Daca toti oamenii care au in exces ar dona saracilor ceea ce au in exces, atunci nu ar mai exista saracie, foamete, etc. De aceea a spus Isus ca cei bogati nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu si mi se pare foarte corect asa plus ca nu prea imi place caracterul alora bogati si nu cred ca sunt o companie prea placuta. Voua cum vi se pare?

In anii 90, lucram la instalarea noii (pe atunci) retele de tv-cablu. Megeam in multe case si apartamente sa instalam cablul tv. Aveam un coleg pe atunci, mai sugubat el, care a vrut sa demonteze ideea ca bogatii sunt lipsiti de caracter, si ca sunt ca toti ceilalti. S-a pus la fiecare apartament sa ceara, in timp ce instalam cablul, un pahar cu apa. Voia sa vada, daca ei, bogati fiind, ii vor da mai mult, macar un suc. Intram in casa aranjata a omului, si imi spunea: "Sa vezi ca asta va da mai mult decat apa!" si cerea paharul cu apa. Si primea doar un pahar cu apa. Nici macar apa minerala (nu era nici plata, pe atunci inca nu exista). A ramas socat insa cand a facut aceeasi chestie si la cei saraci. Dincolo de raceala cu care isi primea paharul cu apa din partea bogatilor, cei saraci erau mult mai empatici. Unii dadeau cafea, altii suc, altii bere. Si cu o caldura care te facea sa apreciezi mai mult gestul decat ce primea. Cea mai frumoasa experienta in acest sens a fost cand am intrat in apartamentul cuiva, nu era aranjat, se vdea ca sunt saraci, dar, era ziua cuiva din familie, se adunasera impreuna cu rudele, si au fot foarte bucurosi ca am ajuns sa le punem cablul. Ne-au primit de parca am fi fost dintre ai lor. Si ne-au servit cu de toate. Deci, daca ar fi sa fac o statistica cu ce a experimentat colegul meu, ar iesi clar ca cei bogati nu dau, desi au, iar cei saraci dau din putinul lor.

Si asa, cu greu se lasa convinsi multi sa munceasca, iar daca ar sti ca primesc de pomana, n-ar mai avea cine dracului sa munceasca, si atunci, nici cei care au, nu vor mai avea ce le da puturosilor care asteapta doar sa le pice.
In general cei bogati sunt companii mult mai placute. Ai ce invata de la ei, au un discurs coerent, nu sunt analfabeti functional, sunt mai educati, etc. De ce i-ar placea cuiva compania puturosilor inculti care toata ziua doar se vaita ca-s vai de mama lor. In conditiile in care stii clar ca sunt asa de lenesi si needucati ce sunt.
Daca maine, prin absurd, s-ar imparti egal banii si bunurile la toti oamenii, in 5-10 ani, situatia ar reveni exact la ce este acum.
Iar pomana e aliatul numarul unu al saraciei. Cu cat se da mai mult celor care nu fac nimic sa nu mai fie saraci, cu atat vor fi mai multi saraci.

Zeul e puternic, dar e invizibil si impotent. Zeul Bau-Bau are asa de multă putere si iubire incat e invizibil, surdomut, se ocupa cu minuni, face purici și paduchi si lasa omul "iubit" sa moara de foame, de frig, de sete, in accidente si in razboaie. E asa de puternic incat rasplata, pedeapsa si ajutorul se dau dupa moarte

Daca ar exista un zeu atotputernic si nemuritor care poate face orice, in mod sigur alta ocupatie n-ar avea decat sa fie interesat de ce face omul, sa il ajute, sa il rasplateasca si sa il pedepseasca

Vietuitoarele sunt robotei creati de natura in timp prin selectie naturala si programul de bază conține comenzile de supravietuire, acumulare de resurse, inmultire si moartea.
Nimic nu e rau sau bun vazut in general. Raul sau binele poate fi vazut doar daca avem un sistem de referintă. Ce e bine pentru cineva poate fi rau pentru altcineva si asa mai departe.
Omul bogat e o vietuitoare care face ce e mai bine pentru el si lucrul asta e normal. La fel face si omul sarac dupa puterile lui. Reuseste cel mai puternic. Asa e corect, asa e normal si nici nu poate fi altfel.

Daca ar exista un zeu atotputernic, atunci acela nu are nevoie de nimic, nu se teme de nimic, nimic nu ii poate face bine sau rau si atunci e firesc sa fie indiferent la tot ce exista. Nu ar face purici, nu ar face omul, nu l-ar interesa ce face omul, cum traieste sau daca mai traieste.

Proprietatile materiei sunt sursa aparitiei vietii care nu e altceva decat o forma de existenta a materiei. Viata nu apare pentru ca vrea cineva sa apara viata. Viata e ca o reactie chimica complexa. Asa cum o padure uscata se aprinde singura, de la o descarcare electrica sau de la caldura, tot asa apare si viata. Nu exista nici un zeu care sa aiba grija omului.

Pentru a înțelege pasajul de care zici tu ("Mai lesne va intra cămila în urechile acului decât un bogat în împărăția lui Dumnezeu") este nevoie de înțelegem un pic limba aramaică. Cuvântul "gamla" poate însemna atât "cămilă" cât și "funie groasă, din păr de cămilă".
Astfel, este imposibil ca ditamai animalul să intre într-un orificiu de câțiva milimetri, dar o funie groasă poate intra, dacă se deșiră în sforicele mai mici. Astfel, urechile acului servesc ca metaforă pentru împărăția cerurilor, iar funia groasă pentru atașamentul de bani al bogatului. Pentru că bogăția nu este văzută că păcat, dar un om care se atașează de bogăția materială, pe care molima și rugina o strică, pe care hoții o sapă și o fură, și nu-și adună comori în cer, nu va intra în împărăția cerurilor. Despre asta e vorba: la Dumnezeu toate sunt posibile, dar e nevoie și ca inima omului să se schimbe. Dumnezeu ar putea să ne schimbe El inima, dar ne lasă liber arbitru, tocmai pentru că ne iubește.

Majoritatea dintre bogătani din cât au mai mult, cu atât vor mai mult.
Unii vor dona doar pentru impresie, să fie bine văzuți în societate.

Oamenii bogați au muncit pentru ceea ce au. Nu cred că au făcut toți numai ilegalități.
O să ți-l dau exemplu pe Elon Musk. Muncea peste 12 ore zilnic omul, ajungea chiar și la 15 ore. A eșuat de atâtea ori și nu a renunțat. Din punctul meu de vedere el își merită toți banii. Mulți dintre săraci nici nu vor să muncească (nu zic de toți, sunt și oameni care nu au ce munci și ar merita totuși o mână de ajutor).

Pasajul la care te referi se gasește în 3 locuri din evanghelii: Matei 19:16, Marcu 10:17 și Luca 18:18. Este unul din cele mai greși interpretate învățături din Biblie. Sub nicio formă creștinismul nu vede sărăcia ca o virtute. Întradevăr, Dumnezeu vede bine modestia în modul de trăire și dorește ca oamenii să fie milostivi cu cei din jur care au mai puțin și există alte versete care exprimă asta, însă acesta nu este unul dintre ele. Pasajul este despre un tânăr bogat care este neprihănit în ceea ce privește legea, dar păcatul său este acela că iubește banul mai mult decât pe Dumnezeu. Când Isus ii spune că "îți mai lipsește un singur lucru" nu se referă la milostenie ci la devotament. Să o zic altfel: problema lui nu era partea cu "dă săracilor" ci partea cu "renunță la tot și vino după Mine". El nu avea problemă cu datul de bani la săraci ci cu datul TUTUROR BANILOR SĂI la săraci. Concluzia pasajului este că este greu pentru un bogat să intre în împărăția cerurilor pentru că se bazează pe bogăția lui (vezi Marcu 10:24) și nu pe Dumnezeu. Cum spune apostolul Pavel: "iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri" (1 Timotei 6:10)

Si Isus nu zice că nu vor intra în împărăția cerurilor ci că va fi mai greu pentru ei să o facă. Cu alte cuvinte putem înțelege că bogăția pe pământ poate să fie chiar un blestem, pentru că dacă ai mai mult, îți este mai greu să renunți la ce ai pentru Dumnezeu, pe când dacă ai mai puțin, e mai ușor să îl cauți pe Dumnezeu cu toată inima ta.