Conducătorii religioşi evrei din secolul I care i se împotriveau lui Isus Cristos din rea voinţă păcătuiau împotriva spiritului sfânt. Deşi vedeau că spiritul lui Dumnezeu acţiona asupra lui Isus pentru că făcea miracole ce îl onorau pe Iehova, ei îi atribuiau această putere lui Satan Diavolul. Isus a spus că cei ce rosteau o asemenea blasfemie împotriva spiritului sfânt comiteau un păcat ce nu avea să fie iertat „nici în acest sistem, nici în cel viitor". — Matei 12:22-32.
Blasfemia înseamnă cuvinte defăimătoare, injurioase sau dispreţuitoare. Întrucât spiritul sfânt îi aparţine lui Dumnezeu, a vorbi împotriva spiritului înseamnă a vorbi împotriva lui Iehova. Cei ce vorbesc astfel fără să se căiască sunt de neiertat. Isus se referă la cei care se împotrivesc cu bună ştiinţă acţiunii spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Spiritul lui Iehova acţiona asupra lui Isus, dar împotrivitorii săi i-au atribuit această putere Diavolului. Astfel, ei au spus blasfemii împotriva spiritului. Prin urmare, Isus a declarat: „Dacă cineva spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veşnic". — Marcu 3:20-29.
Faza cu friptura vesnica o stiu si eu vechea vrajeala crestina, fiecare amenita cum poate daca aat pot ce sens are sa isi bati capul cu ei, lasa-i in durerea lor, mulsumani le inteleg sa te rogi de 6 ori pe zi la calduri mari e clar ca au creiere prajite
anonim_4396 întreabă: