Daca ar exista destin, nu ar exista judecata de apoi. O sa spui "Dumnezeu te lasa sa alegi", dar mai tarziu, cand o sa te lovesti iar de ceva, o sa spui "asa a vrut Dumnezeu", adica el a stiut, sau te-a facut sa faci o anume alegere ca sa ajungi intr-un anume punct.
Ma gandeam eu asa frumusel de ce unii au noroc si unii nu, ca doar nu exista noroc. Care-i faza? Pai, faza e ca noi ducem mai departe munca sau lenea parintilor. Bineinteles ca ala saracu are parinti saraci, iar ei sunt saraci pentru ca fie sunt fricosi, fie lenesi, iar parintii celui norocos au muncit de la rasarit la apus. La fel in cazul bolilor. Nu te bate vreun zeu, te bat parintii, prin grija pe care nu au avut-o fata de ei si de tine. Ii vezi pe aia saraci ce sanatosi sunt si aia bogati sunt bolnaviciosi? Ce poate fi rau intr-o coaja de paine, mamaliga, fasole din gradina, cartofi, etc? La fel in felul in care privesti lumea. Daca parintii tai sunt suspiciosi, o sa cresti suspicios, si o sa fii singur, iar aici depinde de tine daca e binecuvantare sau blestem.
Ca sa creada necredinciosii ca Dumnezeu nu exista. Moartea unui copil nevinovat se va transpune in moartea vesnica a 1 miliard de necredinciosi care zic "daca ar exista Dumnezeu copilul nevinovat nu ar muri". E o piatra de incercare moartea unui copil nevinovat.
Gandeste-te ca poate in viata trecuta ai fost consilierul lui Hitler.In cazul acesta destinul a fost prea bland cu tine.
De Celcestietot chiar si-a batut joc.