica sa il suprasolicitam, pentru ca ajungem sa ne gandim la fel de fel de lucruri si el se va obisnui cu ganditul si mereu va macina ceva, si in mare parte el "rontaie" ganduri care iti lasa un gust amar si de aceea si acele multitudini de sentimente si emotii si trairi, pentru ca gandim prea mult. E complicat cu tot amalgamult asta, de sentimente, de ganduri, sa stii ca imi e frica de libertatea asta enorma pe care ne-a dat-o Dumnezeu noua, cred ca daca m-as gandi profund la cate conexiuni ale sentimentelor si trairilor, si emotiilor, si fragilitatea lor, si conexiunile astea a gandirii de a te duce cu mintea si a-ti imagina orice, as face implozie minteala 
. Deci mai putin cu ganditul, mai mult sport, mai multa liniste si pace, rugaciune cat mai multa... Dumnezeu ne vrea simpli, bucurosi si linistiti, fara sa ne gandim la probleme si sa le bagam la inima.
O persoana care se sinucide nu se mai poate pocai, fiindca dupa moarte pocainta nu mai exista. Un talhar sau un criminal, daca se pocaiesc, pot fi iertati. Avem exemplul talharului de pe cruce, care s-a pocait in ultima clipa si l-a recunoscut pe Hristos ca Domn si l-a rugat sa-l pomeneasca intru imparatia Sa cand va veni. Alt exemplu este Moise talharul, care s-a pocait si calugarit si este in cartea Patericului, la parintii pustiei egiptene. Sfantul Apostol Pavel s-a pocait pe drumul catre Damasc. Istoria mantuirii este plina de exemple de pacatosi pocaiti. Dar sinucigasul nu-si mai da singur timp de pocainta. Si nu te gandi ca suferinta ta sau a noastra e mai mare decat a lui Hristos, sau ca am fost smeriti mai mult decat El, prin care s-au facut toate, dar a patimit si a fost biciuit, batjocorit si rastignit pe nedrept. El, prin care toate s-au facut! Toate miliardele alea de galaxii, si lumea nevazuta, prin Hristos s-au facut. Si totusi a acceptat de buna voie cununa de spini, pentru mantuirea noastra a acceptat o suferinta, o patima si o moarte ingrozitoare. Dar, dupa rastignire, urmeaza Invierea. Toata calea stramta a necazurilor duce la limanul cel bun, daca avem nadejde in Dumnezeu si daca facem un efort sa-L cunoastem. Ca aceasta este viata vesnica: sa-L cunoastem pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, Iisus Hristos.
-
anonim_4396 întreabă:
13 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
