Stiu ca pare o prostie, dar de 3 ani tot plang fara motiv. Cand merg la biserica si aud slujba pur si simplu ma sufoc si incep sa plang agresiv, nu stiu de ce. Cand cineva imi spune prin mesaje pe telefon "La scoala esti o tocilara tacuta si nu vorbesti cu nimeni, iar pe internet esti tare in gura si comentezi intr-una, ceilalti aveau dreptate, te dai tare in gura, dar de fapt esti doar o anti-sociala!" pur si simplu incep sa plang agresiv si sa sughit, am senzatia ca ma sufoc, tremur si ametesc.
Mai exista si momente cand chiar n-am niciun motiv...
Ex: cineva vorbeste cu mine, dar eu nu sunt atenta, ma gandesc la ce s-a intamplat in ultimii 2 ani si pufnesc in plans; cineva imi povesteste despre cat de ROZ e viata sa si ca de Paste merge cu mami si tati in Italia, dar eu ma gandesc doar ca parintii mei lucreaza si tata e un betiv care 80% doarme 12% e beat si face scandal 8% petrece timp cu familia ca un om normal (normal ca nu de sarbatori, de sarbatori lucreaza).
La ore daca mi se tine o morala ca am intarziat, ca scriu prea mic sau ca am un scris ciudat, pufnesc in plans si imi vine sa ma ascund sub banca.
Acum 3 ani aveam numai note de 10 si rare ori de 9... acum am note cuprinse intre 7 si 5...
Uit multe lucruri, ma dezechilibrez des si cad pe strada, nu sunt atenta la ore sau la ce vorbesc oamenii si repet de multe ori ceea ce spun. Oamenii ma considera enervanta si de asta ma evita... Asa ca m-am retras, stau in capatul clasei, nu ies din casa decat pentru scoala, am inceput sa chiulesc (pur si simplu nu ma simt in stare de nimic, asa ca de ce sa merg la scoala?), pur si simplu stau in pat si imi dau lacrimile, am doar un prieten in viata reala, in schimb restul sunt virtuali...
Legat de acum 3 ani... Bunicul meu (singurul, pentru ca restul nici nu stiu ca au nepoata) a murit, apoi... Locuiam in Bucuresti, apoi m-am mutat la tara pentru ca asa a vrut tata. Acolo toti isi bateau joc de mine, TOTI=TOATA SCOALA, pentru ca eram de la Bucuresti si mna, trebuie sa o impingi pe scari si s-o intrebi daca e virgina, sa o faci curva, sa o tragi de par, s-o pipai, sa ii spui sa se taie sau ca e schizofrenica si ca trebuie sa moara daca e de la Bucuresti.
In perioada aceea tata a fost foarte agresiv, iar acum stau cu chirie in Bucuresti...
Iar acum am ramas cu sechele... inca ii aud cum rad, am insomnii (ma pun in pat la 11:40 si adorm pe la 1:28 - 2:00) si ma trezesc in toiul noptii din cauza cosmarurilor. Cand vad oamenii razand, am impresia ca de mine rad.
Imi puteti spune ce sa fac? Cum sa fiu... "normala" si de ce ma comport asa ciudat... adica pana sa mi se intample asta eram un copil normal.
Nu esti anormala. Ai o sensibilitate mult prea puternica. Esti instabila pe plan emotional. Iti pasa prea mult de ce crede un mucos decat de ceea ce crezi tu despre tine. Tu te cunosti.tu stii ce fel de persoana esti nu idiotii aia care se isi bat joc. Isi bateau joc pentru ca tu venind din exterior s-au simtit inferiori si te-au provocat ca sa se simta ei superiori. Tu nu le-ai gresit cu nimic si nu ai inteles de ce fac asta deci e normal sa fii afectat din cauza asta. Ce ai tu nevoie e un sprijin.in niciun caz baieti. Sa nu cumva sa iti cauti sprijin emotional intr-un baiat si sa investesti sentimente in el pentru ca te vor dezamagi la varsta asta si o sa se intample si mai rau. Mergi la scoala si intreaba de psiholoaga scolii. Asigura-te ca e o persoana placuta. Daca nu vrea sa te ajute las-o ..nu te simti ranita daca te alunga dar e jobul ei sa aiba grija de elevi desi suntem in Romania. Oricum cauta o psiholoaga. Esti o fata serioasa care are nevoie de ajutor. Nu iti fie rusine sa il ceri. Nu ai gasit psiholoaga in scoala? Mergi la cabinetul medical intreaba acolo. Sau daca cunosti vreo femeie sau vecina care te-ar putea ajuta
Răspunde
Mersi mult pentru sfat. Am sa fac ceea ce m-ai sfatuit.
P.s.: Sa stii ca aceste randuri chiar m-au facut sa zambesc.
Răspunde 
Ceea ce ai tu nu este o personalitate antisociala,ci o sociofobie tratabila,cel mult. Trebuie sa-ti gasesti echilibrul. Pe net esti extrovertita,iar in viata reala de inchizi in tine. Problema reala este ca tu nu ai incredere in tine iar cei ce nu au incredere in ei,nu se cunosc deloc. De ce? atunci cand tu nu crezi in propria persoana dar totusi iei in seama opiniile celor din jur,ajungi sa te schimbi dupa cum vor altii,ajungand sa nu mai stii cine esti iar TU, adevarata ta personalitate(ceea ce vrei tu sa fi) isterizeaza pentru ca nu se poate regasi si impaca cu Sine. Tu nu poti nici macar sa te accepti si totusi incerci sa le faci pe plac celor din jur. De ce? pentru ca ai impresia ca de fapt asta te face sa te simti bine,dar nu e asa. Desi ma contrazic cand spun asta,dar realitatea este ca noi nu ne identificam cu personalitatea adoptata, dar in functie de ceea ce gandim si aratam prin actiunile,alegerile noastre,noi capatam o identitate in fata oamenilor care ne privesc. Ei vad doar ce e la exterior,pentru a patrunde este nevoie de acordul tau. Tu chiar daca nu te comporti precum o fac ei,asta nu te face diferita. Tu gandesti ca ei,cauti sa fi ca ei,asta arata ca esti cat se poate de normala! Chiar si de ai fi diferita,oricum esti inautrul tau,dar per total,asta e un lucru pozitiv. A fi diferit de restul te face independenta psihic fata de societate,LIBERA! Daca mergi catre directia potrivita si nu cauti sa fi ca ei, o imitatie, te vei elibera de propria minte care iti va spune mereu sa ti cont de un anumit tipar. Este un sentiment extrem de placut si POSIBIL de simtit atunci cand ajungi sa te accepti in stadiul in care esti si cauti sa schimbi ce vrei la tine fix in modul in care iti place tie. Sper ca sfatul asta sa nu te indeparteze prea mult de lume caci asta nu inseamna ca trebuie sa ai doar deosebiri si sa nu socializezi ca restul daca esti alfel. Propria unicitate te va salva de inchisoare mintii sau te vei bloca acolo pentru tot restul vietii daca esti cu gandul la schimbare si nu accepti ca esti un om printe oameni, unic in felul tau, dar un om printe oameni si asa ar fi bine sa ramai!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu consider ca esti anormala, esti o persoana normala poate mai diferita atat, ce varsta ai?
Răspunde16 ani. (Nu-s sigura daca am mai scris odata si doar nu a aparut, s-ar putea sa apara de doua ori... )
Mai un pic si poti pleca si sa stai singura, sasi faci o viata
Wow ce ai patit tu este mai naspa decat ce am patit eu adica atunci cand am intrat la liceu am avut o viata de rahat nu mai suportam pe nimeni alteori imi spuneam ca nu mai am ce cauta la scoala veneam acasa plangand din cauza celor din clasa aveam numaI handicapati nu puteam iesii din banca deoarece faceau glume si se uitau urat si insistent eram mai calma si nu prea ii pupam in fund cum s.ar zice si asa cosmarul meu a continuat doi ani de zile pana cand ei m.au amenintat cu bataia ca l.am injurat pe un prost de la mine din clasa si a ras toata clasa de el s-a enervat in momentu acela mai ceva ca era sa m.a ia la bataie zicea a m.asteapya dupa ore altul imi zicea ca stii cum am pumnul chestii din astea il injurasem atunci pentru ca numai puteam scapa de el ma teroriza efectiv, I ziua aia cand intrase diriga la ora a sarit cu gura si a zis injuratura cate I.am spus o in momentul acela voiam sa.I zic doamnei ce imi face zi de zi dar a tipat ala mai aveam nitel si plangeam dar m.am abtinut deoarece ma faceam de ras in ziua aia la sfr orelor ma asteptau prostii aia jos in fata liceului sa ma bata dar am luat.o pe la iesirea la profi si a alergat dupa mine sa ma prinda am venit plangad acasa I.am zis tatei a doua zi am venit cu politia si cu tata la scoala si politistul le.a zis ca la a doua abatere vor fii la ei acasa multumesc lui Dumnezeu am scapat de eu intr.un sfarsit si cine mai comenteaza il fac din vorbe si nu mai fii timida sa nu.ti fie frica decat de Dumnezeu doar El are drept asupra noastra de viata si de moarte nimeni nu are nici o importanta in fata ta ni te teme de oameni ca ei iti pot ucide trupul dar niciodata sufletul!
Multumesc tuturor pentru sfaturi. Ador faptul ca pe internet pot gasi persoane dragute si civilizate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
