De multe ori m-am gindit cum as putea aduce dovezi in favoarea existentei lui Dumnezeu, dovezi care sa poata deschide ochii ateilor incit sa ajunga sa creada si ei. Insa nu am gasit nimic, nu ca nu ar fi lumea asta mare plina de dovezi, ci pentru ca e greu sa ajuti pe un om care nu le poate vedea sa le descopere.
Insa, cred ca am gasit ceva ce merita vazut de cei ce nu cred, pentru a intelege implicarea lui Dumnezeu in viata oamenilor - si nu e alta dovada mai concludenta decit ce face Dumnezeu in viata unui credincios. E vorba de un film. Nu e cine stie ce, nu e actiune, nu e thriller, nu e nici macar o drama. E un film pur psihologic, un film dragut ce l-am vazut saptamana trecuta, dar care, dincolo de latura constienta, avea sa ma amprenteze serios, si nu aveam sa realizez de ce decit abia dupa doua zile, cind, revazind in minte linia pe care mergea filmul, am inteles asemanarea izbitoare pe care intreaga actiune a filmului o are cu crestinismul. Cind am inteles, am realizat ca e foarte probabil sa gasesc, nu o dovada, dar o pilda pentru cei necredinciosi, ca ei sa inteleaga cum Il pot descoperi pe Dumnezeu, cum ii pot vedea urmele lasate in lumea aceasta, si unde trebuie sa caute aceste urme.
Filmul aduce in discutie o chestiune SF, un om isi pierde familia in urma unor probleme serioase, si incearca sa se sinucida, moment in care in corpul lui patrunde un extraterestru. Acesta umbla ani de zile prin lume, pina sa fie descoperit de autoritati, si, pentru sustinerea sa ca este de pe alta planeta, este trimis la un spital de nebuni. Acolo, atrage atentia psihiatrului care incearca sa il trateze, si care realizeaza ca acesta nu are trasaturile unui bolnav psihic, ci dimpotriva, vorbeste cu el de la egal la egal. Mai mult, avind prieteni astronomi, psihiatrul descopera ca pacientul lui are cunostinte de astronomie pe care doar citiva mari astronomi din lume le au, si acestea cu privire la lumea "presupusa" din care pacientul sau ar fi venit. Si, visina de pe tort, acel pacient, reuseste sa influenteze mult in bine vietile celorlalti pacienti, pe unii vindecindu-i de bolile lor. Finalul e cum extraterestrul pleaca de pe pamint, lasind in urma corpul viu, dar lipsit de viata al acelui om prin care se aratase, si luind cu sine pe planeta sa pe unul din acei bolnavi psihici care fusese pe linga el.
Filmul se numeste K-PAX, si in rolul principal joaca Kevin Spacey.
Acum, de ce filmul are o asemanare izbitoare cu crestinismul. Omul, in cele mai adesea cazuri, e o fiinta neputincioasa, mai ales in fata necazurilor serioase. Daca e sa fii realist, recunosti ca poti face prea putin cu viata ta. Ca cele mai multe lucruri se rezuma la vise si sperante, din care putine se realizeaza. Omul este cel ce are parte de necaz in film, pierzindu-si familia. Extraterestrul ar fi Isus Hristos. El vine in viata omului. Preia conducerea vointei, a sentimentelor, a gindirii. Omul devine alt om, se schimba. In realitate, e posibil exact ca in film, doar ca problema de care se izbesc credinciosii e cea a renuntarii la sine, lucru extrem de greu de facut, dar, care, odata facut, ii da posibilitatea lui Isus Hristos sa intre in viata omului, deci nu se poate intimpla nimic fara vointa omului. Omul, odata ajuns in stadiul acesta, influenteaza mult in bine pe cei din jurul sau, le schimba pur si simplu viata, si el personal cunoaste o ascensiune la toate nivelurile ale personalitatii sale.
E greu sa aduci dovezi in favoarea existentei lui Dumnezeu. Nu pentru ca nu ar exista dovezi, ci pentru ca nu sunt acceptate. Insa daca cineva pretinde ca e credincios si acel cineva intr-adevar schimba vieti prin comportamentul sau, si are si el viata schimbata fata de cum a fost la un moment dat, atunci, ca si in film, am realiza ca este ceva mai mult, ca exista ceva sau Cineva dincolo de stele caruia ii pasa de fiinta umana. Ca spectator al filmului, realizezi, pe baza anumitor dovezi, ca a fost vorba de un extraterestru, deci e vorba de un film SF., insa am mai vazut si filme ce pareau la inceput a fi SF, si nu erau, era doar psihologie pura, pe care o realizat vazind actiunea filmului.
Mi-ar place ca cei ce nu cred, si vor vedea filmul, sa nu fie ca acei astronomi din film sau acel psihiatru, care au realizat ca este foarte posibil sa aiba de-a face cu o entitate din alta lume, insa nu si-au dat consimtamintul din cauza ca mintea lor, obisnuita cu anumite tipare, a refuzat sa accepte realitatea. Ma intreb, oare ateii nu sunt ca si ei, vad dovezile uneori, insa mintea lor este prea ancorata in realitatea din jur incit sa poata accepta ceva nou, ceva de neinteles pentru ei, ca mai apoi sa ii catalogheze pe cei ce nu ii inteleg asa cum ar trebui sa ii inteleaga drept nebuni?
Si nu ma refer la acei "credinciosi" care pretind ca cred, dar de pe urma unora ca ei a aparut inchizitia, sau la cei care se uita doar la mici diferente, si pentru asta ar fi in stare sa ucida, sau sa dezbine asa cum cindva Biserica s-a dezbinat in cea ortodoxa si cea catolica, si nici la acei ce pretind ca sunt credinciosi, dar nu traiesc frumos, asa cum Isus invata pe oameni, ci fac tot soiul de prostii, incit cei din jur sa ajunga sa nu creada. Adevarul e ca gasesti putini credinciosi adevarati in lumea asta, credinciosi in care sa poti descoperi personalitatea lui Isus Hristos asa cum in acel om din film si-a facut loc personalitatea acelui extraterestru, dar ii poti gasi, si poti vedea astfel urmele pe care Dumnezeu le lasa pe pamint pentru a vedea ca exista dovezi. Totul e sa le cauti, si sa ai si o minte deschisa pentru ceva nou, ceva ce poate in perceptia ta nu poate exista, insa totusi existain realitate.
Astept discutii cu privire la chestia asta, cu privire la ce se intimpla in film, cu privire la pilda pe care am adus-o, si mi-ar place sa vina din partea celor care au avut rabdarea necesara sa urmareasca filmul cu atentie de la un cap la altul.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook