Vreau sa argumentez ceva ce aud mereu : "ateii nu se chinuie sa explice altora motive pentru a nu crede in dumnezeu deoarece nici ei nu stiu motive si au devenit atei doar pentru ca e la moda sa fi diferit"... Aceasta vorba care o aud mereu e gresita si pot demonstra de ce. Eu ( din postura de ateu ) nu voi stai niciodata sa-i explic unui crestin de ce nu cred eu in dumnezeu, fiindca fiecare are logica lui. De ce acea persoana cariua ii explic eu ar avea incredere in vorbele mele si nu in ce a auzit despre dumnezeu pana atunci? Adica tot ce as face eu ar fi sa creez un ateu care nu crede tot orbeste, tocmai ce detesta ateii la persoanele care cred orbeste fara sa gandeasca logic. Sper ca intr-un fel si altul am reusit sa rezolv "o problema" care o aud mereu.

Fiecare ateu are motivele lui pentru care a devenit ateu, la fel cum fiecare crestin are motivele lui pentru care a devenit crestin. Dar e intotdeauna mult mai usor sa generalizezi decat sa analizezi.

Dacă fiecare are logica lui înseamnă pentru unii e logic să creadă că există Dumnezeu iar pentru alţii e logic să creadă că nu există?
Deci sunt atei care au devenit atei pentru că au discutat, luat argumente de la alţi atei pentru a deveni atei şi alţii care doar au gândit logic, fără să se consulte cu nimeni şi aşa au devenit atei?
Ştandardul gândirii logice e să excluzi posibilitatea existenţei unui Creator? Cine a stabilit acest standard?

In general, cand ateii vorbesc cu crestinii, au impresia ca discutia ar trebui sa se bazeze pe logica, ratiune, dovezi etc. Dar adevarul e ca pe crestini nu-i intereseaza lucrurile astea. Ei pur si simpul vor sa creada, indiferent de dovezi, pentru ca asta ii face sa se simta bine. Si atunci cand ateul vede asta, ce poate sa mai spuna? Nu poate decat sa-si vada pe mai departe de viata lui.

Bravo! Frumos din partea ta.Important ca noi ateii si ei credinciosii, sa intelegem ca putem face polemica, sa vorbim si fara sa jignim sau sa ne batem joc unii de altii.

La un moment dat de plictisesti de intrebari tampite. La inceput incerci sa ii explici unuia de ce esti ateu. Si dupa altul si dupa altul dar te saturi ca religiosi sunt majoritatea si intrebari gasesc mereu. Pana la urma nici nu iti bati capul. Pe mine nu ma doare de ce unul e religios, pe el de ce l-ar durea ca sunt ateu.

Din pacate "argumentul" tau e contrazis de insasi rubrica "Religie" care geme de "razboaie" intre atei si religiosi.
Aproape ca NU exista intrebare pusa aici, LA CAPITOLUL NUMIT "Religie"...in care sa nu contrazica un ateu ceva. Unde deci "nu se chinuie ateii sa explice ca nu exista" Dumnezeul... evident scris agramat, cu "d" mic?

Iti garantez, din experienta mea si a unor cunostinte foste atee, ca un crestin nu crede intotdeauna orbeste, ci tocmai pentru ca a cercetat, a cautat si a gasit

Da' nici ca-mi pasa de cei ce cred ca, neputandu-le argumenta(pe intelesul lor, desigur) alegerea facuta, inseamna ca fac totul doar pentru a fi la moda.Am mai spus-o si o repet, cand vreau sa fiu cool, imi pun ochelarii de tocilar, merg pana la prima bodega, ma asez la masa si cer 200 grame de tofu si o votca din lapte.Nu vreau sa le schimb altora credinta, nici sa ma bat cu pumnul in piept ca alegerea mea este cea corecta.Devreme ce nu deranjez, am pretentia sa fiu lasata in pace!

Putini sunt cei ce se regasesc in citat. Te felicit pentru deductia ta. Si sunt perfect de acord.

Mie mi se pare logic sa nu pui o intrebare cand stii ca multi or sa-ti sara in cap.
Sunt crestina, simteam nevoia sa ma confesez, sa spun cat de mult Il iubesc pe Dumnezeu si sa va indemn sa reconsiderati raspunsurile si intrebarile voastre.
Pot si eu sa demonstrez ca exist, ca am o opinie, doar nu trebuie sa-mi fie frica. E pacat. Sa ai o viata linistita