Am un prieten foarte bun care suferă de depresie. Aș vrea să-l ajut dar nu prea înțeleg bine fenomenul, chiar dacă am tot căutat pe net.
Dacă vreunul dintre voi a avut probleme de genul ăsta, ar putea să-mi explice cum se manifestă? Ce simți? Se manifestă doar psihic sau și fizic? E greu de controlat?

Încă un articol excelent pe această temă:
http://petronelarotar.ro/depresiva/

Http://youtu.be/XiCrniLQGYc

Este greu sa-l intelegi daca nu ai trecut, la randul tau, prin asa ceva.

Esti trist,apatic,ai ganduri negre,simti ca lumea ta se prabuseste ca nimic nu e bine, esti pesimist, palngi, te inchizi in tine, te izolezi...
In general da depresia poate sa iti provoace si rau fizic.

Depresia este si rezultatul unei indelungate stari de tristete; sau poate sa apara atunci cand nu putem sa trecem peste un necaz, peste o pierdere.
La un momnet dat toti ne vom confrunta cu asa ceva. Nimeni nu scapa (sau nu va scapa). In astfel de momente -atunci cand viitorul este nesigur sau chiar cand nu-l mai vedem deloc- putem sa ne sprijinim pe Dumnezeu. Cei mai multi dintre noi nu am fost educati, invatati sa ne incredem in Dumnezeu, in promisiunile Sale.
Si Domnul Hristos a trecut prin depresie atunci cand pe cruce a strigat: "Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" Dar chiar daca nu putea sa vada dincolo de suferinta psihica, El S-a educat si a fost educat de parintii Lui de mic sa Se increada in Tatal ceresc.
Aceasta este o lectie pentru noi astazi.
Poate ca este usor sa mergem la psiholog. Dar psihologul trebuie sa fie un om care sa stie sa-i conduca pe oameni la Dumnezeu, sa-i invete sa se sprijineasca pe El care spune: "Nimeni nu va putea sa stea impotriva ta, cat vei trai. Eu voi fi cu tine; [.] nu te voi lasa, nici nu te voi parasi." (Iosusa.1:5)
Iar noi putem sa spunem lui Dumnezeu: "Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta." (Geneza.32:26)

Ii recomand un psiholog crestin care l-am ascultat: http://www.la-psiholog.ro/......anda-stela

Si da, Lioana a raspuns foarte foarte bine si merita funda: persoanele depresive au nevoie sa NU fie singure. Ele trebuiesc incurajate la tot felul de activitati de grup pentru ca gandurile sa le fie distrase de la ei. In felul acesta vor vedea din nou aspectele bune ale vietii.
Se poate trece si singur peste depresie, dar doar atunci cand avem experienta cu Dumnezeu, si am invatat sa ne incredem in El. Dar noi oamenii am fost creati cu nevoia de a fii unii cu altii si la bucurie si la tristete.

Depresia este o stare de tristete profunda si persistenta. De aceea se considera stare patologica,pentru ca nu inceteaza si este intensa, deranjeaza foarte mult persoana suferinda. Poate avea cauze fizice, daca persoana are o boala organica sau doar psihologice, daca nu stie sa si gestioneze emotiile si propriile ganduri. Ai putea sa l ajuti spunandu-i sa apeleze la psihologul scolar sau sa beneficieze de gratuitatea consultatiilor la psihiatrie, daca este asigurat. Acolo nu merg doar cei afectati ci si cei pusi in situatii stresante care doresc sa previna bolile de natura psihica. Ii poti face cunostinta cu o fata sau un baiat cu care ar putea relationa. Puteti merge impreuna in locuri noi. Incercati diverse activitati din trecut sau experimentati si alte lucruri care sa puna creierul in miscare. Cam atat poti face daca ii esti prieten.

Îl ajuți fiind alături de el. Persoanele depresive nu e bine sa stea singure.

Pentru a te ajuta sa fii un prieten mai bun ar cam trebui sa urmezi pasii de mai jos pentru a ajuta un prieten deprimat:
1. Întreabă şi ajută
În primul rand, întreabă-ţi prietenul: ce te copleşeşte cel mai tare în acest moment?
2. Sa nu uiti că depresia este o boală provocata de anumite dezechilibre chimice şi cu efecte fizice.
Asa cum uni prieten cu piciorul rupt nu ii spui sa se plimbe ca poate ii trece asa si un prieten care sufera de depresie nu poate face durerea sa dispara. De aceea fii bun. Fii răbdător. Prietenul tău suferă, durerea e reală şi are nevoie de sprijin.
3. Oferă-te să îi fii alături fără să aştepţi nimic în schimb.
De multe ori lucrurile mici fac diferenţele cele mai mari. Suna-l din când în când, du-i o cafea de la Starbucks şi oferă-i o îmbrăţişare, dar nu îi impune nici un fel de condiţii. Se poate ca starea de spirit a prietenului tau sa nu se îmbunătăţeasca vizibil datorită prezenţei tale, dar asta nu înseamnă că nu l-ai ajutat. Nu uita că tristeţea lui e o consecinţă a bolii. Încearcă să nu priveşti lucrurile prea personal.
4. Observă şi nu uita să lauzi chiar şi cel mai mic efort.
A reușit să iasă din casă? Incurajeaza-l! Orice încurajare înseamnă foarte mult pentru vineva care se luptă cu depresia.
5. Cunoaște-ți limitele
Prietenul tău suferă de o boală ce necesită ajutor specializat. Nu poți fi tu doctorul, așa că ar fi mai bine sa nu incerci. Nu ii poti sugera diverse tratamente "dupa ureche" pentru ca este o idee foarte proasta. Dar ceea ce trebuie să faci este să îi oferi un umăr pe care să poată plânge, o îmbrățișare – de care are atâta nevoie.
Depresia este destul de dificilă. Nu numai pentru cel aflat în suferință, dar și pentru prietenii si cei dragi. Dar tu, ca prieten, ai o ocazie extrordinară pentru ca poti aduce o raza de soare cuiva pierdut în ploaie. Iar acesta este un lucru foarte frumos.

Spune-i că nu este singurul depresiv și că sunt alți mai gravi decât el care încearcă să facă față trecând peste toate barierele întunecate și pline de melancolie.
Asta este viața, un front de luptă prin care noi oamenii trebuie să trecem prin toate obstacolele, și prin toate tranșeele pline de cadavre lăsate de ea pentru a ajunge la stadiul de veteran dacă nu, el este un soldat slab fără pic de strădanie.Prin urmare cei mai buni vor rămâne în picioare, chiar și atunci când vor avea picioarele retezate.
El se pare că nu încearcă de loc să rămână în picioare ci, tinde să cadă in propria sa gândire negativistă.

Mai departe trebuie să se ajute singur, deoarece nu o să fi mereu prin preajmă.
Iar ca să se elibereze trebuie să-și scoată toate negativitățiile din cap și să înceapă un nouă gândire.
Ex arată-i oamenii de pe stradă fără mâini, sau in scaune cu rotile fără picioare care încă zâmbesc și sunt mai puternici ca el, arată-i pe cei care și-au pierdut părinți sau care au fost orfani deveniți niște adevărați luptători in războiul moral al minți cu viața.
Oare pe ei cine ia mai susținut? Corect nimeni, tratamentul se află in jurul său.
Dacă nu să-și ia un câine prietenos.

Am avut, să trăiți!
Cum se manifestă?
Ei bine, in acea perioadă, cel mai important era un punct pe care il fixasem in tavan şi de la care nu-mi puteam lua ochii, nu voiam să vorbesc cu nimeni, să ascult pe nimeni.Nu filme, nu muzică, nu plimbări, nu sport, nu cumpărături.NU la toate.
Eram intr-o amorțeală a simțurilor.Mereu adormită, amețită, apatică, irascibilă.
Control asupra stării nu ai, nu vine din interior nicio dorință de a ieşi din stare. Voiam să fiu doar eu şi acel punct.

Degeaba il ajuti daca el nu se ajuta...