Buna la toata lumea! Inainte de a începe, vreau sa mărturisesc acelor persoane care nu doar ca inteleg dar si simt ceea ce voi spune si nu vreau ca ceea ce voi posta sa fie luat in ras sau batjocură de cei care se cred superiori din cauza unor carti (atenții primordiale in scoala) vreau sa imi raspunda doar acele persoane care chiar o fac din bun simt si pentru ca isi doresc din suflet, si, mai mărturisesc faptul ca, cu 4 aproximativ 5 ore mi-am mai facut o adresa pe acest site dar, din cauza ca nu prea ma descurc cu sit uri de genu si tot ce tine de internet am renuntat si am facut acest cont. Mai mărturisesc ca am mai povestit (pe cealalta adresa stearsa) ceea ce mi s-a intamplat, dar acum, vreau sa fiu mai axplicit ca sa pot afla de la cei care inteleg anumite afecțiuni si pot primi o părere cat mai cordială si cat de cat la subiect!
In anul 2012 m-am mutat la bunica mea care a fost plecată multi ani din tara dupa care a revenit in Romania cu foarte multi bani. Din cauza ca eu eram plecat din casa tatălui meu si stăteam la un prieten, dansa s-a vazut obligata, sa cumpere prima casa care i-a iesit in cale. A cumparat o casa vis a vis langa casa fetei din cauza căreia am înnebunit! (Voi trece peste unele lucruri pentru ca sunt multe de povestit si nu ati avea chef sa citiți tot. Stiu cum e) Bunica mea, obisnuia sa imi dea aproape zilnic mii de euro, pentru ca am fost crescut de micuț de dansa. Toți banii pe care mi-i dădea eu ii spărgeam numai pe droguri, jocuri de noroc si femei (dar mai rărut pe femei) împreună cu prietenii mei (si au fost multi), care, dupa ce am rămas fara bani, m-au părăsit toți exact in stilu' celebrului Iuda! Dupa ce buni a rămas far bani, m-a întrebat daca cunosc niste camatari la care eu i-am raspuns ca stiu. Dupa 2 zile mi-a spus sa ii chem la ea pe toți pe care ii cunosc.(pentru ca si eu ma împrumutam cand rămâneam far bani pentru a ma alimenta) zis si facut. A doua zi, erau la poarta in sir indian. S-a împrumutat de la ei de câteva zeci de mii de euro si a dispărut ca o himeră. Dupa o saptamana am cunoscut-o pe fosta mea iubita (cu care m-am salutat o data pe Facebook, si o alta data ne-am aruncat priviri unul celuilalt)prin intermediul unui prieten oarecum comun. Dupa alte 3 zile, am decis de comun acord sa fim intr-o relație, dar fara ca familia ei sa stie (locuiam unul in fata celuilalt, iar cand veneau prietenii mei la mine, unii dintre ei fiind niste escroci notorii pe acolo, si stiind ca ne doream cu totii)deoarece ar fi certat-o foarte tare! Am iubit-o ca nimeni altul', credeam ca nimeni nu a iubit si nu iubeste cum o iubeam eu pe ea. Dupa un timp mi-a spus un prieten ca ea s-ar fi asezat pe picioarele unui alt băiat, si asta a fost tot, ne certam zilnic iar intr-un final ne-am despartit (ea sa despărțit de mine). Intrasem in depresie, voiam sa o vad fara ca ea sa stie dar a trebuit sa plec din zona deoarece ma căutau camatarii, si am plecat. Dupa un timp m-am împrumutat si eu la un clan din zona tatălui meu ca, intr-un final, sa nu am de unde sa plătesc atata dobândă, si m-au trimis la furat! Am acceptat, deoarece nu am avut incotro, si mai locuiau si ai mei prin zona. Am plecat in elvetia la furat unde ma asteptau alți doi. 2 zile am dormit în parc, ca intr-a 3-a zi sa ma vad nevoit sa plec de acolo, mai exact, am fugit in Italia fara un ban, având la mine doar buletinul (numai eu stiu cum am ajuns) si am ajuns la nepotul cumnatului, liderului clanului de la care am luat bani. Acolo am furat ca sa pot sa supraviețuiesc si ca nu cumva sa dau semne de slăbiciune în fața nepotului altfel i-ar fi anunțat ca sunt acolo. In tot acest timp am consumat tot ce se putea si tot ce exista pe acolo. Am furat pana cand am simtit ca ar cam fi timpul sa imi iau talpasita, si am plecat in Spania la sora mamei mele, la care se afla si buni a mea. Dupa m-am împăcat cu fosta dar doar pentru putin timp pentru ca ne jucam alb neagra cu dragostea, cand o lăsăm eu, cand ea. Asa ca m-a părăsit definitiv, iar cand a facut-o s-a si jurat ca nu se va mai întoarce la marea ei dragoste. (Edward Culen pentru ca asa pretindea ea, ca intre noi a fost ceva magic, si ne-a unit) Atât mi-a fost, deoarece m-a dărîmat de tot! Plângeam mai mereu dupa ea, numai puteam, mi-as fi dat si viata pentru ea (stiu ca absurd) dar o iubeam prea mult, sincer si curat. Dupa cateva luni de la despărțire, am auzit pentru prima data in viata mea, parca ma striga cineva pe nume si foarte tare, timp de aproximativ 8, 9 zile. Dupa 2 aproximativ 3 ani, ne-am mutat intr-un sat, dar tot in Spania (precizez ca am continuat sa consum substanțe interzise si in acest timp dar, cu mici pauze de săptămâni, cel mult 2 luni) si din nou m-am înclinat spre droguri. Dupa 5 luni de la mutare, am primit un mesaj pe o rețea de socializare de la un fost tovarăs sa merg in Olanda la furat sa imi plătesc datoriile, de care, uitasem ceva timp. Mi-am cumparat bilet, si am plecat! Ajuns acolo, am inceput sa iau droguri mult mai puternice, care, părea ca imi placeau foarte tare. La putin timp de la venirea mea acolo, el a fost arestat pentru furt din magazine! E, din acel moment anumite persoane ma urmăreau, pretutindeni, iar eu, nu stiam ce vor de la mine, si aveau niste fete... erau foarte impunători sau cel putin, eu asa ii vedeam (dupa un timp am aflat ca erau politisti sub acoperire, deoarece unul dintre prietenii prietenului meu era un ceorditor notoriu care era săgeata unuia smecher sportiv din tara, care avea toate neamurile proxeneți, clanuri, si toate cele) si, care, intr-o seara, am rămas fara bani de hotel si a trebuit sa merg la un adăpost pentru oamenii străzi, câteva zile. Dupa o seara erau in locul in care eu, aveam sa innoptez si se pare ca voiau ceva de la mine dar eu nu stiam ca ei sunt gabori si isi făceau doar datoria. (Dar daca nu luam bani de la acei oameni nu eram in situatia in care am fost)si voiam sa ies din încăpere dar nu stiam cum. Asa ca am luat o cană si un prosop si am mers la baie. Am intrat, am deschis robinetul am pus cana in el, l-am spart si m-am taiat doar ca sa pot iesi de acolo. Dupa ce m-am taiat, m-am asezat langa o camera de filmare si am asteptat un echipaj al ambulanței. (Tăieturile au fost superficiale) am fost la spital ca sa fiu angajat si a doua zi, am plecat ca sa imi cumpăr bilet sa ma întorc in Spania. Dupa ce am ajuns am inceput sa am unele frici,(dar mereu am fost grijuliu, timid si inchis in mine) care au dispărut cu timpul. Dupa 2 ani de zile am inceput sa ies prin sat si sa las oamenilor impresia ca sunt cel mai ciudat om si ca as fi de pe o alta planeta (cel putin asta mi-a spus un tip, ca ceilalti spuneau ca am si o fata de asasin si ca sunt lipsit de expresie) din cauza comportamentului meu bizar. Dupa 5 luni de zile, cică o fata din sat ar fi fost violata (care in timp s-a dovedit a nu fi adevarat si a dat cazul si la tv, cred, din moment ce era postat pe Youtube) iar cei din sat, ma banuiau pe mine (lucru pe care l-am aflat de la un spaniol, spunând ca comportamentul meu da de inteles). Dar pana sa aflu care era de fapt motivul pentru care eram urmarit prin sat (si ma urmăreau alți politisti civili, deoarece, eram suspect si trebuiau sa se asigure ca nu părăsesc tara pana cand probele in ceea ce privea presupusul viol nu se dovedeau a fi adevarate) si am facut acelasi lucru ca in Olanda, m-am taiat, doar ca de data aceasta mai rau, si am si ajuns la un fel de spital de boli mintale, unde am fost internat 9 zile si mi s-a dat diagnosticul de schizofrenie paranoida, si eu stiam ca nu se da atât de devreme, si mai ales ca eram constient tot timpul (am omis sa spun ca am încercat sa schimb opinia acelora care spuneau ca sunt singuratic si ciudat ca nu am prieteni, iar intr-una din zile, am luat un telefon stricat de acasa si ma prefaceam ca vorbesc doar ca sa le schimb parerea, dar o prietenă m-a vazut si s-a confensat acesteia, iar matusa mea stia ca telefonul nu merge, si mai stia si de fricile si bănuielile mele, si ma bănuia de dinainte sa fiu internat ca as avea ceva, mai ales ca uneori ma întreba ce zi este azi iar eu nu stiam dar nu stiam pentru ca nu ma mai interesa nimic, deoarece 1 an si câteva luni nu ieșisem din casa inainte de incident eram depresiv, ma simteam vinovat, trist, neputincios, nu puteam dormi si nu mai aveam chef de nimic) si uneori, ii răspundeam ironic gen, nu stiu nici ce am mâncat, nici macar cat este ceasul dar fara sa ii spun ca glumesc, nu ma gândeam ca ea chiar ar fi crezut ca as avea vreo boala. Dupa externare, am luat tratament o lună de zile iar in prima noapte cand m-am pus in pat, m-a strigăt o voce foarte înceată pe nume, de 2 ori in 5 aproape 6 ani de zile. Dupa care m-am dus la psihiatru care ma pune sa vorbesc cu mami din tara, si sa ii spun sa imi trimita actele pentru ca sunt schizofrenic ( numai spun ca vorbea cu mine ca unui copil) si nici ca nu m-am mai dus a 2-a oară. Dupa 2 chiar 4 luni, am inceput sa ma uit la ceas, televizor, icoane si tablouri, si sa vad doar forma acestora, rotund si pătrat, si niste dungi late si negre. Mai mărturisesc ca intr-o alta seara parca bătea cineva la usa doar ca se auzea din cap, dar foarte repede ca si cand nu s-ar fi intamplat. Am citit muuuulte despre schizofrenie si sunt panicat rau eu chiar cred ca am aceasta boala, desi inainte nu credeam. Dar, este posibil sa fi fost doar un episod psihotic sin moment ce eram constient de tot ce făceam? Sau o depresie majora cu stres postraumatic începând cu despărțirea de iubita mea? Imi pot reveni dupa cativa ani(cu tratament) daca se descoperă ca am ceva? Va multumesc, si astept sa va dati cu parerea, va rog!
Vezi unde pot duce tovărășiile rele? La banii pe care ți i-a dat la început bunica ta, îți făceai o casă, o familie frumoasă cu fata aceasta. Lege din țara asta este proastă rău de tot. Eu aș condamna la moarte prin executare orice persoană care ar introduce astfel de substanțe în țară, fără drept de apel. Aș închide orice se numește bar, jocuri de noroc și alte plăceri care degradează ființa umană fizic, psihic, intelectual și moral.
Tu ai nevoie să trăiești o viață normală, și dacă îți poți găsi și o slujbă undeva după puterile tale ar fi și mai bine. Trebuie să fi preocupat cu ceva, că altfel te vei apuca iarăși de prostii. Garantat.
Oamenii se vor reface numai dacă vor trăi viața în mod liniștit. Iar recuperarea durează mai mult decât dublul timpului cât aceasta a fost pierdută. Un pas greșit, și totul va trebui luat iarăși de la început.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
dar exista tratament.
Răspunde
Doamne... deci tu crezi va mint? Frate, nu mai pot sa ma opresc din gandit! Mi-ar fi placut sa fie o inventie
)) spp. Am aproape 24 de ani, si din ce am citit se pare, ca voi lua tratament pentru toata viața! Si nu imi spune copilas. Am stat numa' printre brigăzi, clanuri si interlopi, de la 15 ani, deci nu imi mai spune copilas! Daca altcineva imi poate spune mai multe păreri referitor la timpul in care ba trebui sa iau tratament? Si depresia poate dă astfel de simptome, corect? Se poate sa fi fost doar un episod psihotic si sa iau tratament numai 2 ani?
Scuza-ma ca te deranjez, dar stii cumva daca imi pot reveni in... 5 ani (sa zicem) cu tratament adecvat? Si exist posibilitatea unor alte boli asemănătoare schizofrenie? Ar fi putut fi doar un episod psihotic? Din ce am am mai citit pe google, poate fi si o depresie acuta ( sau majora, ceva de gnu'), sau cum am mai spus, un episod psihotic, depresie psihotica... cred pentru ca, in ultimul timp, mi am umplut capul cu tot felul de prostii de pe net si, eu chiar cred ca ar putea fi schizofrenie dar exista si posibilitatea altor boli mai usoare si probabil si durabile!
Mai precizez si ca am dezvoltat o oarecare (mica) obsesie spre curatenie (ma spăl pe maini de fiecare data dupa ce ating ceva, gen: linguri, furculița si prosoape) este posibil sa am si simptome boli bipolare? Ce naiba poate fi? O părere a unui medic se poate? Am citit mesajul tau Romeo 78 si sincer mai mult mai speriat. Nu stiu ce problem ai avut tu, dar la mine este sigur vorba despre cu totul altceva bro, scuze. Astept cat mai multe opinii 
Cel prscris de medic... fi tare pe picioare ca o sa treci peste
Pot sa imi revin in cativa ani (5, 6 ani de zile) cu tratament?
Nu ai idee cat de mult mai incurajat (oricine ai fi) dar s vrea sa fi ma explicit daca poti, poate ca sunt stresant dar... disper! Adică mas pute vindecă in 5, 6 ani? La asta te-ai referit cand ai spus "poti fi si mai rapid? Iti multumesc!
Frate fii tare ca o sa poti si ma rapid de 5 ani
ai incredere in tine
Multumesc pentru funda; dar nu pentru ea am scris.
Te vei bucura de sanatate daca nu vei face face niciun pas gresit. Si medicamentele, si substantele luate au dus la starea ta nenaturala; si pe deasupra si sentimentele tale pentru fata aceea.
Daca te bucuri de viata este pentru ca Cerul nu te-a parasit. Fericirea, sanatatea si echilibrul de care avem nevoie, toate se gasesc in relatia cu Dumnezeu.
Ai cunoscut destul partea negativa a vietii; acum este timpul sa o cunosti si pe cea pozitiva. Este deci timpul sa cauti sa cunosti pe Dumnezeu. Daca-ti vei pune pe inima lucrul acesta, atunci El te va invata ce sa faci, si te va atrage catre Sine. Cartea "Calea catre Hristos" (care o gasesti pe google, si care este destul de subtire) iti va fi cel mai bun ghid in directia aceasta.
Dar daca (sa zicem) ar exista o justificare adevarata (realista) in ceea ce priveste episoadele mele de rupere de realitate? Sa zicem, doar sa zicem. Situația ar sta cu totul si cu totul altfel? Diagnosticul ar fi (fost) altul? Si nu spun asta doar pentru al nega, ci doar pentru a-mi lămuri anumite lucruri. Daca imi răspunde cineva si la asta... Mam lămurit. Atât vreau sa stiu, daca am avut o justificare, ar sta altfel lucrurile?
Va multumesc la toți pentru răspunsuri, dar se pare ca nu ati citit cum trebuie ceea ce am scris eu. Am spus ca ma urmărea cineva, nu ca mi s-a parut. Una e sa ti se para si alta e sa te urmărească cineva. Eu nu i-am spus acelui psihiatru ceea tot ea ce cam spus voua. Deci chiar ma urmarea cineva, si nu era imaginatia mea Si mai mult eram constient de absolut tot! Gen inainte sa merg la culcare, o sa ma gândesc un pic, la ce voi face maine. Asta se chiamă delir? Daca doriti, luminati-ma! Oricum, va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns! Inclusiv tie anonimg
Psihicul este un taram prea putin explorat, prea putin cunoscut; si ce stim despre el cunoastem doar in parte.
Eu nu iti inteleg prima intrebare, prima fraza. Eu cred ca "episoadele tale rupte de realitate" -asa cum le numesti tu- sunt adevarate; si cred ca acestea s-au produs din pricina consumului acelor substante, dar este posibil sa fie si din pricina medicamentelor (daca intr-adevar medicamentele au fost luate dupa aceste "episoade" si nu inainte).
Totul are o cauza si un efect. "Episoadele" acestea nu se manifestau fara sa aiba o cauza. Iar daca nu ai avut in familie rude care sa fi avut parte de astfel de experiente si sa le fi mostenit, atunci cauza sunt acele substante consumate de tine. Acestea este si rolul lor: sa rupa complet de realitate omul, inducandu-i o stare de "bine" in care nu exista nici bucurie si nici intristare, nici ura dar nici dragoste, nici prieteni si nici dusmani. Aceste stari vin din cauza ca la nivelul creierului s-au produs niste modificari. Organismul este proiectat sa lupte si sa stabilizeze ordinea. Lucrul acesta se va face, dar in timp.
Cand apare o problema de felul acesta, un singur simptom nu este suficient pentru a pune un diagnostic. Mai mult, simptomul (sau chiar toate) trebuie sa se repete. Daca nu se mai repeta, sau se repeta mai rar decat medicina le-a stabilit numarul de repetari intr-o anumita perioada de timp, nici atunci nu se poate pune un diagnostic.
Pe de alta parte trebuie tinut cont si de experienta medicilor. Numai ca noi nu cunoastem lucrul acesta, si de aceea daca nu suntem multumiti de rezultatul unui singur medic, atunci in mod normal trebuiesc contactati si alti medici. Acolo unde un medic poate da un diagnostic transant si nu doar fara vindecare -ci sa si agraveze boala-, un altul poate sa ofere o reteta simpla si care sa aduca rezultate bune.
Medicii au si ei testele si programele lor, analize si investigatii. De aceea eu nu ma pot baga nici peste cel mai incompetent dintre acestia, pentru ca eu nu am nici experienta si nici cunostinta necesara. De aceea te incurajez sa vizitezi mai multi.
"Situația ar sta cu totul si cu totul altfel? Diagnosticul ar fi (fost) altul?"
Nu stiu cum sa ma exprim, dar cine nu s-a speriat de o frunza pe care vantul a miscat-o in spatele lui? Asta nu inseamna ca omul respectiv este bolnav. Sau cine nu a cautat cu disperare un lucru, si lucrul acela era chiar in mana lui? Cine nu repeta o intamplare spusa aceleiasi persoana/e? Cine isi mai aduce aminte instant de lucrurile care le-a facut ieri? Defecte de felul acesta avem toti, si se manifesta chiar des. Si culmea este ca nimeni nu ne-a pus niciun diagnostic!
Diagnosticul ar sta cu totul altfel numai pe baza simptomelor. Daca simptomele sunt diferite atunci ar exista un alt diagnostic. (Dar ti-am spus mai sus cum trebuie pus un diagnostic).
Din toate acestea tine minte un singur lucru: ca la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Acela care a facut vindecari si a inviat pe oameni in trecut, poate sa faca lucrul acesta si astazi. De El vreau ca sa te prinzi, si nu de oameni, si nici de fortele tale proprii. Asta trebuie sa faca orice om, din orice pozitie sociala s-ar afla si oricat de sanatos ar fi.
Iti multumesc pentru tot ce ai spus, si... mai linistit un pic. Ceea ce vreau sa punctez este ca am fost "constient" cand am facut, sau mi-am imaginat ceva, adică totul era real, doar ca interpretam diferit anumite intamplari, dar chiar eram "constient" de absolut tot ce făcea si ce gândeam, de fapt asta este marea intrebare: o persoana schizofrenia, sau cu episoade psihotice, este constienta (intr-un anumit procentaj, sau deloc) de ce face sau spune? De comportamentul pe care o are in general?
Cred ca cel mai sigur de ati pune un diagnostic este sa fi in permanenta cu cineva. Pentru ca atunci cand apar (sau daca apar) manifestatii ciudate, persoana de langa tine ti-ar putea spune realitatea.
Eu nu cred ca tu esti schizofrenic, deoarece aceasta boala se manifesta vizibil de catre cei din jur. Ca apar 1-2 "simptome" -si le-am pus in ghilimele pentru ca tu esti constient de ele- este altceva, pentru ca pot aparea oricarui om.
Tu ai spus asa: "Dupa 2 chiar 4 luni, am inceput sa ma uit la ceas, televizor, icoane si tablouri, si sa vad doar forma acestora, rotund si pătrat, si niste dungi late si negre." Cand te-ai uitat la acestea, cat de contient erai de prezenta ta in camera? Ca si un om care are vertij (ameteala) poate sa vada lucrurile in felul acesta timp de cateva secunde pana dispare efectul ametelii. Cele mai multe probleme de sanatate apar din lipsa vitaminelor de care avem nevoie zilnic.
Sfatul meu este sa ramai constient intotdeauna, si sa renunti la imaginatii care te rup de realitate. Trebuie sa iesi din starea de tristete, sa indepartezi gandurile negative, si sa accepti lucrurile care se intampla in viata ta.
Dupa felul in care gandesc medicii, eu cred ca ei se tem sa spuna in public ca dupa simptomele lor, mai mult de 90% din populatia globului manifesta 1-2 simptome ale schizofreniei, simptome pe care le-am gasit pe site-urile medicale de specialitate.
Ba inca unul dintre simptomele acestei boli este "preocuparea intensă faţă de religie". Pai si eu sunt preocupat de lucrul acesta. Si sunt o multime de oameni care scriu chiar aici pe site la categoria religie. Daca este asa, cum sa facem: sa nu ne mai invartim noi in jurul lui Dumnezeu si sa-L invartim pe El dupa noi? Sau preotii sunt schizofrenici? Pentru ca ei sunt intotdeauna preocupati in toate lucrurile de viata spirituala. Ori daca eu cred in Dumnezeu, si ma rog Lui, vorbesc cu El in rugaciune, sunt schizofrenic? Nicidecum.
Eu zic ca simptomele schizofreniei trebuiesc sa fie severe, trecute de limita normalului.
Constientizarea de care intrebi tu poate fi stabilita -cred eu- de persoana/persoanele care sunt in timpul manifestarii unui simptom de felul in care ai avut tu. De aceea este bine sa fi insotit de prieteni care te cunosc; si atunci cand observi ceva care ti se pare ireal, persoana de langa tine iti poate spune cum stau lucrurile.
Cat despre ciocanituri in usa cum ai spus la inceput, ele pot avea multe cauze. Si o cauza poate sa fie ca acestea au fost facute de cineva care ori vrea sa faca o gluma, ori sa iti vrea raul.
Despre persoana care poate te-ar urmari. Eu aici as face un experiment, si m-as opri sa vedem ce se intampla. Oricum, cei ce au conturi pe Facebook sunt urmariti tot timpul de cei apropiati.
Eu zic a te bucuri de viata si sa nu iti umbresti viata cu ganduri de felul: daca am sau nu ceea ce doar sper ca nu as avea... si asa mai departe. Bucura-te de ce ai; cauta sa te integrezi in societate si sa fii preocupat cu ceva. cauta sa traiesti pe picioarele tale. Cauta sa vezi in fata un viitor bun. Ca daca il vezi rau, oricat de bine ai duce-o, viitorul va fi rau. Un om fara ocupatie, cat de sanatos ar fi, ar lua-o razna.
Problema asta poate fi rezolvata doar cu un psiholog/psihoterapeut adevarat, care trateaza oamenii cu respect si nu ca pe niste copii. Mda stiu, nu suna foarte bine dar asta e singura solutie
Sunt constient (atunci cant vad dungi si forma ceasului si a celorlalte lucruri) exact ca inmomentul cand am scris acel text la care "tu" mi-ai raspuns, ca si in general, cand imi pregătesc ceva sa mănânc sau cand fac dus. Dar eu visez cu ochi deschisi ( stau la televizor cu ai mei, si ma gândesc la viitor. Ma vad intr-o noua relație sau cum ma razbun pe cei care mai rănit cândva, dar repet... sunt constient ca fac asta, ba chiar ma gândesc daca este o forma de delir cand sunt cu cineva intr-o încăpere iar eu ma gândesc la cum va fi viața mea) la foarte multe lucruri si nu imi dau seama daca este ceva in neregulă. Cand vad acele forme ale lucrurilor de prin camera clipesc ca sa pot vedea daca dispar si, exact in acel moment ma gândesc daca este un simptom al s chizofreniei, si ma întristez foarte rau, dar am citit ceva despre "depresie psihotica" si îndeplinesc aproape toate simptomele. Este exact ca atunci cand te duci la un interviu de angajare, iar in momentul in care răspunzi anumitor intrebari (sau dupa ce ai raspuns si te pregateste pentru o alta intrebare la care trebuie sa raspunzi) si te tot intrebi: oare voi primi acest geob? Oare voi putea sa imi cumpăr cutare lucru? Oare ce voi face cu primul salar... ceva de genu, si ma întreb daca este ceva in neregulă, sau daca si alte persoane se gândesc la altceva in timp ce sunt cu cineva (dar dupa diagnosticul pe care lan primit cred ca am aceasta boala si tot caut răspunsuri peste tot) oare este normal? Imi cer scuze ca iti tot trimit mesaje dar sunt nerăbdător sa aflu cat mai multe păreri despre problema mea.
Am omis sa spun, ca acel o forme le vad numai cand ma uit la ceas si dupa in alta parte, doar in acest fel, daca ma uit la televizor si dupa pe perete (de exemplu) vad forma televizorului. Sau cand sunt trist sau supărat ma gândesc la lucruri în mod negativ si cand sunt fericit ma gândesc la lucruri pozitive (ascult o muzica care imi place ma pun in pielea artistului si ma gândesc ca as fi eu, dar constient ca asta este doar in mintea mea) doar asta ma mai ajuta de fapt. Evadez din iureșul cotidian si ma gândesc la lucruri care sa ma facă sa uit de situatia in care ma aflu, dar constient de siruatia ( se de diagnosticul temporar)mea. Este o problema sau un simptom? Persoanele nediagnosticate cu schizofrenie obisnuiesc sa facă asa ceva?
"Persoanele nediagnosticate cu schizofrenie obisnuiesc sa facă asa ceva?" Răspuns categoric: DA. Inclusiv cu privitul la ceas, tv sau orice alt obiect care este privit fix. Mi-aduc aminte că exista o imagine ciudată care după ce privitorul o țintea bine cu privirea și apoi se uita pe un perete, se spune că i-ar fi apărut imaginea Mântuitorului. (Eu zic să refuzăm să ne uităm la astfel de lucruri.)
Inclusiv în stările de tristețe sau bucurie oamenii ascultă muzică în funcție de starea lor. Eu zic că este normal ce ți se întâmplă.
N-am avut chef sa citesc toata povestea asta a ta. Am vazut la sfarsit ca zici ceva de depresie si schizofrenie si iti raspund doar ca sa-ti zic ca daca te duci la doctor si iti pune diagnosticul asta iti va da tratament de la care e posibil sa nu ti se mai scoale sau daca esti mai norocos sa ti se scoale dar sa nu mai simti nicio placere nimic. Sfatul meu e ca psihiatrul sa fie ultima ta solutie.
Da, episoadele rupte de realitate (pe care eu mi le dsu singur, dar si pentru ca imi doresc probabil din lipsa de actiune) sunt adevarate dar, eu vreau sa ma gândesc la ele, adică nu este ceva ce se intampla intr-un mod inconstient, sunt constient de ceea ce gândesc tot timpul, asta ce inseamna? Ce inseamna cand ma gândesc la ceva pe parcursul unei zile întregi in timpul in care fac si altceva, dar in acelasi timp sunt si constient ca fac ceva dar ma si gândesc la altceva. Si din moment ce acel doctor psihiatru mi ar fi dat tratament pentru încă o lună de zile dupa încetarea primului tratament de o lună, adică nu mi ar fi dat tratament pe viața de la primirea diagnosticului, sau inseamna ca nu era sigur de diagnostic si ar fi vrut sa afle cum evoluez? Este sau nu este schizofrenie din tot ce ai citit? Poate ca nu imi poti spune pentru ca nu esti doctor, dar asa, o părere din tot ce ai citit. Ce crezi? Multumesc!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
