Hey TPU,
Am anxietate sociala si mutism electiv, ganduri sinucigase si deprimari.Parintii ma intreaba daca totul e ok si eu le zic ca da...
Par un baiat foarte vesel si "cool" numit de unii dar inauntru, totul e un mare haos, o mare suparare, un intuneric care se afunda pe zi de zi.
Viata nici nu are rost pentru mine, astept sa mor natural, nu vreau sa depind de ajutorul nimanui, nici a psihologului sau ceva de genu.
Ordonare:
După relevanţă
Hei!
Iti raspund la intrebare cu cateva intrebari:
1. Acest diagnostic (anxietate sociala, mutism electiv, ganduri suicidale si depresie) este pus de un specialist?
2. Daca da, de ce nu faci terapie? Daca nu, de ce nu consulti unul?
3. Ce te afecteaza? Ce te-a adus in situatia aceasta?
Răspunde
Nu,nu vreau sa ma duc la nu stiu ce persoana...am aceleasi simptome cu ce'am citit plus ca am fost la psih.scolii.
Trairile cand aveam cativa ani...
Răspunde Iti spun un sfat pe care l-am primit la randul meu: elimina din viata ta tot ceea ce te face nefericit. Poate ca e doar o faza a varstei. De ce nu incerci ceva nou, care sa nu te supere? Poti sa descrii mai in detaliu ce se intampla cu tine?
De cand am inceput clasa intai, a inceput totul :/
Tot ce scrie despre anxietate sociala si mutism electiv mi se asocieaza mie
E un pas inainte ca ai scris aici despre problema ta.
Ori iti gasesti un ajutor specializat (psiholog, nu e nicio rusine); ori iti gasesti forta interioara sa treci peste aceste stari si sa nu lasi ca niste cuvinte precum "anxietate" sau "depresie" sa te eticheteze si sa-ti domine viata. Mult succes - daca mai ai nelamuriri imi poti scrie.
Nemultumiri am de cand ma stiu
Daca nu ai destul curaj sa apelezi la un psiholog care sa te cunoasca, poti incerca sa vorbesti cu unul online. Sunt o gramada de site-uri cu psihologi care raspund la intrebari. Cel mai bun site pe care il stiu este www.eva.ro. Nu cred ca se va supara cineva daca iti faci cont (nu e o crima un baiat intr-o comunitate de fete). Un om care este in spatele unui monitor, nu are cum sa te critice sau sa te traga la raspundere. Succes!
Du-te la psihiatru. Pentru unele din simptomele tale sunt medicamente, de ex. antidepresive, anxiolitice.
Sfatul meu ar fi sa incerci sa iti gasesti un psiholog/terapeut. Daca te hotarasti sa te duci la un unul nu inseamna ca depinzi de el. Poti pleca oricand doresti de la el, nimeni nu te tine acolo. Cert este ca tu ai descoperit ca ai o problema, problema pe care, iti doresti, din cate observ, sa o depasesti. Insa nu ai reusit sa o depasesti singur. Nu are rost sa te chinui asa, cand cu o indrumare corespunzatoare vei reusi sa treci peste. Iar schimbarea sa stii ca nu vine de la psiholog, schimbarea vine din interiorul tau, din cauza asta tu nu depinzi de el. Nu este rusinos si este cea mai buna solutie sa reusesti sa rezolvi problema si cel mai bine sa intelegi de unde provine, ca sa nu se mai repete. Iar in momentul in care ai scapat de aceasta problema nu ai de ce sa mai te duci la psiholog. Iti spun din proprie experienta, si eu am fost timp de 1 si jumatate ani la un terapeut, pentru probleme asemanatoare si nu regret absolut deloc, iar in prezent nu mai ma duc. Este mult mai usor decat sa stai, sa te framanti singur si sa te ascunzi de toti. Iti doresc numai bine!
Doar acorda cateva minute sa vezi acest videoclip
http://www.youtube.com/watch?v=AjDU4A0HJ2c
si ii multumesc lui
http://www.tpu.ro/utilizator/avpaq
caci l-a postat, nu am de ce sa spun ca este un raspuns original dar sper sa te ajute intr-un fel
"Nemultumiri am de cand ma stiu" incearca sa mai limitezi asteptarile putin, suferinta se sustrage din dorinta, elimina dorinta, sau pune-o de-o parte "la rece" si ai sansa sa te simti mai bine, mai fericit/calm.
Sa ti-o zic mai "Pe Romaneste":
Ce-ai ma nu esti pe treaba ta?
Si ce naiba te-a adus in starea asta?
Nimic in lume nu merita sa faci asa ceva... Stai chill, pe treaba ta...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
