Am o mare problema psihica sa-i spun asa. anul trecut in 2012, a fost unul foarte greu. Am avut de infruntat multe, am trecut prin multe lacrimi, certuri, greutati, etc. la un moment dat, in luna noiembrie am zis ca vreau sa innebunesc, sa ajung la nebuni ca ma saturasem oribil de tot! As fi vrut sa adorm sa nu mai stiu de nimic! Eram practic terminat! Am 17 ani, si la varsta mea m`am maturizat inainte de vreme daca pot sa spun asa. Am mers sa discut cu un psihiatru, care mi-a spus ca nu are ce sa imi faca, ca se ocupa doar de adulti, m`a luat asa mai tare, ca sunt tanar, si pot sa indur, capu` sus, cand eu in momentele alea eram terminat. Intr-o seara mi-a venit o idee total prosteasca pe care acum o regret, si m-am dus la farmacie sa imi cumpar medicamente de calmare. Luasem cate 10-15 pastile odata, timp de o saptamana sau chiar mai mult. Erau niste pastile usoare de calmare, denumirea lor fiind Calmogen. Vroiam sa innebunesc, nu mai puteam si voiam sa iau medicamente pe care le ia cei cu probleme grave cu nervii, anxietatea, etc. Apoi am mai aflat de niste pastile, Stresclin, pe care tot asa le luam cate 10-15 odata timp de mult timp. Am vazut dupa vreo luna ca nu are nici un efect, ca nu innebunesc sa isi faca altii griji pentru mine. Pentru ca nu eram bagat in seama de nimeni! Am lasat-o balta. Am indurat asa. Toate bune si frumoase, pana cand, de prin Ianuarie-Febriarie anul asta, toate s-au indreptat, visam la ceva ce o sa ma bucure foarte foarte mult si s-a indeplinit. Pe plan material. si visam cat de fericit sa zic asa, voi fi. ei, s-a indeplinit. ma bucuram de nu mai puteam, dar de cateva luni bune nu mai eram cel de dinainte. Nu mai am chef de nimic, nici o speranta, parca totul e facut "de-a valma, de-anapoda", fara rost, critic orice, sunt mereu trist, rar mai rad si eu si ma bucur de ceva. Inainte de pastilele alea eram fericit, asa cum eram cu greutati. Ma bucuram de orice, absolut orice, ma bucura si admiram. Acum, parca si dimineata mi-e lene sa ma mai dau jos din pat, crezand ca nu are nici un rost. Am ajuns sa cred ca pastilele alea care le-am luat, m-au "calmat" de-a binelea! nu mai am pofta de viata! Am fost acum 2 luni la acelasi psihiatru, nu i-am spus insa de prostia pe care am facut-o cu pastilele alea, la simptomele care le am psihic, am discutat cele scrise mai sus, si mi-a zis sa iau Remotiv, niste pastile care te remotiveaza, si iti da chef de viata. Am zis ca vor fi perfecte. Acele pastile se dau celor care sufera de depresie, si eu sunt la un fel de inceput de depresie. Le iau, si intr-o zi au efect, sunt aproape ca cel de dinainte, intr-o zi nu. mi-e frica, sa nu devin obsedat de anti-depresive si sa stau asa, toata viata! Am nevoie de ajutor! Nu mai pot sa traiesc asa, fara chef de nimic si crezand ca nimic nu are rost! Am si probleme de concentrare, sunt distrus! Ce sa mai fac?! imi cer scuze daca nu ati prea inteles ce am scris, dar nu mai am mintea limpede! ((((

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Totul tine de starea ta de spirit, de subconstient, nu te mai lasa prada acestor stari depresive incearca sa fi pozitiv sa te gandesti doar la bine! Te-ai gandit vreodata ca doar Dumnezeu te poate ajuta? ai vorbit vrodata cu El? stiu ca noi oamenii in general ne rugam doar atunci cand avem nevoie si ne e greu dar Dumnezeu e mereu acolo sa ne asculte. Incearca sa te rogi sincer si din suflet sa crezi in El si va fi bine crede-ma. Si eu am trecut prin multe si m-am chinuit dar am realizat ca doar El e langa mine si doar El ma poate ajuta. Incearca sa vorbesti cu un preot te vei simti mult mai bine. Succes!

Nu este cazul sa mai mergi la psiholog pentru ca daca insisti te baga pe tratament de chiar ajungi la nebuni, starea ta actuala este de la medicamentul care il ei acum si este bine sa nu-l mai ei, incearca sa te calmezi sa vorbesti cu un `preot, sa-ti ei o prietena care sa te inteleaga si sa faci o luna un tratament naturist cu Rhodiolin, Stress Management si manezi B6 si vei scapa de aceste probleme, nu mai lua pastile din farmacie pentru ca te distrugi si o sa suferi mult.Tratamentul pe care l-am recomandat se gaseste aici http://www.mypurnutrition.com.

Hai sa iti zic o chestie, dar poate ca nu o sa te ajuteaca acum la 17 ani zici ca inebunesti ...la 35-50 de ani ce o sa mai faci? Iti spun din propria experienta ca nici eu nu o duc roz dar eu imi pun intrebari si eu raspund.Cateodata vorbesc si singur..idea e ca o groaza de lucruri si pe plan familiar si sentimental +alte directii.Am trecut peste toate folosinduma de mine fiindca stiu ca nu am incasat nici 5% din cat sunt capabil sa indur.Fii mai puternic, daca viata iti pune probleme acum cand o sa ai o familie, servici, datori, etc. ce o sa mai faci?

Pastilele creeaza dependenta, ezita sa le mai iei si sa te motivezi tu singur, pentru ca daca o sa devii dependent de pastile, nu prea o sa fie ok.Stiu ca iti e foarte greu, dar n ai nimic de pierdut sa incepi "o noua viata".Fa plimbari, iesi in oras, incearca sa ti ocupi timpul cu tot felul de activitati si vei observa ca pentru ceva timp o sa si uiti de problema care o ai.Numai bine!

Cu pastilele nu ai rezolvat si nu vei rezolva nimic.

Singura problema este in gandirea ta, daca nu te mai gandesti la probleme si alte chestii care te deranjeaza vei rezolva problema. Incearca sa te gandesti la lucrurile pe care trebuie sa le faci, fa-ti un hobby, fa ceva sa ai timpul ocupat. Gandeste-te ca nu ai nici o problema!

Buna!
In acest caz iti sugerez sa vizitezi un psiholog. Daca esti din Brasov, ti-o sugerez pe Anca Fuiorea de la spitalul Regina Maria. M-a ajutat foarte mult intr-o situatie asemanatoare.
Singurul sfat pe care ti-l pot da este sa incerci sa faci un pas in spate si sa iti privesti viata actuala per ansamblu. Poate nu o sa ti se mai para atat de anapoda.
Mult succes si sa auzim de bine!