Citeam întrebarea din oracol "Crezi în reîncarnare?" (cuvântul "reîncarnare" putând fi înlocuit cu orice altceva).
Există o diferenţă între a crede în ceva şi a presupune ceva, a spera în ceva. Care este acea diferenţă (ca să ne lămurim cu toţii, căci mi se pare că deseori cuvântul "cred" este înţeles şi folosit greşit)?
Ordonare:
După relevanţă
Mă refer în mod special la "a crede în" folosit într-un context care se referă la ceva supranatural, nedovedit ştiinţific.
A crede în...viaţă după moarte, reîncarnare, fantome, zei, îngeri, draci, magie, vrăjitorie, etc.
Mă întreb dacă toţi cei care susţin că ei cred (când vine vorba de astfel de lucruri), chiar cred ori doar presupun sau speră (poate nefiind nici ei conştienţi că există o diferenţă, iar afirmaţia lor nu reflectă întocmai adevărul).
RăspundeNu stiu ce intelegi prin "nedovedit stiintific", dar unele fenomene paranormale (de exemplu telepatia), precognition, etc. sunt dovedite stiintific, in urma unor experimente. Acum ca nu toata lumea crede in validitatea experimentelor este altceva, dar pentru mine par destul de convingatoare.
Răspunde Eu cand spun " cred in Dumnezeu" sunt convinsa, stiu ca exista. Chiar daca nu este dovedit de stiinta. Nu este o speranta, o banuiala sau o dorinta arzatoare de-a mea. Stiu sigur ca exista, la fel cum stiu ca respiram corect si aveam destul oxigen atunci cand am avut ocazia sa aflu. N-am cum sa-ti explic pentru ca asta necesita aceeasi experienta ca a mea. Nu o ai. Cand zic experienta nu ma refer ca am fost salvata de la moarte ca prin miracol sau mai stiu eu ce altceva. Este un alt fel de experienta pe care chiar nu am cum sa o explic. Asta este, sper sa pot explica asta intr-o zi.
Mulţumesc, Whooofff. Ştiu că unii, când spun "cred în" de tip "sunt convins că există", chiar cred ceea ce spun. : )
Parerea mea este ca nu exista o credinta de neclintit in astfel de lucruri, pentru ca intotdeauna se strecoara indoiala. O minte antrenata sa gandeasca logic cel putin niciodata nu va crede ceva abstract, nu va avea o parere "batuta in cuie". Mintile marunte nasc superstitii, promoveaza clisee sau se bazeaza pe spuse decat pe fapte reale. Ca astfel de persoane sustin cu fervoare credinta sau crezuri in supranatural, asta nu inseamna ca si in mintea lor respecta aceste convingeri cu aceeasi ardoare. De exemplu intreaba un preot ce parere are daca Dumnezeu exista si vede totul si iti va spune cu mana pe Biblie ca bineinteles. Dar daca ai putea sa ii analizezi viata si faptele vei observa, cel mai probabil opusul. Indoiala este o mostenire genetica care ne-a ajutat sa supravietuim ca incet incet sa putem pasi pe scarile evolutiei. Fara ea specia noastra asa cum o cunoastem nu ar fi existat. Desi sunt ateu si nu cred intr-o divinitate (cel putin nu in sensul predicat de religii) am citit Biblia, Coranul, Mahabharata si multe alte carti religioase ale diferitelor culturi, toate par sa transmita un mesaj aparte: "Daca aveti credinta cat un bob de mustar veti putea muta muntii din loc" le zicea Cristos ucenicilor sai. Deci da, putem avea credinta in ceea ce cunoastem cu adevarat, ne putem increde in stiinta si in aplicatiile ei dar in domeniul esotericului, al paranormalului, cine afirma ca are o credinta oarba, persoana respectiva nu poseda o minte flexibila, antrenata, logica deci prin urmare pur si simplu nu poseda o minte sanatoasa. Prin insasi natura noastra, ne este imposibil a realiza acest lucru. Oricum "cred" (banuiesc) ca exista foarte multe lucruri care exista cu adevarat, dar inca nu le putem intelege sau explica, iar prin urmare am dat explicatii la voia intamplarii. Gandeste-te, candva oamenii au spus ca pamantul este plan, si sta sprijinit pe doi elefanti care, la randul lor stau pe carapacea unei testoase. Exemple sunt cu droaia in istorie de absurditati de genul. De ce? Din cauza ignorantei si a limitatiilor vremii. Magie? Gandeste-te asa... Cum ar fi sa mergi in fata faraonului Tutankamon, acum mii de ani si sa ii arati o bricheta? Foc dintr-un bat... Ai fi fost rasplatit greutatea ta in aur. Pentru ei ar fi fost magie, pentru noi doar stiinta aplicata. Reincarnare? Reincarnarea exista. Este demonstrat stiintific. Pai cum? Gandeste-te, pamantul nostru nu castiga in masa, ba din potriva pierde. Totul este refolosit in natura si reciclat. Oamenii mor, sunt ingropati dar nu raman acolo ci se descompun si cu timpul ajung iar la suprafata, (sub forma de particule), pe care le mancam impreuna cu hrana de pe camp, le inghitim impreuna cu aerul, le bem cu apa, noi si animalele. Ei bine acele particule vor face parte poate din celule vii. Zei? De ce nu? Civilizatii care sigur exista si au o tehnologie (probabil mult mai avansata decat a noastra). Daca ar veni pe pamanant si ar avea capacitatea de a transforma mediul inconjurator cu ajutorul mintii (telekinezie) i-am considera ca niste zei pentru ca nu am fi capabili sa percepem tehnologia lor. Dar aceste persoane nu vad problema asa. Nici nu vor sa o vada. De fapt nici nu ii intereseaza. Dar, parerea mea ca asta ii face sa se simta deosebiti
Un răspuns foarte bun şi complex, VyrusEleven.
Îţi mulţumesc înc-o dacă. : )
"Eu cand spun " cred in Dumnezeu" sunt convinsa, stiu ca exista."
Esti convinsa din credinta dar nu poti afirma ca "stiu ca exista".
Ba pot afirma. Nu stii tu ca exista. Eu stiu si o spun.
"82% din români cred în îngeri, însă doar 39% în forțe supranaturale. Să înțelegem că diferența de 43% e constituită din cei care nu cred în logică?" :))
https://www.facebook.com/....../photo.php
Si normal ca exista!
E una sa spun "sper sa existe o viata de apoi " si e alta sa zic " cred ca exista o viata de apoi ".
Cred ca este mai degraba speranta ca, exista o posibilitate ca sa revii pe pamant, dupa ce ai trecut in nefiinta, nu poate fi vorba despre reicarnare, deoarece trupul celui decedat, se transforma in substantele chimice din care a fost format (nu o sa insist asupra acestui aspect) si deci, a te rainacarna ar fi egal cu a reveni in corpul celui ce a fost si care "nu mai e", ori acest lucru nu este posibil din punct de vedere stiintific.
Daca anterior Revolutiei din Decembrie 89, nici nu se punea o asemenea problema, materialismul fiind "credinta" ce ni s-a impus, dupa aceasta perioada, lumea dornica de informatii, a alergat dupa tot ce ni s-a trimis "nou" din occident astrologie, libertinism, sexualitate ....si a dat importanta unor asemenea aspecte care ne-au facut mai mult rau decat bine, dar oamenii, in fuga lor dupa noutati, le-au inghitit si au crezut ca asta inseamna sa fii modern.
Libertatea si democratia castigate, au atras si cele subliniate mai sus, asa ca, pachetul a venit complex si efectele le vedem si in prezent.
Se spune ca, poti reveni pe pamant, pentru a te achita de obligatiile pe care le aveai atunci cand ti s-a dat viata, de cel mult 9 ori, in raport de cat de bine ai trait, ori ai fost nechibzuit si ti-ai fortat destinul, provocand necazuri in urma ta si deci esti obligat sa te "reincarnezi", in diferite epoci si sub diferite forme (nu numai in chipuri umane, chiar si in diverse animale etc), pentru a-ti implini destinul si a. te achita de obligatia suprema, scrisa in codul tau uman.
Am citit, nu m-a convins dar, cum si oameni de stiinta, cultura au avut credinte oculte, am vrut sa fiu informata doar pentru cultura mea generala.
Astrologii fac previziuni, chiar zilnice la horoscop si care stim ca, aceasta este doar o metoda prin care meresia respctiva, le asigura castigul, dar ea in sine, nu prea spune nimic in ce ai putea crede.
Citeam un articol, nu demult, prin care un american explica de ce a trecut la religia ortodoxa: deoarece aceasta religie te invata sa intelegi moartea si s-o accepti sau te invata sa mori.
Eu zic ca, este bine daca cineva isi gaseste astfel linistea, deoarece noi toti ne temem de moarte si de necunoscut, in general.
Fiecare vrea sa-si gaseasca linistea, sa se simta impacat cu el insusi si sa poata trai in echilibru si unii dintre noi cred in reicarnare, altii spera ca ar exista o atare posibilitate, iar altii stiu ca, viata trebuie traita ca si cum s-ar sfarsi maine, dar sa procedezi prin ceea ce faci ca si cum ai trai vesnic.
A crede in ceva imaginar, este o parere personala, individulala ori colectiva si ea poate trece de bariera geografica, ori este doar intr-un loc anume de Planeta si este clasificat drept cutuma, obicei al pamantului si el este dus mai departe de urmasi ca o obligatie morala.
Pareri, pareri si imaginatie, credinte si presupuneri, toate la un loc constituie "buchetul" care exista si care perpetueaza dincolo de hotarele stiintei, ale ocultismului, ori ale materialismului.
Cu cat se interzice ceva, cu atat este mai dorit pentru ca, asa este firea umana, verea intodeauna sa aiba la ce nu are acces.
Un gand bun si dezbateri cat mai diverse, care sa ne faca sa ne simtim ca, diversitatea este ceva care ne atrage, chiar daca uneori nu este intodeauna ceva ce ar fi bine sa si tindem a ne contopi cu ea.
Filosofam si ne trece timpul si mai aflam ca, "durerea de spate" ni s-a atenuat, gandindu-ne la altceva.
O colega mi-a zis ca am pantofi frumosi. Ce credeti, ma place
NOname, sper sa nu te superi ca venii si eu cu o 'balarie'. Si asa e cam la spartul targului, ca subiectul s-a epuizat (cred; spre norocul meu, ca nu trebuie sa ma chinui eu sa mai caut un raspuns)
De cate ori vad intrebari de genul asta (ma refer la intrebarea din oracol, nu la intrebarea ta) imi amintesc de o doamna foarte pretioasa care intr-un interviu nocturn dintr-o emisiune despre paranormal de la o televiziune obscura a declarat cu emfaza ca da, crede in metempsihoza si in transhumanta
Intre a crede si a spera? Normal ca exista o mare diferenta. Eu sper ca voi castiga foarte multi bani la loteria, dar nu cred ca se va intampla asta (nici macar nu joc la loterie) 
Huh? De cand inseamna "a crede" ca esti convins de ceva? Cand esti convins, atunci deja stii, nu crezi.
De cand scrie in dictionar ca asta inseamna:CRÉDE, cred, vb. III. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru.
3. Tranz. A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea.
Una e a fi de parere ca, si alta e a stii.
Tu chiar vrei sa-mi spui ca pentru tine "cred ca" si "stiu ca" sunt echivalente?
Nu spune nimeni nimic despre "cred ca", doar tie ti s-a pus pata pe asta si acum imi disturbi treaba cu insistente. Lumea pe-aici spune despre "cred", "cred in", eu la asta am raspuns, iar tu ai socotit ca ar trebui sa te iei de raspunsul meu.
Acum insist eu sa-mi explici: de ce preferi sa-i bati pe altii la cap in loc sa citesti cum trebuie si sa-ti folosesti propriul creier? Sunt indreptatita sa fac asta atata vreme cat eu sunt cea batuta la cap. Daca vii cu raspunsuri gen "eu nu consider ca te bat la cap" atunci iti voi spune eu ca a considera nu e tot aia cu a sti sigur. Deci, fa-mi te rog o placere si raspunde-mi la intrebarea pe care ti-am adresat-o, insa folosind putin mai multa atentie/creier de data asta.
*sigh*
Pentru mine (si "cred ca" si pentru majoritatea oamenilor) "Cred ca exista dumnezeu" si "Cred in dumnezeu" sunt semantic echivalente.
Deasemenea, "Cred in dumnezeu" este semantic diferit de "Sunt sigur ca exista [un] dumnezeu".
Radu284 a răspuns (pentru Whooofff):
"Tu chiar vrei sa-mi spui ca pentru tine "cred ca" si "stiu ca" sunt echivalente?"
...în anumite contexte da, cum bine spune şi Dex-ul.
Pentru tine si pentru altii (asta nu e treaba mea), dar definitia cuvantului spune altceva (asta este treaba mea).
sunt cazuri diferite in care se folosesc ambele cuvinte. pot folosi si "stiu" in acelasi context. Ex: Stiu ca dimineata te-ai spalat pe dinti. Stiu ca esti baiat bun etc. Sper ca deduci ce vreau sa zic si incheiem subiectul.
Da-mi te rog un exemplu in care sunt echivalente, ca eu am fost plecat de pe plaiurile mioritice 10 ani, si e posibil sa fi evoluat limba romana in directii necunoscute de mine.
M-a lasat pe mine si te-a luat pe tine 
. Abia ce i-am dat eu exemple. cred ca e plecat de pe orice plai nu numai de pe cele mioritice .
Succes!
Radu, cel mai accesibil şi reprezentativ exemplu ar putea fi expresia "cred în Dumnezeu/Allah/Brahma...".
Unii credincioşi chiar sunt convinşi, au impresia că ştiu, că este imposibil să se înşele, sunt absolut siguri, când afirmă asta. Înţelegi? Iar unii doar presupun sau speră, deşi emit aceeaşi afirmaţie.
Te-am lasat pe tine pentru ca nu ai mai avut chef sa discutam, nu pentru ca as crede ca exemplele tale sunt bune
Eram aproape sigur ca o sa-mi dai un exemplu despre Dumnezeu. Dar de la asta am plecat, da-mi alt exemplu, din viata de zi cu zi, unde "cred ca" si "stiu ca" sunt echilvalente.
Dar ca sa raspund la ce ai zis, sunt mai multe categorii de credinciosi. Am cunoscut preoti si pastori care au recunoscut ca nu sunt 100% convinsi ca exista dumnezeu, dar ca spera si cred ca exista. Este extrem de greu sa stii ceva, sa fi sigur de ceva. Necesita multe dovezi, nu doar blind faith.
"cred ca e plecat de pe orice plai nu numai de pe cele mioritice."
Multumesc, o iau ca pe un mare compliment Gandeste-te mai bine la ce ai zis
Eşti mare figură, Radu. : ))
Iniţial ai cerut UN exemplu, ţi s-a dat, acum vrei mai multe. Nimic nu te mulţumeşte. : ))
Păi, poţi să înlocuieşti cuvântul "Dumnezeu" cu orice alt lucru/concept mistic, superstiţios, nesusţinut de dovezile ştiinţifice (zâne, elfi, draci, îngeri, rai, iad, farmece, vrăji, demoni...) şi o să ai câte exemple vrei.
Pai deh, nu-mi ramane decat butonul de ignore atunci.
Ai dreptate ca e un comentariu aiurea, tocmai de aia voi evita pe viitor treaba asta (comentarii aiurea).
Numai bine!
Tu si cu Whooofff ati spus ca a crede, in anumite contexte, este echivalent cu a stii, conform dexului. Si ti-am zis sa-mi dai un real life example, nu sa re-intrebi enuntul postului original.
Uite, Whooofff a zis: "sunt cazuri diferite in care se folosesc ambele cuvinte. pot folosi si "stiu" in acelasi context. Ex: Stiu ca dimineata te-ai spalat pe dinti."
Exemplul asta e gresit. E una a crede ca cineva s-a spalat pe dinti (poate crezi asta din cauza ca ai vazut persoana respectiva spalandu-se pe dinti de multe ori, sau pentru ca nu are carii, sau pentru ca ai vazut periuta de dinti uda). Si e altceva sa STII ca s-a spalat pe dinti. Nu ai cum sa stii decat daca ai fost personala acolo si ai vazut persoana spalandu-se pe dinti.
Dar hai sa ramanem la exemplul pe care l-ai dat tu, cu dumnezeu, ingeri, draci, etc.
Pana acum 10 ani, eram relativ agnostic la ideea de vraji. Acum STIU (nu cred) ca in anumite conditii poti influenta rezultatul unor actiuni prin anumite metode (si nu ma refer la genul de actiuni cum ar fi umplerea unui pahar prin a da drumul la robinet).
Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista.
"Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista."
*Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie şi abia acum crezi în telepatie, considerând că ştii că ea există.
În fine, e vorba de interpretări şi viziuni individuale, subiective de multe ori. Ţi-am înţeles punctul de vedere, mulţumesc. Nu are rost s-o mai lungim.
""Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie" şi abia acum crezi în ea, considerând că ştii că există."
Ok, hai sa o luam altfel. Folosind exemplu lu' tanti Whooofff.
Daca tu ma vezi (si ti minte) ca m-am spalat pe dinti dimineata asta, tu STII ca m-am spalat pe dinti sau CREZI ca m-am spalat pe dinti? Raspunde-mi doar la intrebarea asta si te las :p
Ştiu. Dar nu văd ce relevanţă are, căci sunt mai multe variante/interpretări/sensuri de "ştiu" şi de "cred", în funcţie de context, intonaţie... (tu practic asta nu vrei să înţelegi). În unele cazuri "cred" şi "ştiu" se pot suprapune.
Se pot suprapune numai daca conversatia este despre ceva trivial, neimportant.
Daca angajezi o firma sa-ti faca o casa, si dupa ce o termina ii intrebi: "Acoperisul asta o sa reziste la o zapada de un metru?", si ei raspund: "Cred ca da", nu ai fi un pic. unhappy? Eu personal as vrea un raspuns de genul: "Acoperisul este proiectat in asa fel incat sa reziste la cel putin 1 metru de zapada". Cuvantul "cred" nu ar avea ce cauta aici.
La fel si la tribunal. Daca judecatorul intreaba un martor: "L-ai vazut pe Gigel cand a bagat cutitul in Vasilica?", si martorul raspunde: "Cred ca da.", crezi ca judecatorul va fi foarte multumit?
Sau daca mergi intr-o excursie cu un prieten si il intrebi: Ba, tu ai luat apa/harta/biletele/etc. si el zice: "Cred ca da", ce parere ai avea? Nu i-ai zice: Umm, poti sa verifici, please?
E si un proverb, "Trust, but verify!". Semantics matters!
Ok, şi eu ce spuneam? Sunt diferite tipuri de "cred" şi există o diferenţă şi între "cred că" şi "cred în".
Întrebarea mea mai mult pe "cred în" se axează, dacă nu ai observat.
Cred că prea îţi place să te "auzi vorbind", de aia nu încetezi. : ))
Nu inteleg ce tot o invarti... Chiar din afirmatiile tale se deduce ca cele doua sunt echivalente in unele cazuri, un raspuns de-al tau arata asta, doar ca tu nu poti constientiza... NOname doar a incercat sa-ti deschida ochii: "Până acum 2 ani, cochetai cu ideea de telepatie" şi abia acum crezi în ea, considerând că ştii că există." Dar vad ca orice incercare... esueaza, este degeaba!
Da-mi un exemplu explicit in care din afirmatiile mele se deduce ca cele doua sunt echivalente in unele cazuri. Nu am zis niciodata asta, am zis doar ca in unele cazuri diferenta intre ele nu este importanta.
"Pana acum 2 ani, credeam in telepatie, dar nu stiam daca exista/functioneaza. Doar credeam acest lucru. Acum 2 ani, am avut o experienta personala care m-a convins ca exista telepatie, si suflet. Acum STIU ca exista."
Poti demonstra acesta afirmatie? Daca nu o poti demonstra nu stii, doar crezi ca stii. Nu e destul sa crezi ca stii, pentru ca e tot credinta, nu stiinta.
Iti dai seama ca nu as fi folosit cuvantul "stiu" daca nu imi puteam demonstra MIE aceasta afirmatie, la niste standarde pe care eu le consider acceptabile. Tu in mod sigur ai alte standarde, si nu cred ca experienta mea personala te-ar face sa faci tranzitia de la a nu crede la a stii
Dar iti dai seama ca mergand pe rationamentul tau ar trebui sa acceptam tot ce se afirma cu convingere. Sunt copii care "stiu" ca exista mos craciun, sunt persoane care "stiu" ca exista dumnezeu, satan, sunt care "stiu" ca exista brahma, krishna, case bantuite, extraterestri, etc etc. Nu tot ce credem ca stim este adevarat.
Exact. Dar folosind acelasi rationament, eu pot de exemplu sa stiu ca m-am spalat pe dinti azi dimineata, dar nu am cums a-ti deomnstrez tie chestia asta. Asta nu inseamna ca faptul ca eu stiu ceva este invalid. Demonstreaza doar ca unele experiente nu pot fi transferate de la o persoana la alta.
Pai nu stiu ce experente ai putea trai pentru a sti de existenta a ceva, cineva. Eu ma indoiesc ca unele asa zise experiente ar putea fi dovezi, adica acele experiente sa spulbere orice indoiala...
In toate exemplele date de mine in raspunsul anterior, persoanele respective(inclusiv copiii) au avut niste experiente care le-a dus la acea convingere. Avem slabiciuni(dorinta, frica, etc), nu cunoastem tot, nu intelegem tot, nu tinem cont de toate aspectele in analiza unui lucru, iar de aici apare o interpretare subiectiva, superstitia... Mie acele experiente imi suna a credinta, nicidecum a stiinta. Insa experienta e a ta, iar teoretic ar putea fi adevarat ceea ce crezi ca stii(afirmatia facuta).
Daca sa zicem ca aflii ceva despre o persoana cu care nu ai absolut nici o interactiune, nici directa nici indirecta. Sa zicem printr-un vis. Si acel ceva nu este un lucru comun (ca a baut un pahar de apa, ca s-a uitat la televizor, etc.) ci un eveniment care se intampla de cateva ori in viata. Si aflii ulterior ca ce ai visat s-a intamplat, si s-a intamplat in jurul perioadei in care ai visat lucrul asta. te-ar convinge sau nu?
Nu cred, prea putin probabil. Eu as cauta o explicatie realista. Doar cand suntem constienti(treji) acumulam informatie, gandim cu adevarat, in vise doar se incearca o organizare a informatiei, dar de obicei iasa haos, apoi incercand sa dam o explicatie haosului(visului) doar ne indreptam spre absurd. Iar coincidente sunt la tot pasul.
Just so you know, sunt o persoana destul de logica. Lucrez in domeniul IT-ului, si am niste standarde destul de ridicate cand vine vorba de evidente. De aceea, de exemplu, nu sunt crestin (nu am suficente dovezi care sa-mi satisfaca scepticismul meu).
Despre persoana respectiva nu avem absolut nici o informatie din metode conventionale. Traiam pe doua continente diferite, nu mai vorbisem de multi ani, nu aveam prieteni comuni, nu ne aveam pe FB, nu aveam absolut nici un contact. Este posibil sa fie o coincidenta? Da, nimic nu este imposibil. Dar pe de alta parte, de ce as avea dubii? Doar pentru ca telepatia este in afara granitelor materialismului? Exista vreun temei logic ca sa consideram, sa fim convisi ca universul se rezuma doar la ce putem observa acum, cu instrumentele actuale? O persoana care ar fi gandit in felul asta acum 100 de ani nici nu ar fi crezut ca exista multe particule elementare (neutronul a fost descoperit in 1932 de exemplu).
Apropo de experienţa ta care "nu putea fi coincidenţă" (nu afirm că este sau nu, doar îţi ofer un material spre procesare).
http://www.tpu.ro/......rstitiosi/
Tu esti masochist[a], iti place sa te contrazici cu mine Very well, o sa raspund si acolo
Da, e o dragoste la primul dezacord. : ))
Ai norocul de a nu fi unul dintre încăpăţânaţii cei mai iraţionali şi antipatici. 
Aww, thanks
Da, viata ar fi cam plictisitoare daca toti am gandi la fel, nu? Pote iesim intr-o zi la o bere
Doar tu esti in masura sa tragi o concluzie, eu nu cunosc detaliile, nici experienta ta... Telepatia, eu nu o exclud de tot, ea ar putea fi o realitate, desi sunt foarte sceptic cu privire la ea, ii dau sanse infime. Multi s-au laudat ca au darul asta, dar rezultate reale nu au reusit sa prezinte niciunul.
Uite cum imi explic eu, este destul sa te gandesti la o persoana ca deja mintea lucreaza, isi pune intrebari, iti creeaza o stare, un sentiment de neliniste(dar nu neaparat acel sentiment, poate fi altul, sau si altele), iar in somn acel/acele sentimente iasa in "evidenta", asfel creierul analizeaza/construieste in functie de acea stare.
Eu cred ca a fost o coincidenta, dar cum am mai spus, doar tu poti concluziona.
Daca iti dau niste filmulete de pe youtube despre telepatie, si experimente stiintifice, etc. te uiti?
Good :)
Incearca-l intai pe asta: http://www.youtube.com/watch?v=2MOzlSF0a8M
A crede=a fi convins, a avea o parere ferma asupra unui lucru
a spera=a nadajduii in realizare unei dorinte
cand crezi, esti usor nesigur avand o idee pur subiectiva asupra a ceea ce crezi
cand speri, tanjesti la un lucru pe care nu-l poti atinge dar, chiar si asa, ai increderea ca mai exista o sansa pentru a-l avea
[asa vad eu lucrurile]
Atiunci cand crezi esti sigur de acel lucru. Cand presupui nu esti foarte sigur...
"Cred" // ca ceilalti utilizatori care au raspuns nu au inteles pe deplin intrebarea ta. Tu te referi la situatii de genul :"Cred ca acesta este raspunsul corect" (Exprima o banuiala, o convingere partiala dar totusi nesigura) si "Cred ca exista un D-zeu care vede totul" (Convingere totala, statornica, Credinta de neclintit). Daca acesta este cazul, explic. Aceasta situatie, se numeste, din punct de vedere lingvistic omonim contextual, adica un cuvant care se scrie la fel dar intelesul ii difera in functie de context. Daca privim din punct de vedere etimologic, ne dam seama ca aceste cuvinte nu au intelesuri foarte diferite chiar deloc. Verbul a crede provine din verbul latin "credere" care vine la randul sau din substantivul "credo" = (crez, convingere) Deci cuvantul este acelasi, cu inteles usor diferit depinzand de contextul in care este inclus. Acum o alta parte a polemicii este individualitatea. Aceasi propozitie, pe acelasi ton poate fi adevarata sau falsa, depinzand de cine o pronunta. Daca spun eu: "Cred ca vacile sunt zei si niste animale sfinte" suna absurd, hilar, comic, nebunesc... Dar cand exact aceeasi declaratie este facuta la televizor de presedintele Indie (unde vacile chiar sunt considerate animale sfinte iar maltratarea lor se pedepseste aspru prin lege) nimeni nu mai rade. Deci nu, nu sunt diferite mai deloc. Sper ca raspunsul meu sa iti mai risipeasca din indoieli. Este foarte placut sa mai vedem, macar din cand in cand o intrebare mai complexa si matura si aici pe site. Multumim pentru exercitiul mental. Succes
Răspunsul tău, VyrusEleven, a despicat firul în 4 şi a ajutat să destindem mai multe tipuri de "cred", în funcţie de context. Mulţumesc, chiar este binevenită şi o astfel de abordare. : )
Atiunci cand presupui, crezi in ceva dar nu esti chiar sigur. Atunci cand crezi esti sigur de acel lucru.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
