In crestinism exista doua variante, oferite de divinitatea suprema iubitoare,deci atentie, mai este si iubitoare.
Varianta 1, suferim la sfarsit pentru o eternitate, pentru ca acum am fost fericiti.
Varianta 2 suferim acum, pentru a nu mai suferi o eternitate.
Dupa cum vedeti Dumnezeu este bun si ne spune: Fie suferi acum si ai scapat de suferinta vesnica,fie ai sa suferi pe vecie.
Sicer, mie imi pare diabolic acest lucru, avem de ales intre suferinta putian si suferinta multa, exact cum un condamnat ar fi pus sa aleaga intre taierea unui deget si taiere mainii,evident ambele fiind neplacute. Cum se face ca Dumnezeu care este IUBITOR ofera doua variante,iar in ambele trebuie sa suferim.
Este grav daca am ajuns sa ne bucuram la gandul ca vom suferi mai putin. Asemeni "paganilor" care se bucurau atunci cand primeau o pedeapsa usoara, scoaterea ochilor cu fierul inrosit, ce pot spune? Este mai bine decat "Leaganul lui Iuda" sau alte metode de tortura absolut barbare.

Pai exact pentru asta a aparut crestinismul, ca oamenii sa isi accepte conditia de sclavi (primii crestini), de fapt asa a si inceput, religia sclavilor, promitandu-li-se in schimb fericire vesnica. Confort psihic.

Religion has actually convinced people that there's an invisible man living in the sky who watches everything you do, every minute of every day. And the invisible man has a special list of ten things he does not want you to do. And if you do any of these ten things, he has a special place, full of fire and smoke and burning and torture and anguish, where he will send you to live and suffer and burn and choke and scream and cry forever and ever 'til the end of time!

But He loves you.- G. Carlin

O transpunere gresita a ideii, dragule!
Aici pe Pamant, acum, suferinta si fericirea sunt doua lucruri ce pot, mai mult sau mai putin deveni realitate. Promisiunea si amenintarea transmisa de Dumnezeul crestin prin gura unor oameni, a caror capacitati si sanatati mintale nu putem sa le mai evaluam, oameni nascuti in mijlocul unui popor nomad, multa vreme frustrat de calitatea lui de popor sclav, nu face decat sa umple putin golurile injustitiei umane, promisiune si amenintare de cele mai multe ori patetice in randul oamenilor inteligenti.
Deci, in consecinta suferim pentru a primi ceva ce nu exista caci nu s-a demonstrat sau traim fericiti pentru a fi mai apoi pedepsiti tot prin ceva ce nu se poate demonstra.
O dilema doar pentru "copii"!

Esti redus daca ai ajuns sa crezi ca Dumnezeu are caracterul indus tie din afara, si nu cum este intr-adevar cand se spune; atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul sau fiu...cineva pierde.si daca tu esti ala, Dumnezeu sufera.el nu are cum sa piarda.

Cine esti tu sa judeci viata cuiva care spui tu trebuie sa "sufere" aici? Eu cred ca crestinii chiar se simt bine, nu cred ca esti tu mai fericit sau mai implinit!
iar mai apoi in materie de "morala" ar fi bine sa te abtii...e relativ diabolicul, ce e diabolic pentru tine pentru mine nu e, morala ta e buna doar pentru tine si nu un standard dupa care poti judeca actiunile celoralalti!

Da...ai dreptate.

Nu am fost creati sa suferim. suferinta a aparut datorita alegerii noastre de a ne razvrati fata de Dumnezeu. in loc sa fim lasati la bunul plac al lui Satana, Isus a fost dispus sa plateasca cu viata Lui pentru ca un nemernic ca mine sa nu mai fie sclavul lui Satana. suferinta nu vine de la Dumnezeu. este urmarea alegerilor noastre neghioabe. din fericire oricat de rai am fi Dumnezeu intervine si limiteaza doza de suferinta pe care ne-o pricinuim sau ne-am putea-o pricinui. din proprie experienta pot spune ca momentele m dificile din viata au fost cele care m-au apropiat m mult de Dumnezeu. suferinta te invata cat de rau e Satana, ce stapan nenorocit poate fi, cat de rau e omul despartit de Dumnezeu si cate prostii poate face si spune, si cat de neghiob poti sa fii crezand ca poti trai negand existenta lui Dumnezeu.

Imi amintesti de o poveste despre un magar care, la sfarsitul zilei, ajunge in sfarsit la ieslea lui. Stapanul lui ii aduce, cum se zice la botul magarului, mancare si o galeata cu apa. Magarul se gandeste sa manance, dar ii era si sete, si atunci se gandeste sa bea apa.
Nehotarat, incepe sa se intrebe asa: sa beau apa, sa manc paie; sa beau apa sa manc paie... si uite asa a murit de sete si de foame.