De ce există în permanență starea aceea la atei de nevoie de ceva superior care ne ajută să știi că cineva are mereu grijă de tine și te ajută? Acel sentiment de nevoie de d-zeu?
Chiar si dupa 2 ani de cand am devenit ateu tot mai am acest sentiment destul de puternic.
M-am gandit că poate acest sentiment ar fi unul din motivele intemeierii religiei...

Cred că eşti un caz particular şi nu ar trebui să generalizezi. Nu toţi non-religioşii simt şi gândesc ca tine.

Probabil nu te-ai dezintoxicat de tot de îndoctrinare religioasă sau ai mentalitatea structurată în aşa fel, încât pe undeva îţi place să trăieşti în basme şi iluzii şi să te simţi mic şi slab, supus prietenilor imaginari atotputernici.

De unde sti tu ce stari au ateii? spune tu personal nu baga tu oamenii care nu-i cunosti in oala ta, ce ajutor simt ca au nevoie ateii? inca n-am cunoscut ateu care sa aiba nevoie, sa simta ca are nevoie de zeii ar fi culmea, eu niciodata n-am simtit asa ceva, mai bine simt un animal decat zeii imaginari

Probabil pentru ca esti constient ca esti singur si neputincios, e confortabil pentru psihic sa crezi ca cineva e mereu langa tine si te ajuta, un prieten imaginar. Crestinii o sa spuna ca sufletul e constient de existenta lui dumnezeu si tanjeste dupa apropierea de el, pocaieste-te, fiule!

E ca la cei care s-au lasat de fumat, desi stiu ca e nociv, uneori ii mai apuca din nou pofta de o tigare.

Eu nu-s atee, dar consider ca fiecare trebuie sa-si poarte de grija singur. Nu sa stea ca-n bancul urmator :
Un evreu se ruga la Dumnezeu sa castige la lotto
- Da Doamne sa castig la lotto, da Doamne sa castig la lotto...
Se roaga el tot asa timp de 50 de ani pana cand Dumnezeu ii zice:
- Evreule, te rog da-mi o sansa, joaca si tu macar o data.

La atei exista acea stare? Esti sigur?

"am acest sentiment destul de puternic"... asta-i pentru ca ai fost indoctrinat de cand erai mic. Ai fost crescut cu asa ceva, ti-a fost bagat pe gat de cand ai fost mic.

Tine de cum iti cresti copilul. Daca il cresti in frica, atunci cand cineva ridica o mana, din instinct o sa te feresti deoarece cand ai fost mic erai batut si stii semnul. O sa dureze putin pana te dezobisnuiesti.

Asa e si in cazul tau. Nu sunt chiar asa multi ca tine motiv pentru care generalizarea nu e buna. Trebuie doar sa te obisnuiesti cu mana ridicata si sa realizezi ca nu te bate nimeni. In functie de cum ai crescut, poate treci peste asta, poate nu.

Chestia asta mai tine si de tine, de cat de tare / slab esti. Daca esti o persoana slaba care are nevoie de zei, atunci n-o sa treci peste asta.

Religia a fost inventata ca sa ofere un raspuns anumitor evenimente. Atat. Cu timpul a devenit un mijloc eficient de manipulare. In prezent, religia nu ofera multe avantaje sau raspunsuri, este aproape inutila.

De ce există în permanență starea aceea la atei de nevoie de ceva superior", vorbeste pentru tine, nu pentru mine sau altul. tu numai ateu nu esti, dar iti place sa te dai unu, esti mai "jmecher".

Totul sta in educatie. S-a mai spus de n ori. Felul in care esti psihic construit, felul in care relationezi, analizezi e legat de modul in care ai fost crescut, de experiente, mediu, carti etc. Toate influentele astea devin un tot unitar. Cateodata se strecoara si astfel de "nelamuriri". Vei trece cu timpul peste ele sau, la fel de posibil, te vei intoarce la starea de credincios. Cand alegi o cale trebuie sa mergi pe ea pana la capat.

Pentru ca probabil ti-e frica de moarte sau sunt lucruri care ti-ai dori sa fie altfel si nu se pot indeplini. Oamenii aleg sa creada ceea ce le ofera un confort psihic, asta e o caracteristica a cunoasterii comune, prezente la omul de rand, omul mediocru, semidoctul.Impresia asta iti ofera o anume importanta.Multora le place sa creada asta pentru ca nu pot intelege ca universul, pamantul nu sunt aici pentru noi, ca nu suntem eterni, ca nu suntem asa importanti.