Credeti ca un tanar de vreo 20-22 de ani ar avea ce filosofie de viata sa imparta cu lumea dat fiind ca la 20 si ceva de ani nu are multa experienta de viata? Eu am acum 18 ani si dupa ce termin liceul as vrea sa-mi impart ideile si filosofiile proprii cu lumea si sa ajut lumea cu ele.Simt ca as vrea sa fac asta si am acel ceva.Voi ce parere aveti? Multumesc!

Depinde...

Opiniile/filosofiile/parerile noastre nu sunt neaparat dictate de experienta de viata...
SI totusi, ajuta.

Sunt unii care in 20 de ani traiesc cat altii in 50.
Daca tu spui ca nu ai experienta de viata atunci depinde de cat de inteligente/mature sunt ideile tale.
Si totusi...intre o persoana care a trait cat altele in 10 si o persoana cu idei bune dar care nu a facut inca nimic in viata....as alege sa o ascult pe prima.

Cunoasterea vine din interiorul tau, poti s-o accesezi la orice varsta; eu spun sa te cunosti pe tine, sa fi tu, autentic, iar daca cea ce vrei tu sa faci este o pasiune de-a ta si vrei s-o faci pentru ca simti s-o faci si nu din alte motive cum ar fi sa ajuti... fa-o!

Filosofia înseamnă să iubești Înțelepciunea. Să iubești Înțelepciunea, nu înseamnă că deja ești înțelept. Mulți care intră profani în domeniul filosofiei, trec prin marile cărți, experiențe de viață, fețe de oameni etc și riscă să nu se înțelepțească deloc. Înțelepciunea are și ea căile sale. Poți îmbătrâni realmente degeaba și să nu fi priceput nimic esențial din viață, tot așa cum la 20 de ani poți să fi învățat deja câteva lecții. Primele lecții ale înțelepciunii ni le dă un Socrate care- știe că nu știe nimic- de aici rezultă că adevărul se va moși, va ieși la suprafață în timp, prin maieutică în cazul său, pe cale istorică dialectică la Hegel. Deci, în timp poți ajunge să guști din rodul Înțelepciunii. La 22 de ani, înțelepciunea este să devii conștient că dacă o apuci pe cărările filosofiei ai mult de urcat. Nu te hazarda, nu crede că știi prea mult, știi prea puțin acum și de asta îți vei da seama peste ani de zile, cu garanție. Faptul că vrei să împarți cu lumea lecțiile pe care tu zici că le-ai învâțat de la viață, este de lăudat în primă instanță. Dar dacă ne gândim mai bine, putem lega lucrul acesta de o importanță excesivă pe care o acorzi propriei persoane, iluzionându-te că experiențele tale de viață, mai ales acum în plin elan tineresc, sunt capitale, esențiale pentru omenire. Un alt sfat înțelept este că nimeni nu vrea să pară inferior, dacă te apuci să le dai sfaturi, ei în loc să privească cu ochi buni, e posibil să te suspecteze de mândrie, de faptul că vrei să faci pe inteligentul absolut, de faptul că vrei să-i pui într-o lumină nefavorabilă, de necunoscători într-ale vieții, astfel ți-i pui chiar în cap pe unii dintre ei, mai ales pe prieteni. Nimeni nu are nevoie de sfaturi gratuite.Se găsesc tot mai mulți oameni care vor să ne arate ei cum stau treburile! Deci, mare atenție. Înțelepciunea la 22 de ani ar fi după mine- să nu crezi că tot ce zboară se mănâncă, să crezi că mai ai multe de digerat și mai ales, să conștientizezi că mai e mult până departe.Succes!

Nu conteaza varsta atat de mult sa stii, ci experientele propriu-zise prin care ai trecut. De exemplu un copil de 12 ani pana la varsta lui a trait prin vremea razboiului, a crescut printre oamenii raniti, le-a vazut si simtit durerea, a fost capturat de soldatii impreuna cu surioara lui si a gasit o cale de evadare, in timp ce un batran de 70 de ani a trait toata viata lucrand ca mecanic la o fabrica auto, si cand se intoarcea acasa iesea cu prietenii la o bere si mai rar vacante pe la munte unde tot beau. Care ti se pare ca ar avea mai multa scoala a vietii?

Da, frumos, atat ca in filosofie s-au scris mii si mii de carti si e extrem de greu de venit cu o filosofie noua, originala.

Pai cred ca un tanar care se crede posesorul unor mari filozofii de viata si alte chestii sforaitoare ar putea avea o exprimare mai ingrijita. "sa ajut lumea cu ele" nu e tocmai o exprimare demna de un "filozof"

Foarte bine, succes!

Unele lucruri mai bine raman invaluite in mister.

Din punctul meu de vedere nu ai cum sa inveti nimic pe nimeni, sau sa dai sfaturi despre viata varsta ta, eventual poti sa iti exprimi parerea si atat. Esti destul de entuziast si foarte nesigur de ce vrei sa faci cu tine. Cred ca esti o fire din asta mai artistica. Pai pentru inceput daca tot vrei sa iti dam un sfat eu zic sa imparti cu noi o idee din asta, o filosofie proprie poate cine stie, scoti Grecia din faliment si aduci pacea in irak. Trecand peste orice fel de ironie, e ok sa ne spui si noua o idee de a ta, cine stie, poate ai "acel ceva".

Depinde la ce te referi. Daca vrei sa inveti lumea cum sa se decurce in liceu cred ca ar merge, dar daca tu zici sa fi un mare filozof, asta se face in ani si ani, sau poate esti un Einstein.

Experienta filozofica nu se numara. E adevarat ca nu esti prea trecut prin viata, dar este la fel de adevarat ca detii acel "ceva" ce te poate face sa intelegi profunzimea unor lucruri. Este bine ca ti-ai dat seama de asta, deci nu renunta si asculta-ti intuitia! Succes!

Intelegerea si cunoasterea sunt doua lucruri diferite.Pentru prima nu e nevoie de "experienta de viata". Pentru a doua nu trebuie intotdeauna "experienta de viata".Nu intotdeauna experienta se masoara in ani. Experienta se masoara in intensitate de multe ori.