Bună!
Încerc să mă auto-ajut cu o problemă. De foarte mult timp am problemă cu gândurile sinucigașe. Nu am reușit foarte mult să le rezolv fiindcă nici nu mi-am dorit foarte mult, mă rog, au fost mai multe chestii. Eu sunt, adică încerc să fiu un tip concret, orientat pe soluții. În ultima vreme chiar îmi doresc să trec peste asta, să nu mă tot victimizez. Am sunat până acum de 3 ori la ARPS (Alianța Română de Prevenție a Suicidului), o dată anul trecut fiindcă nu mai puteam iar de celelalte două dăți săptămâna asta. Mi-am dat silința pe cât de mult ca discuțiile cu ei să fie utile. Fără a divaga de la subiect, precizez că le-am spus că am de foarte mult timp stări foarte sus și foarte jos, de extaz și agonie le-aș numi. În cele de extaz sunt tot timpul zâmbăreț, râd întruna. Eu ador bancurile și imaginile amuzante. În cele agonie, când ajung îmi vine să închei cu tot, nu aș vrea să mai fiu chiar deloc fericit (niciodată! Așa simt). Precizez că am convingerea de ateu, deci nu doresc să primesc sfaturi legate de credință, să mă rog la niște zei sau sfinți. Sunt ateu și-atât, închei acest subiect (nu de alta dar am rătăcit MULT prea multă vreme în acest subiect, m-am învârtit într-un cerc vicios). Ultima oară când am sunat la ARPS și le-am spus de cele două stări ale mele care au loc de mult timp mi-au zis că pot încerc prin psihoterapie dar ar fi bine să merg la un psihiatru ca să îmi dea ceva medicamente pentru aceste dezechilibre chimice (așa parcă le-a numit, sau cel puțin așa am reținut eu). Le-am zis că mă sperie ideea de psihiatru. Bine, aici este mai mult faza de cum gândesc cam toți din jurul meu legat de cel care merge la psiholog sau psihiatru (ăla e NEBUN). Însă...nici ideea de psihiatru nu mi se pare de neglijat total, fiindcă îmi amintesc un fragment dintr-o discuție cu psihologul de la universitate: "-Stai. Dacă îți rupi piciorul trebuie să-l pui în ghips. Cu sănătatea mintală de ce să nu fie la fel? Nu e fizic ci e psihic -Exact". Momentan sunt în vacanța de iarnă (mai am două săptămâni). La universitate am înțeles că din ianuarie vine un psiholog nou (cel vechi a plecat din vară). Mi-am zis că mă voi duce la el, fiindcă este gratuit pentru mine ca student, NU am nimic de pierdut, dar îmi pun condiția să lucrez cu mine, ca fiecare ședință să fie utilă, să nu simt că pierd timpul degeaba. Dacă ea îmi recomandă voi vizita și un psihiatru.
Legat de psihiatru...prin anul 2 de facultate am fost dus la psihiatrie (nu de la vreo tentativă de suicid, a venit după mine ambulanța, mă luaseră niște tremurături, mă rog) unde mi-a fost pus diagnosticul "tulburare de personaliate de tip emoțional instabil". Mi-a dat să iau Olanzapină Actavis. Am luat de câteva ori și am abandonat-o. Șișa când am ieșit din psihiatrie mă simțeam rău, simțeam că pluteam.
Amprecizat de asta fiindcă am luat în calcul ce mi-a spus tipa de la ARPS. Am citit prospectul medicamentului de aici http://www.csid.ro/......-11427376/
Și mi-a atras atenția fragmentul ăsta de pe siteul de mai sus: "Olanzapină Actavis este utilizat pentru tratamentul unei afecţiuni cu simptome cum ar fi starea de bună dispoziţie exagerată, faptul de a avea excesiv de multă energie, de a avea nevoie de mult mai puţin somn decât de obicei, de a vorbi foarte repede cu fugă de idei şi, uneori, cu iritabilitate severă. Este, de asemenea, un stabilizator de dispoziţie care previne apariţia ulterioară a variaţiilor extreme ale dispoziţiei, în sens pozitiv şi negativ (deprimare) asociate cu această afecţiune."

M-am regăsit în special în "starea de bună dispoziţie exagerată, faptul de a avea excesiv de multă energie", "de a vorbi foarte repede cu fugă de idei şi, uneori, cu iritabilitate severă." (iritabilitate severă se referă că aș fi nervos când vorbesc, adică dur?), "Este, de asemenea, un stabilizator de dispoziţie care previne apariţia ulterioară a variaţiilor extreme ale dispoziţiei, în sens pozitiv şi negativ (deprimare) asociate cu această afecţiune" (cred că, ce am zis extaz și agonie)
De fapt...cred că m-am regăsit în toate.
Medicamentul ăsta mi-e luat de anul trecut, data expirării e 8/2016. Nu-l mai iau odată fiindcă mă gândesc că ar trebui să vorbesc mai întâi ori cu un psihiatru, ori cu un farmacist, odată fiindcă este expirat și chiar NU plănuiesc să mă sinucid luându-l (serios!).
Ceea ce mă frământă acum este ce să fac ca să nu mai am variații din-astea în cele două săptămâni de vacanță, să trec de zilele astea până pot ajunge la psihologul de la universitate cu mai puțin durere (chiar nu vreau să-mi mai fac rău, mi-a ajuns).
Legat de medicamente din ce ba am citit sau văzut pe net, ba am discutat cu cineva, am înțeles că efectul placebo poate face toată treaba medicamentelor, deci dacă aș lua... orice comestibil cu gândul puternic că mă va trata mă va ajuta. Însă este doar la nivel de idee, de "Este chiar posibil așa ceva?" sau "Ce-ar fi dacă?" și nici nu am convingerea absolută că așa ceva funcționează. Sau cum ar trebuie să gândesc.
Așadar, întrebarea mea (sau mai bine zis întrebările mele), dacă mă puteți ajuta cu un răspuns, este în primul rând, dacă considerați că medicamentul ăsta este pentru mine, dacă, chiar m-ajută (în căutările mele pe net odată m-am diagnosticat singur cu "tulburare maniaco-depresivă", apoi psihologul de la universitate, legat de diagnostic, mi-a spus cum că el mai degrabă s-ar gândi la cel dat de la psihiatrie, fiindcă ei sunt în domeniu, decât ce am găsit pe net), apoi cum aș putea să fac să trec mai ușor zilele astea până ajung la universitate, la psiholog,, apoi, dacă e posibil, cum aș putea să îmi administrez, să zic așa, efectul placebo ca să mă pot vindeca eu singur (atât mama cât și frate-meu mi-au zis că mă pot vindeca singur, nu i-am crezut, cred că sunt vorbe goale dar faza asta cu placebo și efectul lui asupra creierului, deci efectul gândurilor de vindecare asupra creierului mi-a dat de gândit, mi-am zis că i-aș putea da o șansă).

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook