Intrebati un ateu (pe mine!). Daca ar fi o discutie legata de convingerile unui ateu, care ar fi intrebarea ce credeti ca ati vrea sa aflati cel mai mult?
Intrebarea cea mai interesanta (fara atac - gratuit - la persoana, ce probabil nu va primi decat un raspuns sarcastic cel mult din partea mea, daca ar primi unul) va primi funda! Mai mult, si ateii pot pune intrebari/primi funda doar daca discuta de pe o pozitie diferita ca a mea!
Nota clara: intrebarea trebuie sa fie despre ateism/convingeri, nu ce fel de fete imi plac (sunt casatorit si imi iubesc sotia!) sau orice legat despre orice altceva decat filosofie, perspectiva (mea) morala sau o pozitie religioasa/teologica a subsemnatului.
Nota 2: De asemeni scopul aceste intrebari e intr-un fel sa dea sansa ca cineva sa puna intrebari ce pot sa fie mai mult conversationale in a vedea ca poate am o pozitie gresita si eu sa mi-o corectez! Deci puneti intrebarile cele mai grele!
Daca nu raspund azi, voi raspunde cat de detaliat pot maine.
Imi pare rau de suferinta(pierderea) ta! Eu sunt ateu(convins!), deci nu am de gand sa te conving ca "Dumnezeu" ar putea exista, doar ca nu vad in argumentul tau destula obiectivitate, dar posibil sa gresec eu.
Crezi ca se poate anula "raul" si sa ramana totul cu sens? Prezenta "raului" este un necesar, ofera diversivitate, il ambitioneaza si corecteaza pe om. Din suferinta "gratuita" se poate invata, ea face parte din formarea omului, hraneste si sustine empatia, ofera nuante.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Serios? 
Hai!
1. De ce esti ateu?
2. De ce nu crezi in Dumnezeu?
3. Cine te-a invatat asta?
4. Membrii familiei tale sunt ca si tine?
5. Esti muritor, da? Unde crezi ca ai sa mergi dupa moarte si cum iti imaginezi tu viata de dincolo, in opinia ta?
Răspunde
Curiozitatea mea este legată de motivele care te-au determinat să fii ateu. Vreau să văd dacă gândim la fel. Mersi.
1. Nu am putut considera ca e consistenta ideea unui Dumnezeu iubitor cu realitatea inconjuratoare
2. De-a lungul timpului nu am gasit dovezi rationale ce justifica unul. In sens strict sunt agnostic (ipotetic cred ca ar putea exista un Dumnezeu invizibil/nefalsificabil), doar ca daca el exista nu ii pasa de bunatatea inconjuratoare.
3. Vezi punctul 1 si 2. Cred ca raspunsul strict ar fi: ratiunea si rationalizarea lumii inconjuratoare si argumentele ce mi-au fost prezentate.
4. Am un membru ateu, un membru pagan (e prin alianta) dar majoritatea sunt crestini ortodocsi. Exceptie notabila sunt familia fratelui meu (protestanti).
5. Sunt muritor da. In sensul strict, cred ca oamenii vor fi anihilati. Daca exista un zeu ce ar fi drept, probabil un model cu reincarnarea ar avea sens: oamenii ce o dau in bara sa invete si in viata urmatoare sa faca mai mult bine in jur.
Pe moment esti pretendenta la funda
Voi folosi raspunsul dat utilizatorului: Mariam (Μaριάμ). Daca tu crezi ca nu e suficient, reformuleaza si voi cauta sa pun detalii.
"1. Nu am putut considera ca e consistenta ideea unui Dumnezeu iubitor cu realitatea inconjuratoare
2. De-a lungul timpului nu am gasit dovezi rationale ce justifica unul. In sens strict sunt agnostic (ipotetic cred ca ar putea exista un Dumnezeu invizibil/nefalsificabil), doar ca daca el exista nu ii pasa de bunatatea inconjuratoare."
Nu ai incercat sa mergi intr-o biserica si sa asisti la o slujba? Sa stai de vorba cu un preot sa iti explice cum sta treaba?
Te temi ca te-ai putea insela? Siiii ce cunostinte/idei iti intaresc convingerea/ateismul?
Am fost la multe slujbe (ortodoxe). Am fost si in biserici protestante (in special baptisti si penticostali).
Am vorbit si cu mitropoliti (de putine ori) dar si cu diferiti preoti. Si mitropolitului i-am pus o intrebare ce nu mi-a dat raspuns clar si de aia nu am intrebat altele (era o intrebare dificila, trebuie sa recunosc!).
Dar tu vrei sa ramai ateu? Ai depus vreun efort sa te indrepti si sa devii crestin ortodox?
"Te temi ca te-ai putea insela? Siiii ce cunostinte/idei iti intaresc convingerea/ateismul?"
Intrebarea asta cred ca tine de moralitate: personal nu. Caut sa fac (in limita posibilului) sa reduc suferinta celui din jur, si in presupunerea ca daca ar exista (nu cred ca exista) un zeu bun va aprecia asta. Chiar daca nu ar aprecia asta, as aprecia ca anumiti oameni ar putea sa fie ajutati in nevoie.
Trebuie sa folosesc copy-paste dar nu e din lipsa de respect, doar ca e multisor de scris (si trebuie sa repet).
Voi folosi raspunsul dat utilizatorului: Mariam (Μaριάμ). Daca tu crezi ca nu e suficient, reformuleaza si voi cauta sa pun detalii.
"1. Nu am putut considera ca e consistenta ideea unui Dumnezeu iubitor cu realitatea inconjuratoare
2. De-a lungul timpului nu am gasit dovezi rationale ce justifica unul. In sens strict sunt agnostic (ipotetic cred ca ar putea exista un Dumnezeu invizibil/nefalsificabil), doar ca daca el exista nu ii pasa de bunatatea inconjuratoare."
Am fost ortodox 15-16 ani si am fost protestant pentru alti 15. Pe moment ideea lui Dumnezeu (ca fiind cineva iubitor cel putin) nu vad ca are sens. Si de asta pe moment (pana la un argument mai bun cel putin) nu ma gandesc sa devin crestin (dat fiind ca nu vad justificat ideea lui Dumnezeu).
Ce sa te intreb despre ateism? Ce ai putea sa imi zici nou? Nu toti sunt la fel si au aceeasi doctrina? O intrebare stupida (ca de obicei?).
Nu te inteleg, crede-ma. Si daca ai fost ortodox, de ce te-ai dus la protestanti, apoi ai devenit ateu. Pe bune..umbli din floare in floare. Parerea mea e ca nici tu nu iti doresti sa inveti si sa devii un crestin in adevaratul sens al cuvantului si efectiv nu stii ce vrei. Am carti vechi pe care cu drag ti le-as imprumuta sa le citesti sa vezi si tu ce scrie acolo. Si ca sa iti povestesc acum, e foarte mult. Despre Apocalipsa si A Doua venire a Mantuitorului, despre spovedanie si impartasanaie...Multe...Si sunt scrise de preoti sfinti.
Vrei sa iti zic ceva? O fosta colega de a mea la varsta de 16 ani a paralizat (de la o banala raceala de plamani). Si timp de mai bine de 6 ani a stat intr-un carut cu rotile. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, fata merge acum pe picioarele ei. Crede-ma ca mi-au dat lacrimile cand am vazut-o ca merge si cum a facut Dumnezeu minunea asta. Nu ai cum sa ramai indiferent la chestii din astea. Si ceva ceva tot te misca, doar ca multi nu vreti sa recunoasteti existenta Domnului. Si da-mi voie sa mai zic ceva. Multi tineri/adulti se numesc atei/satanisti etc, doar din fala. Ca in ziua de azi, am observat ca e cool sa fii ateu si satanist. Nu esti singurul ateu si eu, nici singura cu parerea asta.
Esti ateu de cand te stii? Si inca ceva: Voi credeti ca nu exista Dumnezeu deoarece nu l-ati vazut, nu? Dar nici creierul nu vi l-ati vazut, asta nu inseamna ca acesta nu exista
"Vrei sa iti zic ceva? O fosta colega de a mea la varsta de 16 ani a paralizat (de la o banala raceala de plamani). Si timp de mai bine de 6 ani a stat intr-un carut cu rotile. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, fata merge acum pe picioarele ei."
Sincer ma bucur pentru colega/prietena ta. Si as dori sa se intample mai des. Nu vreau sa iti raspund cu nici o intrebare inapoi legata de asta!
Voi raspunde doar la intrebarea:
"Nu te inteleg, crede-ma. Si daca ai fost ortodox, de ce te-ai dus la protestanti, apoi ai devenit ateu. "
Pentru ca in acele momente perspectiva mea cea ma consistenta cu realitatea si dovezile primite imi justificau acea convingere (oricare ar fi ea). Banuiesc ca apreciezi orice catolic ce devine ortodox (sau orice protestant de altfel) si cei ce o fac, doresti sa aleaga pozitia noua ca fiind sinceri.
Oricum, doar sa fii sigura ca daca e de cool, nu locuiesc in Romania, deci nu mai stiu cum e curentul de opinie. Daca e doar popular si la moda, sunt la moda, dar nu are legatura cu asa ceva. Nu am ales sa fiu protestant ca era cool si n-am devenit ateu la fel.
"Esti ateu de cand te stii? " - nu, cam de un an. Am fost alti 30 de ani crestin.
"Voi credeti ca nu exista Dumnezeu deoarece nu l-ati vazut, nu? Dar nici creierul nu vi l-ati vazut, asta nu inseamna ca acesta nu "
Ai dreptate, de asta am zis la primul raspuns ca sunt agnostic. Dumnezeu poate exista dar dovezile ce le am nu imi permit sa zic nimic despre el!
Nu crezi ca activitatea asta sacadata de a posta ca ateu, la o categorie frecventata de credinciosi, e un pic cam deranjanta?
Daca ai ajuns la concluzia ca oamenii au nevoie de ceva imaginar pentru a trece peste unele greutati, de ce vrei sa le calci in picioare si ultima picatura de consolare, fie ea si falsa?
Care este scopul dezbaterilor pe o platforma de basm(adica biblia, curan etc), daca interlocutorul are o credinta oarba?
Cum crezi ca poate evolua viata unui crestin fata de cea a unui ateu? Din punct de vedere psihic, care din cei doi pica primul in depresie?
Optimsmul si avantul sau in activitatile zilnice, crezi ca te pot afecta? E pana la urma vorba de o usoara invidie la mijloc sau e vorba de empatie, vrand sa-l scoti la lumina? Crezi ca acea lumina a cunoasterii il poate ajuta? La ce?
Cand ai fost credincios, ai avut conflicte cu alti atei? Cum te-ai simtit cand ai simtit ca in dezbateri, nu prea aveai argumente?
Si cine esti tu ca sa te consideri un etalon al ateului din virtual, demn de raspuns intrebari?(nu ma refer ca "ba, cine esti tu", ma refer la studiile tale si la experienta de viata) Ms.
Moralitatea. Acest termen fie inseamna ceva mul mai profund decat ne putem imagina fie nu inseamna nimic.
Moralitatea capata sens doar atunci cand incepem sa credem in povesti in care exista un bine si un rau. Insa in absenta absolutului termenii bine si rau se intrepatrund, se amesteca se contopesc, iar in cele din urma dispar cu desavarsire, si este si normal sa fie asa, caci binele si raul sunt doar inventii.
Daca nu exista un creator nu exista absolut, daca nu exista ideea de absolut ajungem la concluzia CORECTA ca binele si raul nu exista, daca nu exista bine si rau nu putem vorbi de moral si imoral, atunci moralitatea nu exista.
Intrebarea este:
Daca nu exista moralitatea, si nu exista, atunci de ce o respectam, de ce ne comportam ca si cand ar exista, doar pentru ca traim intr-o societate si suntem constransi sa facem acest lucru, sau e mai mult decat atat?
" Nu crezi ca activitatea asta sacadata de a posta ca ateu, la o categorie frecventata de credinciosi, e un pic cam deranjanta?" Nu. Deoarece caut sa pun intrebari ce pun diferite probleme si imi testez si valorile. Cateodata ma ajuta dat fiind atacurile (unor) crestini sa imi pastrez pozitia si sa fiu fericit ca am luat-o.
"Daca ai ajuns la concluzia ca oamenii au nevoie de ceva imaginar pentru a trece peste unele greutati, de ce vrei sa le calci in picioare si ultima picatura de consolare, fie ea si falsa?"
N-am nici o problema cu ce cred oamenii. Am o problema cand se ataca educatia (in special evolutia) sau se "investesc" bani pe o cladire mare. A, si da, cand discriminarea face pe unii sa sufere.
"Cum crezi ca poate evolua viata unui crestin fata de cea a unui ateu? Din punct de vedere psihic, care din cei doi pica primul in depresie?"
Cred ca amandoi au cam aceleasi unelte. In fapt am in familie cineva ce a incercat sinuciderea si este foarte credincios. (nu e un atac la adresa crestinilor).
" Cand ai fost credincios, ai avut conflicte cu alti atei? Cum te-ai simtit cand ai simtit ca in dezbateri, nu prea aveai argumente?"
In fapt nu am avut dezbateri cu ateii prea des. De obicei le aveam cu crestinii deoarece discutam cu ei problema evolutiei. Ateii tindeau sa fie de partea mea.
"Si cine esti tu ca sa te consideri un etalon al ateului din virtual, demn de raspuns intrebari?(nu ma refer ca "ba, cine esti tu", ma refer la studiile tale si la experienta de viata) "
Pai, fara sa fac apel la autoritate, am avut 30 de ani de crestinatate, am fost olimpic national si am interactionat cu mai multe credinte.
Nu ma vad un ateu standard, dar ma vad o persoana rationala si cu relativ mult bun simt. Asta m-a facut sa propun o astfel de intrebare. Sigur, oricune poate pune o astfel de intrebare pe pozitie crestina (sau orotodoxa) ca sa zica de genul: "cine poate aduce un argument impotriva icoanelor" si sa vada ce raspunsuri primeste.
Daca tu esti ateu si iti faci un copil, e normal sa il cresti dupa regulile tale, nu?
Fiecare parinte (mama-tata) isi educa copilul asa cum vrea el si cum crede el de cuviinta. Am fost botezata in numele Sfintei Treimi, am crescut si apoi am vazut singura cum sta treaba. Si mai tarziu am luat decizii singura. Dar datoria lor e sa iti calauzeasca pasii spre un drum drept si corect.
Pe tine te-a intrebat cineva daca vrei si o inima in piept?
"Daca nu exista moralitatea, si nu exista, atunci de ce o respectam, de ce ne comportam ca si cand ar exista, doar pentru ca traim intr-o societate si suntem constransi sa facem acest lucru, sau e mai mult decat atat? "
Nu cred in sensul strict ca exista moralitate, ci vad o basa (evolutionara) instinctuala in care apreciem din cauza empatiei suferinta, respectiv avem valori estetice (la fel tind sa cred ca sunt din motive evolutionare).
De asta cred ca moralitatea e in special orientata fie in a maximiza binele (utilitate), valorile (moralitate inclusiv religioasa) si a minimiza suferinta (din cauza empatiei).
Am observat din cele afirmate de tine in repetate randuri ca principalul motiv pentru care nu poti crede in "Dumnezeu" este din cauza suferintei. Sunt multi atei care cred ca suferinta este un argument impotriva unui creator "iubitor", dar eu nu pot intelege de ce. Din indicatiile date de tine, eu nu am reusit sa inteleg ce nu se potriveste. Spui: "Nu am putut considera ca e consistenta ideea unui Dumnezeu iubitor cu realitatea inconjuratoare" De ce? Si de ce iubitor?
Pe vremea când erai religios/creştin argumentele non-religioşilor chiar nu aveau sens pentru tine sau reuşeai cumva să te păcăleşti singur? Cum? (ţinând cont de inteligenţa ta şi cultura)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
