Presupunand ca exista Dumnezeu iar el ne va judeca dupa credinta si faptele noastre, cum vedeti aceasta judecata? Totul ar fi dupa gustul lui, el stabileste reguli, el stabileste totul(bine, rau, corect, incorecte, orice). Cum ar putea sa pedepseasca cand totul este o inventie de-a lui, totul este un gust de-al lui? Ar mai putea fi corect si bun? Apoi, cum ar putea sti pedepsitul ca judecata a fost corecta, il face Dumnezeu omniscient, sau mai probabil, ii creaza iluzia unei judecati corecte? Voi cum vedeti aceasta judecata?
Ordonare:
După relevanţă
Dumnezeu este drept si sfant si judecatile lui sunt drepte.Vina o punem mereu pe spinarea altuia, pana in cele din urma Il facem vinovat pe Dumnezeu.Numai ca se intampla inimaginabilul: In Isus, Dumnezeu ia toata vina asupra Sa.,, 2 Cor.5:21,, Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.,,
Răspunde
Eu cred că Dumnzeu e perfect în bunătate, dreptate, altruism, iubire și nimic impur nu rezistă să stea în prezența Lui.Noi toți oamenii am greșit de multe ori ( în ciuda avertizărilor conștiinței- cum spune în Carte-toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu) și nimeni nu merită ca în urma Judecății, a verificării conformității faptelor și gândurilor noastre cu caracterul lui Dumnezeu să aibă dreptul să se bucure de prezența lui nemijlocită. Acesta e raiul, experimentarea prezenței nemediate a Creatorului.De aceea a fost necesar sacificiul lui Hristos.Cum spune in Carte-dar acum s-a arătat o îndreptățire... dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți cei ce cred în El...în așa fel încât să fie îndreptățit ( lipsit de păcat) și totuși( de fapt)să considere îndreptățit pe cel ce crede în Iisus.
Eu în momentele de rugăciune în care am perceput cel mai intens prezența lui Dumnezeum mă simțeam îndemnată să -mi cer iertare pentru greșelile mele și când mă puneam în acord cu El, am perceput cea mai intensă fericire din viața mea. Judecata nu e arbitrară și conștiința noastră aprobă sau condamnă în funcție de valorile caracterului lui Dumnezeu.
Sincer sa presupun ca ar exista asa ceva desi sunt convins 100% ca nu exista, mi-ar placea un zeu deist care nu intervine in viata nimanui, iar privind viata de apoi nu va judeca omul pe vesnicie din contra il va judeca pe o perioada de timp ca sa se invete minte dar stiu ca asa ceva nu exista, trebuie sa acceptam realitatea asa cum este nu cum vrem noi sa fie
Sunt deja puse acele reguli. Rugati-va cu timp si fara timp ca nu stiti ceasul cand vine!
Sunt anumite reguli ce au fost stabilite de la inceputul jocului.Noi suntem creatiile, jucariile, nu putem sti cu adevarat cat mai este pana jocul va fi incheiat.Este bine sa intram in propriu caracter si sa ne vedem de viata si sa nu ne gandim cum, ce si de ce ar trebui sa se intample asa.Trebuie sa luptam si sa luam lucrurile asa cum sunt ).Nu te judeca nimeni si nu sta nimeni nu ochii pe tine.Te nasti in pacate si blesteme.Esti un norocos daca scapi de ele si ai grija sa nu transmiti la randu tau altele.PA
Judecățile lui Dumnezeu sunt peste limitele subconștientului uman. Dumnezeu este perfecțiunea, Supremația și Adevărul. Tu pui problema unei judecăți greșite? Mergând pe logica ta voi întreba: De ce? El are totul, iar sufletele noastre atârnă în Mâna Lui. Pentru ce? Aceasta e logica ta care are în vedere numai o perspectivă simplă și în domeniul business, dar e o logică pe care tu sper că o vei înțelege. De ce, în momentul în care are totul? Ce câștigă? Ce pierd eu?
Din moment ce existenta zeului tau nu este demonstrata, raspunde-mi la urmatoarele intrebari extrem de simple :
Din moment o mama si un tata fac un copil, ti se pare corecta mentalitatea "eu te-am facut eu te omor"? Ti se pare corect ca niste parinti sa adopte o asemenea mentalitate si sa se considere superiori copilului zicand " viata ta atarna in mainile noastre"? Daca tu faci un copil, automat ai dreptul sa-l ucizi cand vrei?
Simplu : DA sau NU.
* incearca sa nu schimbi subiectul si sa nu raspunzi aiurea.
Răspunde
Singura problemă este că nu există moarte. Moartea pământească este doar un suflu. Și nu o vor face din dragoste, nu-l vor ucide. Iar de-l vor ucide nu vor avea dragoste și nici părinții lui nu vor merita să se cheme. El a scris moarte, asta a fost logica lui Alphawolf, iar eu nu l-am corectat pentru a înțelege.
Nu poți cere cuiva să-ți răspundă cu DA sau NU decât într-un aspect de genu: Vrei prăjitură? În această întrebare pot exista mii de sensuri. Dar tu ști asta... Tot ce ai vrut a fost să-ți fac joculețu...
Nu, nu sunt mii de sensuri. E simplu "Da sau Nu".
"Moartea pământească este doar un suflu"... trebuie sa dovedesti. Trebuie sa dovedesti ca exista zei sau ca moartea e doar un suflu sau alte chestii psiho-pupu de genul acesta.
"Iar de-l vor ucide nu vor avea dragoste și nici părinții lui nu vor merita să se cheme"... ai citit VT? Dumnezeu ucide personal extrem de multe persoane si animale nevinovate. Daca e sa ne luam dupa ce ai zis mai sus si zeul tau chiar exista, atunci el nu merita sa se cheme "parinte" si nu are dragoste pentru propriile creatii.
Și din nou, dacă ar fi să ne uităm mai sus am vedea că nu există moarte și Dumnezeu chiar s-ar numi Părinte. Domnu Gaia, ne cunoaștem de mult și mă mir că încă n-ai lăsat obiceiul de a face trolling, dar asta nu contează. Apreciez totuși că ai apreciat existența lui Dumnezeu. Asta înseamnă mult pentru mine. În cazul în care te întrebi unde, uite aici:,, Dumnezeu ucide personal extrem de multe persoane și animale nevinovate,, am încheiat citatul.
Termenul a muri, este termenul care denumește momentul în care sufletul părăsește corpul, nu mai mișcă, nu mai simte, ne luăm la revedere de la persoană și-o băgăm în pământ. Dar în cazul lui Dumnezeu nu putem vorbim de moarte, căci El aduce Sufletul în Ceruri, mai mult, îl scapă de trup, de încercări, de durere, de foame, de sete, de muncă, în liniște văzându-și rudele, strămoșii, etc. Iar moartea cum poate fi decât ca un suflu, căci într-un moment vezi persoana simțind, iar în celălalt moment a dat ortu, ce durere mai simte dacă sufletul a ieșit. Mai pe scurt, ai dreptate, moartea nu e un suflu, e mai rapid decât un suflu.
Poti sa dovedesti afirmatiile tale ce tin de chestii "psiho-pupu"?
Si daca el stabileste totul, daca viata mea atarna in mainile lui, daca el ma pedepseste daca nu-i fac jocul, cum ar putea fi el perfectiunea, dreptatea si adevarul? El "mi-a dat" doar regulile jocului, dar nu mi-a dat si posibilitatea de a-l juca(dovada).
Trăiești, aceasta e dovada că,, joci jocul,,
Eu fur un măr iar tu cumperi un măr, perfect este să rămân nepedepsit?
Iisus a spus ca "pomul se cunoaste dupa roade".In cazul Genezei, pomul este Dumnezeu si lumea este rodul.Ti se pare ca lumea este perfecta? Daca lumea nu e perfecta, inseamna ca nici Dumnezeu nu e perfect. Poate chiar in asta sta frumusetea conceptului de Dumnezeu (o lume perfecta cu un Dumnezeu perfect ar fi plictisitoare).
Nu exista moarte" mai pe scurt :Reincarnare
De fapt, nu există moarte, întrucât așa-zisa moarte este doar o trecere de pe pământ, în ceruri, la Judecata Particulară. Tu ori n-ai citit tot răspunsul, ori n-ai vrut decât să mă contrazici folosind un singur paragraf și făcând astfel paragraful inutil. Dar mă rog, Chiar nu contează.
1 la mana nu trebuie sa fii crestin sau sa ai vreo religie ca sa faci fapte bune si sa fii o persoana buna.
2 la mana daca chiar exista Dumnezeu si e asa de drept cum il preaslavesc crestinii atunci vom fi judecati la fel, fie ca am crezut sau nu in el, vor conta pur si simplu faptele pe care le-am facut cat timp am trait. Daca nu va fi asa inseamna ca nu e asa de drept cum zic toti crestinii.
Judecata nu o va face Dumnezeu asa cum credeti. E adevarat ca toti vom fi judecati, dar principalul acuzator va fi - surpriza! - chiar constiinta noastra, pe care Dumnezeu a lasat-o in fiecare om spre a deosebi raul de bine. Dumnezeu nu stabileste reguli, El va constata doar. La fel si sufletele noastre vor constata. Ce anume? Depinde de la caz la caz. In principiu, vor constata ca judecata este dreapta, cu toate ca celor despartiti de Dumnezeu nu le va conveni. Si nu faptele sunt totul. Caci mila lui Dumnezeu are ultimul cuvant - ganditi-va la talharul care a mostenit raiul. Conteaza mult dispozitia inimii omului. Faptele bune le facem fiindca e de datoria noastra; le facem fiindca ne numim crestini dupa numele lui Hristos. Dar nu ele ne vor mantui in sensul ca "gata! am facut 45.679 de fapte bune, de acum pot sta relax fiindca am implinit target-ul si ma consider mantuit". "A Domnului este mantuirea", zice Psalmistul. Cele bune!
Dar constiinta(ratiunea) mea nu accepta toate valorile biblice. Spre ex. pe mine ma mustra constiinta cand nu-i dau la timp de mancare lui Gioni(cainele meu), dar nu ma mustra constiinta ca nu cred in Dumnezeu, nu merg la biserica, nu ma rog, etc.
De multe ori, trecem peste glasul constiintei. Tocmai de aceea se spune ca avem liber arbitru, de a alege. Daca-ti adormi constiinta, nu inseamna ca ea nu va inregistra detaliile vietii. Daca nu te-ar mustra constiinta pentru ca nu crezi in Dumnezeu - fie si intr-o forma nedefinita (ma refer la credinta, nu la Dumnezeu), atunci ai scrie pe forum la "gastronomie", nu la "religie". Eu asa vad lucrurile.
Dar nu scriu pe forum la "religie" pentru ca am vreo mustrare de constiinta, ci pentru ca nu sunt de acord cu actiunile organizatilor religioase, pentru a arata si o alta latura omului, pentru a introduce scepticismul...
Nu e vorba de o mustrare de constiinta activa, chiar asta voiam sa scot in evidenta. Daca ar fi tot timpul o constiinta activa la fiecare, ne-am transforma in niste roboti cu directive. Tocmai de asta constiinta poate fi "fentata", pentru ca omul o poate ocoli - si asta pentru a putea face in tihna si ceea ce constiintei nu place (ea fiind pusa in om de divin tocmai pentru ca omul sa poata realiza oricand binele si raul; de aceea, chiar daca ne straduim sa ne adormim constiinta in timpul vietii, ea tot va fi si martor si procuror la judecata). Eu nu m-am referit neaparat la o "mustrare" de constiinta de felul acesta in care socotesti. Ci m-am gandit mai mult la o neliniste metafizica a constiintei umane, care transmite persoanei purtatoare de constiinta niste semnale cum ca viata ei este sau nu in acord cu ceea ce asteapta divinul de la noi. E ca un raspuns subliminal al constiintei la actiunile umane - un fel de a zice "te inseli socotind lucrurile strambe ca fiind drepte". E un raspuns al constiintei, o reactiune a acesteia la comportamentul lax al nostru - cum cantau niste baieti: "Las-o, ba, ca merge asa!". Poti spune despre un om adormit ca nu traieste? Asa e si in cazul constiintei: chiar daca ai adormit-o sau nu crezi ca ai asa ceva, nu inseamna ca ea nu exista.
Toate regulile "jocului" sunt stabilite, evident. si Scriptura iti da detalii suficiente. pedepsa ti-o administrezi singur, nu trebuie sa dea Dumnezeu cu bata. El doar va respecta alegerea ta. tu decizi ca vrei sa traiesti si sa mori ca un vierme, fara nici o alta perspectiva si asa se va si intampla. pentru ca este bun iti ofera acum libertatea de alegere, te pastreaza si in viata, ba chiar trimite ingeri sa-ti salveze viata in diverse imprejurari (cine stie de cate ori erai mort pana acum si nu-ti mai plimbai degetele pe tastatura), si asta in speranta ca pana nu e prea tarziu sa deschidem ochii si sa vedem ca EL ne vrea binele si nu raul, si in loc sa fugim de El, putem sa venim la El cu incredere.
despre cei nemantuiti Scriptura spune ca va fi o doua inviere, a celor necredinciosi. atunci vor pricepe nesabuinta alegerii lor. totul va fi limpede.
1 - "El doar va respecta alegerea ta"... daca eu fac fapte bune dar aleg sa nu ma inchin unor zei (cica am liber arbitru), conform bibliei, conform crestinismului si conform zeului crestin unde ajung dupa ce mor? In rai sau in iad? Dar daca eu vreau sa ma reincarnez dupa ce mor? Imi respecta zeul tau acea decizie?
2 - Si ca o ultima chestie, sa zicem ca eu fac 9/10 fapte bune dar nu ma inchin zeului crestin, sunt mai dezavantajat decat altcineva care face tot 9/10 dar care se inchina? Dar fata de o persoana care face 6/10 si care se inchina?
Daca eu sunt dezavantajat pentru ca nu ma inchin, atunci zeul tau nu-mi respecta libertatea de a face asa ceva si judecata lui nu este corecta. Daca insa toti avem acelasi avantaj, tu care te inchini nu castigi puncte bonus deci inchinarea la el nu este obligatorie. Tot ce trebuie sa faci este sa fi bun. Deci mai pe scrurt, nu ai nevoie de un zeu.
* raspunde atat la 1 cat si la 2
Ok. sa le luam pe rand:
1)de reincarnat nu te poti reincarna pentru ca nu ai capacitatea si nici altcineva nu ti-o va da, dupa Scriptura. dupa ce mori, conform Bibliei nu ajungi niciunde :-), nici in rai nici in iad, ci dormi in tarana pana la inviere (a celor drepti sau a celor nedrepti)
de asemenea nu confunda libera alegere cu lipsa responsabilitatii. pentru ca ai fost creat de Dumnezeu ai o responsabilitate fata de El, fie ca ii dai curs sau nu. exemplul tau si cuvintele tale pot duce la pierderea altor oameni pentru care Dumnezeu a platit foarte scump prin moartea lui Hristos. daca cineva ar face rau copiilor tai (daca ai) nu ti-ar fi indiferent, indiferent la ce zei se inchina sau nu se inchina tipii respectivi
2)Dumnezeu cere in Scriptura loialitate totala, nu accepta jumatati de masura. chestia cu facutu si masuratul faptelor bune e delicata. in primul rand Scriptura vrea sa ai o RELATIE cu Dumnezeu, bazata pe cunoasterea voii Sale (din Scriptura), dragoste si incredere. RELATIA respectiva ii ofera omului puterea de a face. cantarirea ta cu 9/10 sau 6/10 e una superficiala. in Matei 5-7 este esenta eticii crestine si n-ai cum sa te ridici la nivelul respectiv nici la nivel de 2/10 daca nu esti nascut din nou.
nu poti fi bun, asa cum defineste Scriptura binele, daca nu te inchini lui Hristos. dar pentru ca Dumnezeu are mila si tine cont de limitele noastre (mediul si tara in care te nasti, capacitate intelectuala, accesul la informatie) ne va judeca intr-un mod foarte individual. judecata lui Dumnezeu e plina de mila insa va fi si dreapta
Citeste bine comentariu meu apoi citeste raspunsul tau. Fa-o de mai multe ori. Mai devreme sau mai tarziu (poate) o sa observi problema. Foarte pe scurt, zeul tau nu iti accepta deciziile si nu iti respecta liberul arbitru. Si mai pe scurt, esti liber sa faci doar ce vrea el.
"de reincarnat nu te poti reincarna pentru ca nu ai capacitatea si nici altcineva nu ti-o va da"... zeul tau e atotputernic deci aceasta scuza nu este valida.
"judecata lui Dumnezeu e plina de mila insa va fi si dreapta "... tocmai ai demonstrat ca nu este.
Am citit de mai multe ori. incerc sa intru in mocasinii tai. nu stiu cat reusesc :-)
daca vrei sa ai parte de viata vesnica (pe care doar El ti-o poate da), esti liber sa faci doar ce vrea El. e o chestie de bun simt. asta e adevarata libertate. "zeul meu" imi spune ca daca nu fac ce-mi recomanda El, fac de fapt ce vrea adversarul Sau, Satana. daca aleg varianta din urma si consecinta va fi ca mor nemantuit, pentru ca libera alegere e reala si am avut-o, de ce sa ma supar ca nu-mi ofera si mie darul vietii vesnice din moment ce eu am refuzat acel dar?
mila si dreptatea sunt un paradox care insa se vor regasi la judecata. e ceva ce se va demonstra atunci, deci cred ca e prematur sa ne dam cu parerea acum si sa spunem ca n-ar fi asa.
Dumnezeu e atotputernic dar asta nu inseamna ca daca tu vrei sa te transformi/reincarnezi in branza va sta la cheremul tau si-ti va onora dorinta ca lampa lui Aladin.
"daca vrei sa ai parte de viata vesnica (pe care doar El ti-o poate da), esti liber sa faci doar ce vrea El"... 
"daca nu fac ce-mi recomanda El, fac de fapt ce vrea adversarul Sau, Satana."... GRESIT.
"ca lampa lui Aladin"... tine de libertatea de a alege. Poate cineva nu vrea sa fie in rai, poate vrea sa se reincarneze aici pe pamant. Daca nu vrei sa alegi raiul, nu inseamna ca alegi iadul. In realitate sunt multe variante nu doar 2. Totusi, din moment ce ai zis ca nu iti respecta deciziile si TREBUIE sa faci doar ce vrea el altfel "ie de rau", ai demonstrat ce am vrut eu sa zic de prima data.
Incepi sa te afunzi din ce in ce mai tare. Nu iesi bine din asta.
1. Sa zicem ca mi-a dat regulile "jocului", dar nu mi-a dat nicio dovada. Nu-mi spune ca dovada este peste tot, in natura, ca pentru mine nu e.
2. Sa zicem ca mi-a dat regulile "jocului", dar de ce mi-a dat reguli care nu corespund ratiunii mele. Cum as putea alege "binele" daca el nu mi-a explicat binele? Eu trebuie sa inteleg acel "bine". Spre ex: Degeaba imi spune Dumnezeu ca e bine ucid cu pietre pe cei ce-si blesteama parintii, daca eu am confingerea, comform realitatii, ca este un lucru rau.
Nu prea mă interesează dacă îmi spui că mă afund fiindcă doar eu știu când mă afund și rămân fără replică. Dar asta e altă mâncare de pește. Tu zici că există a 3-a variantă, exemplul tău reîncarnarea. Da de câte ori vrei să trăiești? Și spui că nu vrei să faci cum zice Domnul, dacă părintele tău îți dă să mănânci pireu de cartofi sau sarmale, tu trebuie să te opui și să mănânci pilaf. Mai bine ar fi totuși sa spun, Ajungi în fața unei gropi iar părintele tău zice poți doar să ocolești groapa sau să faci cale-ntoarsă, dar tu nu, te arunci în groapă că ești independent.
Vezi tu pe cineva reîncarnat pe străzi? Toți mor. Și așa cum există bine și rău, balanța are 2 talere, așa cum judecătorul judecă persoana să fie liberă sau închisă, așa și după moarte ajungem în Rai sau în Iad. Amin
1.nu stiu exact la ce te referi cand spui ca nu ti-a dat nici o dovada: dovada ca El exista?
2.hai sa incepem de la coada: conform realitatii, convingerea iti spune ca e bine sa iti blestemi parintii? pai daca nu, nici nu trebuie sa-ti bati capul cu pedeapsa pentru o fapta rea.
binele le-a fost foarte clar explicat evreilor si ne este si noua explicat. nu vad unde e dilema in intelegerea binelui.
in ce priveste pedeapsa capitala, ar merita sa faci un studiu mai aprofundat pentru a pricepe de ce a fost randuita, cum era adusa la indeplinire si in cate situatii concrete a fost aplicata. nu uita ca si in societatea contemporana, deosebit de permisiva, pedeapsa capitala e in vigoare in destule locuri, si dorita in si mai multe.
convingerea ca un lucru e bun sau rau e modelata de experientele pe care le traiesti si societate, in cele mai multe cazuri. daca nu te intereseaza cum evalueaza Dumenzeu pacatele/raul nu vad de ce trebuie sa te prefaci ca vrei sa pricepi ce e binele. pentru tine probabil binele este foarte relativ. acum poti spune ca pedeapsa capitala pentru blestemarea parintilor era ceva crud iar maine sa iei capul parintilor. in definitiv tu decizi ce e bine sau citand pe altii de pe forum, zeul tau e propriul tau creieras
Dovada ca jocul este o realitate... si ca este un joc corect.
Nu consider ca este bine sa-mi blestem parinti, dar totusi, nu uita, sunt om, nici ca mai sunt cateva miliarde de persoane(copii si oameni supusi greselilor) care au parinti. De ce apare acea porunca in Biblie? Aici raspunde nu ocoli. Vrei sa-ti aduc citate din biblie cu absurditati?
"daca nu te intereseaza cum evalueaza Dumenzeu pacatele/raul nu vad de ce trebuie sa te prefaci ca vrei sa pricepi ce e binele."
Binele experimentat de mine conteaza. De ce nu vrei sa pricepi? In functie de ceea ce experimentez eu concluzionez binele si raul.
Exemplele tale sunt pur si simplu ridicole.
Aici nu e vorba de mancat sau aruncat intr-o groapa. Aici e vorba de "ai 2 variante : fie te inchini mie si faci cum iti zic eu fie o sa te torturez. Esti liber sa alegi una din cele 2 variante". Asta se numeste iubire cu forta.
"după moarte ajungem în Rai sau în Iad"... tocmai am explicat in comentariile trecute ca daca zeul tau respecta liberul arbitru si deciziile oamenilor atunci exista mai multe variante nu doar 2.
Incep sa cred ca discutia cu tine pe tema asta e inutila.
Citeste cu atentie toata discutia mea cu tine si cu Hope77 (sunteti aceeasi persoana?). Dupa cum am zis mai sus : "mai devreme sau mai tarziu (poate) o sa observi problema. Foarte pe scurt, zeul tau nu iti accepta deciziile si nu iti respecta liberul arbitru".
Ce, cum să fim aceeași persoană, e ridicol, e o nebunie, ești nebun.
Cum să fim aceeași persoană. N-am 2 conturi, minți cu nerușinare.
Pur și simplu nu poți dovedi asta, nu poți.
1.dovada la care te referi eu am gasit-o in Scriptura (dupa "sapaturi" relativ serioase) si in experienta personala. "Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta din toata inima" Ieremia 29:13
2.porunca respectiva era parte din codul penal sa-l numim asa dat evreilor in contextul lor specific. e foarte probabil ca in Egipt evreii sa fi fost expusi la tot felul de devieri in ce priveste notiunea de bine, asa cum o reveleaza Dumnezeu. si inchinarea la idoli era pedepsita tot cu pedeapsa capitala si lista poate continua. in contextul in care ai parte de o revelatie extraordinara, asa cum au avut evreii cand au fost martori la cele 10 plagi, trecerea Marii Rosii, auzirea celor 10 porunci din gura lui Dumnezeu la Sinai etc, si pedepsele pentru razvratire si neascultare fata de revelatie erau proportionale. pentru ca tu sau eu nu suntem martori la o asemenea revelatie cum au avut ei, nu se crapa pamantul sub noi cand injuram pe Dumnezeu.
daca tu, care nu crezi in Dumnezeu socotesti ca a-ti blestema parintii e ceva rau, cu mult mai mult evreilor trebuia sa le fie clar acest lucru, iar a actiona pe dos era sanctionat cu severitatea respectiva. aplicarea pedepsei capitale era reglementata suficient de bine incat sa nu dea loc la abuz si aberatii. nu putea fi aplicata dupa muschii fiecaruia. sunt mai multe detalii dar nu e loc sa intru in amanunte.
fara Dumnezeu si Scriptura binele si raul este foarte relativ. chiar extrem de relativ. la un moment dat ti se pare bine sa minti, alteori sa te culci cu nevasta unui prieten - cat timp simti ca nu faci rau nimanui, care e problema. fara etalonul Scripturii mi se poate parea bine sa te transez si sa te mananc, si chiar sa ma justific ca fac un bine societatii, consum si un pic de proteina. Hitler avea justificarile lui. la fel si inchizitorii papisti si lista poate continua. cand nu iei Scriptura ca etalon, o iei razna de tot si poti justifica foarte rational si logic ORICE
o experienta viitoare iti poate intoarce pe dos tot sistemul de valori prezent, daca supravietuirea ta sau un anumit tip de castig il cere. ca sa nu-ti mananci proprii copii cand n-ai nimic de mancare (situatii extreme), sau sa ai puterea sa canti cand esti ars pe rug pentru Hristos ai nevoie mult mai mult decat de gimnastica mintii prin filosofare si observarea realitatii din jur
1. Daca tu ai gasit dovada, asta presupunand ca jocul este o realitate, inseamna ca ai fost favorizat din start(societate, familie).
2. O asemenea porunca nu avea ce cauta acolo. Ar fi trebuit sa fie o doar invatatura: Este un pacat mare sa-ti blestemi parintii. Este imoral.
Daca o asemenea porunca era doar pentru oamenii acelor vremuri, moralitatea biblica devine relativa, nu mai este absoluta. Daca Dumnezeu face reguli si morala in functie de evolutia noastra nu este exclus sa apara in viitor legi pe care le consideram morale sau imorale acum.
Nu cred ca poti justifica ca faci un bine societatii daca mananci o persoana. Nu cred ca invatatura biblica ii anuleaza la om instinctul de supravietuire, nici macar pe cel de conservare. Fara nicio sansa, realitatea o arata.
Degeaba exista un bine absolut daca omul nu este de acord cu acel bine. Binele(sau adevarul) nu este cel sustinut de o anumita persoana(indiferent de rangul ei), nici cel scris intr-o carte, este cel pe care-l rationez eu. Asta este valabila pentru orice persoana care rationeaza(mai sunt si persoane care nu prea rationeaza, rationeaza altii pentru ele).
1)am fost chiar mai defavorizat decat crezi, judecand dupa criterii omenesti. nu asta conteaza insa. gasirea dovezii nu e conditionata nici de IQ nici de alte criterii ci in primul rand de sinceritate si perseverenta in cautare
2)plata pacatului este moartea. din punct de vedere moral toate pacatele atrag dupa ele pedeapsa capitala, vorbind dpdv moral. legea respectiva era una cu CARACTER CIVIL, ca legile oricarui stat, derivata desigur din Legea Morala. in legislatia unei tari nu poti avea doar recomandari: trebuie sa ai lege si pedeapsa pentru incalcare. daca depasesti viteza legala cu 50km/h ar fi frumos sa ai doar un sfat ca nu e bine pentru tine si pentru alti participanti la trafic sa calci pedala in halul asta, dar nu functioneaza asa. pentru ca natura noastra umana este foarte perversa. nu confunda LEGILE CIVILE date evreilor cu cele de ordin pur moral (cum e DECALOGUL). legile civile se pot schimba, amenda, in functie de dezvoltarea unui stat/grup.
Ratiunea personala l-a facut si pe Hitler sa faca ce a facut, si pe multi altii ca el. Mergand pe rationamentul tau, anarhia devine regula. Daca nu ai un ARBITRU EXTERIOR pentru toti ganditorii, ajungi la nebunia din domnia terorii din perioada Revolutiei Franceze. Acolo s-a dovedit cata nebunie poate fi in ZEIFICAREA RATIUNII UMANE (a nu se confunda cu pretentia unora ca trebuie sa-ti lasi creierul la intrare cand intri intr-o biserica sau evaluezi vreo invatatura)
1. Felul caracterului, care este format de familie si societate, ii determina la om "sinceritatea" si "perseverenta" in cautare.
2. Legile civile trebuie sa aiba origine civila. Daca o lege nu este de origine civila, ea nu poate avea caracter civil. Daca Dumnezeu hotaraste, influenteaza, porunceste, ce fel de liber albitru mai e si ala? Mai poate fi corect?
Aici nu este vorba de neconcordanta gandirii mele cu cea a majoritatii, ci de o neconcordanta a gandirii mele comparativ cu o morala absoluta. Eu trebuie sa vad adevarul, eu trebuie sa ma "mantuiesc", nu societatea. Eu nu pot merge pe mana societatii, eu nu pot crede orice este scris, eu nu pot fi impotriva mea, a gandiri mele.
1.discutabil. familia si societatea isi au contributia lor, dar nu una necesar determinanta. exemplele sunt multiple
2.iesirea evreilor din Egipt nu s-a realizat prin puterea stiintei sau iscusinta militara omeneasca ci prin interventia lui Dumnezeu si cateva minuni colosale. din acel moment vorbim de teocratie nu de democratie. Dumnezeu a intervenit si in randuirea legislatiei civile si chiar sanitare, nu pentru ca dorea sa se bage in seama ci din dragoste pentru niste oameni care daca aveau sa urmeze legile Lui puteau sa aiba o cu totul alta istorie. caracterul de civil, sanitar, moral al unei legi nu are de-a face neaparat cu originatorul legii ci cu sfera de aplicare.
suntem inconjurati de legi, fie ca vrem sau nu: de ce nu te revolti fata de legea gravitatiei? daca sari de la etajul 20 nu e o lege benefica. liber arbitru in sens absolut nu exista, daca am reusit sa-ti pricep intrebarea. motivul l-am mai mentionat: am fost creati de Dumenzeu si rascumparati prin moartea lui Hristos. neconcordanta dintre gandirea noastra si morala absoluta vine din faptul ca suntem virusati: si aici e rostul credintei, al Scripturii si al lui Dumnezeu - sa ne deviruseze. o intelegere inteligenta a Scripturii nu-ti va imputa ratiunea, logica, gandirea ci dimpotriva ti le va dezvolta cum nici o alta carte nu o va face
Daca cineva m-ar intreba "Crezi in Dumnezeu?" as spune "Nu!".De ce as spune nu? Deoarece nu putem spune ca Dumnezeu a creeat Pamantul, nici Universul cum altii cred.Totul s-a format de la sine,Pamantul datorita la Big Ban cum spun toti, primele animale au fost acvatice, dar daca citesti Dumnezeu a creeat doar:libelula, albina, soarecele etc. Sper ca raspunsul meu ti-a fost de ajutor.
Dar cum se face ca de acum 17 mld ani parca, si pana astazi, nu se mai declanseaza inca o ''explozie'' de la sine a Universului?
Lumea facuta de Dumnezeu este imperfecta, deci judecata lui tot imperfecta va fi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
