De ce unii oameni simt nevoia sa creada in irational (religii, astrologie, paranormal, superstitii etc)?
Deoarece toate acestea sfideaza logica, mi se pare o aberatie din punct de vedere psihologic sa crezi in asa ceva. Asadar credeti ca reflectarea deformata a realitatii este un proces normal sau o tulburare psihica?

Ca sa putem sa-ti raspundem trebuie sa ne spui ce intelegi tu prin: logica, credinta, aberatie, reflectarea deformata a realitatii. Si inca ceva, de unde esti tu sigur ca toata realitatea ta nu este "pe dos", adica realitatea ta sa fie deformata si nu a "celorlalti"?

"liviu00 explică:@danut Tu doresti sa refuzi existenta unei realitati pentru a-ti apara religia. Asta mi se pare o tulburare psihica sincer. Cred ca toti avem capacitatea sa percepem realitatea, asa cum exista ea. Pe deasupra, unii o mai completeaza autosugestionandu-se." La care dintre "realitati" te referi, la a ta sau la a mea? Care este "punctul tau de sprijin" in afirmatile tale? Nu cred ca vei intelege ce-ti voi spune in continuare, dar am sa incerc (asta apropos de tulburari): am doua bidoane cu vopsea, un bidon cu vopsea alba si unul cu vopsea neagra, altele nu am (atat mi-a oferit natura sau Dumnezeu, in functie de opinii). Cum pot eu sa fac din cele doua bidoane pe care le am un al treilea cu vopsea MAI ALBA ca cea pe care o posed? Asta este si faza cu logica umana, folosim informatile pe care le avem sau si le poate imagina mintea noastra LIMITATA. Irationalul, Dumnezeu, etc. sunt lucruri, expresi, etc. care se afla in afara LIMITEI noastre de intelegere, iar tu incerci sa le faci un contur, sa le dai o forma in cadrul intelegeri tale. Se chinuie omenirea de cand se stie sa dea "forma" acestor lucruri si nu a reusit, iar acum vi domnia ta sa ne spui ca ai inventat apa cu zahar? Asta tine de ceva ce ai amintit mai sus ca as suferi eu, ceva cu psihicul, dar nu la mine ci...vezi tu pe cine mai gasesti.

"liviu00 explică:@danut O sa incerc sa explic simplu. Ai vorbit despre limitele intelegerii. Deci realitatea despre care vorbesc este aia pe care o putem intelege cu totii. Nu incerc sa dau contur la irational, ci sugerez ca e total irelevant acest irational pentru existentele noastre." Hai ca ne-ai bagat pe toti in aceiasi oala, fiecare suntem indivizi UNICI cu capacitati unice de gandire, constientizare si senzoriale. Ce ti se pare tie irelevant mie mi se pare fundamental si invers. "Daca tu, ca om, recunosti ca esti in incapacitate sa constientizezi existenta vreunui dumnezeu, acesta depasindu-ti limitele de intelegere, cum poti spune ca stii ceva despre el?" Eu n-am spus ca nu sunt in stare sa constientizez
existenta lui Dumnezeu pentru mine ci ca existenta Lui tine credinta de care tu duci lipsa si ca atare nu poti sa-i simti, verifici, experimentezi existenta. Nu as dori sa te jignesc ( nu o lua ca atare) dar cred ca duci lipsa de ceva care te-ar putea face sa-I simti prezenta. In tipicul uman daca ai pornit incrancenat pe un drum este foarte greu sa mai renunti la el chiar daca nu ai dreptate. Si inca ceva, CREDINTA este un DAR dat de Dumnezeu, tu te faci remarcat prin lipsa acestui dar, te acceptam asa cum esti.

In conceptia ta aceste lucruri sfideaza logica. In conceptia altora sunt pur logice. Poate gresesti tu, poate gresesc altii, oricum nu se justifica sa consideri credinta unora o tulburare psihica, chiar si daca nu le-o impartasesti.
Atentie insa, istoria a consemnat multe lucruri care sfidau logica si care s-au dovedit in final realitati. Oamenii de stiinta au demonstrat ca niciun obiect mai greu decat aerul nu poate zbura, ca trenurile nu pot depasi viteza de 40 km/h pentru ca s-ar asfixia pasagerii si ca nu se poate opera pe creier sau in torace, pentru ca pacientul ar deceda instantaneu. Uite ca astazi chirurgii pot opera de la distanta, nemaifiind nevoiti sa se deplaseze cu avionul sau cu TGV-ul, si fara a sfida logica nimanui.
Si daca tot insistati pe stiinta care exclude supranaturalul, cum va explicati ca multi oameni de stiinta renumiti au fost credinciosi, ba unii chiar teologi?

Imi pare rau ca judeci asa.Sa-ti spun un exemplu? Furnica urca pe un copac in padure.La 20 de metri de furnica trece un om in pasure.Pentru furnica omul nu exista ca nu-l vede.Asa esti ca furnica.Nu vezi deci judeci ca nu exista. Dar exista! Si sunt destui oameni care nu pentru a se agata de ceva cred ci pentru ca au constatat in mod real in existenta lor acest lucru.Eu am trecut in momentele mele cruciale din viata mea in lucruri nelegate de loc de logica.Si au trecut si altii.Am cautat si am dat de f multi oameni sau m-au gasit ei din voia sortii la care l-i s-au intimplat lucruri deloc explicabile logic. Tie inca nu t-i s-a intimplat. Dar nu inseamna ca altora nu si ca n-o sa t-i se intimple vreodata.Si acum crezi ce vrei.Eu stiu ceea ce stiu.

Si tu simti nevoia macar sa contesti credinta altora.Ai observat ce multi ti/au raspuns, mai multi ca la alte genuri de intrebari? Oare de ce ne curteaza pe toti o astfel de tulburare psihica? Daca ne roade gandul vesniciei pe care Biblia pretinde ca Dumnezeu l-a pus in fiecare dintre noi?
Kant spunea ca fiecare vedem realitatea prin intermediul aparatului nostru de perceptie, ca la realitate in sine nu avem acces.Nici tu nu poti spune ca apreciezi realitatea complet independent de propria ta perceptie. Logica mea nu e independenta de mine.
Daca Dumnezeu e asa cum spune Biblia, exterior universului creat, imaterial si stiinta se ocupa de studiul universului, stiinta poate cel mult avansa probabilitati referitoare existenta unui plan al unei fiinte inteligente dar nu poate infirma nici confirma existenta lui Dumnezeu. Personal in urma lecturilor, cercetarilor, cred ca iti trebuie mai multa credinta sa crezi ca universul, in complexitatea lui a aparut din intamplare decat in urma intentionalitatii cuiva.
Daca aceasta persoana exterioara unuversului existe sivrea sa comunice cu oamenii, e posibil ca cei deschisi s/ai accepte conditiile sa dobandesca certitudinea existentei Lui. Poti sa/i spui ceva de genul: eu nu cred ce existi si chiar mi-e mila de fraierii care cred in exitenta ta si-i banuiesc de tulburari psihice, dar daca totusi existi, convinge/ma tu. Lui ii plac provocarile.Nelinistea ta imi miroase ce El deja te cauta.

Este irational sa limitezi logica la perspectiva si intelegerea ta. Una din bazele progresului a fost acceptarea necunoasterii, altfel ramaneam la stadiul de instinct. Nici in ziua de azi nu sunt cunoscute toate mecanismele psihicului uman, si chiar in biologie majoritatea faptelor sunt constatate, nu constientizate sau intelese perfect. Una din aceste constatari este nevoia de repere. Oamenii au nevoie sa creada ca ceea ce fac este bine si au nevoie de autoritate. Daca nu cred intr-o forta superioara lor, atunci ar insemna sa se considere "zei", ceea ce e un nonsens din moment ce rolul lor in propria viata este depasit de cel al factorilor externi. Poate ca cel mai bine observi mecanismul psihic in momentul cand individul este grav constrans, cand propria emotie ajunge sa depaseasca pragul cu care este obisnuit. Pentru a evolua de la un animal violent la un animal social, omul a avut nevoie de conditionari foarte puternice - fara a se teme ca isi face rau singur prin actiunile sale, fara a simti ca ceea ce face afecteaza mediul in care traieste, omul poate ca ar fi disparut ca specie pana acum. Dar cine a creat aceste conditionari si reperele majore care au dus la aceasta evolutie a omului? Ca probabil un individ n-ar rezista in realitate nici o luna daca ar fi trimis in timp o mie de ani. Cine a determinat aceasta evolutie deci si cursul ei?

Stiinta de acum nu acopera nici pe departe cele necesare pentru a demonstra contrariul. Creierul uman in sine nu poate procesa acum toata informatia primita. Nu ai observat ca atunci cand esti concentrat la ceva iti pot scapa alte aspecte dealtfel usor de observat? Sau ca pe masura ce te "focalizezi" pe un anume domeniu in timp ajungi sa uiti sau sa ignori sau sa ingropi alte cunostinte? Putem evolua, dar suntem limitati. Asa suntem nascuti si asa murim. Ceva ce aparent poate sfida logica poate din alta perspectiva sa fie evident. Si, ca sa ajungem la partea de "certitudine" - credinta iti aduce trairi pe care nu le ai altfel - deci functioneaza. Daca ceva functioneaza, atunci e folosit. Insa o reala certitudine, i-as spune mai degraba convingere, este destul de rara. Avand in vedere ca toti facem ceea ce am invatat ( pana si verificarea unei teorii este tot o actiune invatata, nu? ) - generatii succesive au invatat sa creada in existenta unei puteri supreme, peste intelesul omului. Realitatea poate fi diferita din doua perspective diferite. Asta trebuie sa intelegem, indiferent din ce unghi privim. Si orice refuz de a accepta o alta perspectiva se califica drept vedere ingusta. Si nu doar oameni religiosi au dovedit-o, dar si oameni "de stiinta" (e un termen impropriu - dar este folosit ). Sa pretinzi ca orice om cu credinta in divinitate este tulburat psihic te-ar pune automat la proba pentru camasa de forta. Mai degraba fiecare percepe deformat realitatea si e ceva normal - pentru ca perceptia este trecuta prin filtrele limitate ale simturilor si ale judecatii subiective.

Dar ca fizicienii au crezut atata timp in eter cum se numeste, nu credinta oarba in ceva ce nu exista de fapt? doar ca nu pot fi explicate anumite fenomene, nu inseamna ca ele sfideaza logica. nu o sfideaza chiar deloc, sfideaza doar niste legi care nu sunt pe deplin cunoscute. si aici iar intram in teoria unificata a fizicii, care presupune ca traim intr-un spatiu cu cel putin 10 dimensiuni, ca sa functioneze teoria corzilor. daca e adevarat, atunci sa nu-mi zici ca un fenomen ilogic in 3 dimensiuni ramane ilogic in 4 dimensiuni hai sa-ti dau un exemplu din topologie, din asa-numita teorie a nodurilor:

daca desenezi pe hartie o bucla (asa, ca o funda), ii spunem un nod in 2 dimensiuni. dar acea bucla, adusa in 3 dimensiuni, in mainile noastre, nu mai e bucla, pentru ca se desface de la sine, corect? deci doar am adaugat o dimensiune spatiului si am rezolvat desfacerea buclei. dar o fiinta in 2 dimensiuni nu s-ar descurca sa desfaca bucla aia, pentru ca pur si simplu nu simte ce trebuie facut, adica sa ridice o parte din ea din plan, pentru ca fiinta 2D nu stie ce e aia 'sus' sau 'jos'.

asa ca sa avem grija cu chestia asta cu 'ilogic', pentru ca un univers cu mai multe dimensiuni ar explica enorm din ce stim in ziua de azi si dam la o parte ca fiind 'paranormal', 'mistic', 'spiritual' etc etc, care nu sunt decat etichete pe care le punem noi oamenii, pentru ca suntem atat de mici si intelegem atat de putin

de ce unii oameni cred in irational? sunt si oameni care cred din frica, dar sunt si oameni cu acces interior la celelalte dimensiuni si cred pentru ca simt lucrurile consistent in ei, nu au nevoie sa verbalizeze foarte mult. si nu e, cred eu, doar o chestie emotionala ce simt maestrii spirituali, pentru ca daca ar fi doar emotional, asta ar destabiliza o persoana. e ceva ce tine de noi ca fiinte inzestrate cu o anumita capacitate de acces si la altceva decat realitatea noastra densa, materiala, trei dimensionala

Discutia ramane totusi in limite normale, asta imi place, nu se ataca nimeni aiurea. ce am zis eu a zis-o si regis, fiecare in moduri diferite, dar cu aceleasi puncte de vedere. si e buna intrebarea lui regis: de ce atatia oameni de stiinta de renume mondial au crezut in Dumnezeu, de vreme ce 'stiintific' e aberant sa crezi in Dumnezeu? un posibil raspuns ar fi ca argumentele 'stiintifice' impotriva lui Dumnezeu sunt o ciorba pseudostiintifica pe care numai cineva grabit sa manance multa informatie fara sa digere ar putea sa le si creada. apoi, ca-i zici Dumnezeu sau altcumva, e numai o denumire.

in legatura cu chestia asta, am mai un exemplu candva, care ar trebui totusi sa-i puna pe ganduri pe atei: einstein nu credea in Dumnezeul biblic, dar credea intr-o armonie universala exterioara noua, pe care o considera extraumana si pe care spera sa o cunoasca prin domeniul lui. de-asta a si vrut teoria unificata a fizicii, sa inteleaga tot tot. faptul ca nu a reusit nu inseamna ca nu se poate. dar s-a lovit mereu de spatiul cu 4 dimensiuni, pe care el insusi l-a conceput asa in teoria relativitatii, si si-a dat seama ca oricat ar incerca, in 4 dimensional nu poate sa unifice, pentru ca noi nu putem vedea in 4 dimensiuni. si atunci de ce sa nu acceptam ca putem doar simti lucruri din 4 dimensiuni, fara sa le vedem? ca acolo e Dumnezeu, ca nu e acolo, ca sunt si alte prezente acolo, etc, sunt lucruri mult prea greu de justificat rational. nu zic sa crezi in Dumnezeul biblic, ci doar sa accepti ca realitatea senzoriala in care traim este doar o bucata mica intr-un ocean mare:) sa nu catalogam oceanul ala mare, hai sa incercam sa-l cunoastem si atata tot, fara prostioare locale, pamantene, de genul: stiinta versus religie.

daca vrei sa afli mai multe, iti dau un link la michio kaku, la un articol de pe site-ul lui. analogiile lui imi plac la nebunie, si arunca o lumina acolo unde ne tot certam noi degeaba: http://mkaku.org/home/?page_id=258


haide sa-ti mai dau un exemplu, e unul de principiu si vine din matematica, dar nu matematica aia de la scoala, ci aia frumoasa, bazata pe idei consistente: sunt anumite obiecte matematice care au proprietati 'bune', si cand iei un subobiect in ele, subobiectul pastreaza anumite proprietati, dar pierde alte proprietati, pentru ca un subobiect este cumva local si atata tot. gandeste-te la un cerc, care are 'cea mai multa' simetrie, si inscris in el iei un triunghi oarecare. triunghiul pastreaza putina informatie despre simetrie, arata mai intr-o parte, daca-l rotesti nu mai arata la fel:) pe cand daca rotesti cercul, la fel arata (asta se numeste simetrie de rotatie).

esti convins acum ca daca traim intr-un spatiu scufundat intr-un spatiu mai mare, s-ar putea sa nu ne fie clare anumite aspecte ale spatiului cel mare? sa fim mai deschisi sa cunoastem, pana la urma asta spune orice maestru spiritual.

si inca ceva, desi m-am intins o gramada. e un tip, eckart tolle, care isi expune viziunea lui. si spune la un moment dat ceva misto: in jurul timpului 'prezent' se desfasoara un fel de spatiu in legatura cu timpul efectiv, si ii era greu sa explice ce inseamna asta. cam despre asta vorbeste si einstein, numai ca el descrie matematic si fizic. si acum ne punem intrebarea: ce proprietati are timpul si il disting de spatiu, si ce anume il leaga intrinsec de spatiu? cum putem sa simtim aceasta a patra dimensiune, timpul? sunt convins ca multi maestri spirituali au ajuns la o astfel de cunoastere profunda, dar le e greu sa explice. si ii cred, nu e usor sa explice unui om obisnuit sa gandeasca tridimensional ceva din patru dimensional, sau chiar mai mult. asa ca sa nu dam la o parte ceea ce numim 'obscur', ci sa privim cumva unificat cu ceea ce stim din stiinta, fara sa mergem mai departe pana nu ne raspundem la cele mai elementare intrebari.

Tu ai inceput intrebarea asa: 'De ce unii oameni simt nevoia sa creada in irational (religii, astrologie, paranormal, superstitii etc)?', iar eu ti-am raspuns ca a cataloga ca irational tot ce numesti tu asa e o cale deschisa, si cred ca am explicat suficient de clar chestia asta, si nu mai stau sa scriu inca un raspuns lung.

asa, acum sa raspund la a doua parte a intrebarii. a spune ca o chestie sau alta e tulburare psihica cere multa atentie si aici nu e domeniul meu de competenta, dar pot sa-ti zic sigur ca a spune ca cineva e schizofrenic, sau mai stiu eu cum, cere o expertiza amanuntita din partea unui psiholog. dar din nou mania noastra de a cataloga: ala e bolnav psihic, alalalt e om normal la cap, pe asta-l cred ca are ochi sclipitori, pe celalalt nu-l cred ca pare nebun, etichetari peste etichetari. eu zic sa ne uitam la ce are de zis un om, oricum ar fi el etichetat, s-ar putea sa avem multe de invatat

cam atat despre a doua parte a intrebarii. despre prima am vorbit in celelalte doua comentarii si nu mai insist

Err - " iar eu ti-am raspuns ca a cataloga ca irational tot ce numesti tu asa e o cale deschisa", voiam sa zic o cale gresita, nu deschisa

Se intampla lucruri in lumea asta carora nu le gasim explicatii logice si de aceea ne largim spatiul cunoasterii! Matematica ne-a invatat ca putem pleca intr-o demonstratie si de la ideea admiterii ca ceva fals il presupunem adevarat, si demonstram contrariul!

Cum am mai spus. sunt oameni care cred in :serpi vorbitori, in Iona care a stat 3 zile in burta unui peste urias, tufa in flacari care vorbeste, fluviu tranformat in sange, si mule alte ABERATII, dar stupoare acei oameni nu dau doi bani pe stiinta demonstrata, pe progres si puterea omului de a-si creea singuri un destin fericit, si asteapta,, totul de sus'', la asta se reduce capacitatea mentala a unora dintre noi. Si da, poti sa-i spui tulburare psihica la o asemenea deformare a realitatii.

@cristacheceliute
"Este irational sa limitezi logica la perspectiva si intelegerea ta". Cand spun ca e logic/ilogic, ma raportez la stiinta.
Tu vorbesti cu precadere despre nevoia omului de a crede intr-o forta suprema. Nu spun ca n-ar fi normal ca omul sa-si puna intrebarea asta. A crede ca exista cu o anumita probabilitate o forta creatoare nu este acelasi lucru cu a crede ca ea exista cu siguranta. Ori certitudinea asta mi se pare aberanta, de vreme ce este acceptat ca aceasta forta transcede realitatea.
Cu siguranta, progresul presupune luarea in considerare a oricarei ipoteze. Oricat de tampita ar fi ea. Insa tot ce sustin aceste aberatii este ca irationalul ar trebui acceptat, nu testat.

@fabiola Cum iti largesti spatiul cunoasterii? Acceptand lucruri irationale? Faci o confuzie grava intre a emite o ipoteza in vederea testarii ei si a emite o axioma.

@carminaburana43 Ideea e ca eu pricep faptul ca tu esti sigura ca exista. Ceea ce ma intreb eu e daca tu ai probleme in a percepe realitatea sau nu. Sau e normal ca tu sa CREZI lucruri pe care nu ti le EXPLICI?
Spui : "Nu vezi deci judeci ca nu exista". Nu, eu admit POSIBILITATEA ca el sa existe. Tu insa, zici fara urme de indoiala : "EXISTA!", chiar daca nu faci distinctia daca e realitate sau fictiune. Pai cine greseste?

@legiuitorulflavia
Care sfideaza logica? Pai sunt destule aberatii in religii si in superstitii.
@cristacheceliute
"Ceva ce aparent poate sfida logica poate din alta perspectiva sa fie evident." Daca ar fi asa de evidente, probabil astrologia n-ar mai fi considerata pseudostiinta sau superstitie spre exemplu.
"Si, ca sa ajungem la partea de certitudine - credinta iti aduce trairi pe care nu le ai altfel - deci functioneaza." Asta din punct de vedere psihic nu e o tulburare? Oricat de autentica ar fi trairea. De ce un schizofrenic este considerat dereglat psihic si unul care vede dumnezei si ingeri, nu? Si schizofrenia iti aduce trairi pe care altfel nu le-ai avea.
"Si orice refuz de a accepta o alta perspectiva se califica drept vedere ingusta". Cred ca se intelege gresit ceea ce sugerez. Progresul presupune o schimbare de perspectiva, fara indoiala. Insa trebuie sa ne raportam la ceva. Poate aici intervine confuzia. Trebuie sa acceptam ca exista o REALITATE. Si pentru a testa o ipoteza, ne raportam la aceasta realitate, experimentele trebuie sa produca schimbari asupra acestei realitati. De asta exista stiinta, pentru a reglementa realitatea. Eu cred cu tarie ca tot ce ar trebui sa ne intereseze pe noi, ca oameni, trebuie sa fie verificabil. Asadar, consider ca STIINTA ar trebui sa POATA sa dea raspunsurile RELEVANTE pentru noi, ca OAMENi.
Deci, unde doream sa ajung, o perspectiva care nu poate fi explicata folosind metodele stiintei, nu ar trebui sa fie acceptata drept relevanta pentru noi. Si aici intervine marea nelamurire. De ce unii simt nevoia sa creada lucruri irelevante, desi stiu ca nu au explicatie logica? Si acum sa spunem ca excludem persoanele incapabile sa gandeasca. Dar sunt unii care chiar au posibilitatea intelectuala sa judece mai aprofundat unele lucruri si totusi, nu o fac.
@harciog Propunerea mea e sa privim din punct de vedere psihologic ceea ce ne impinge spre a gandi irational.
@danut Tu doresti sa refuzi existenta unei realitati pentru a-ti apara religia. Asta mi se pare o tulburare psihica sincer. Cred ca toti avem capacitatea sa percepem realitatea, asa cum exista ea. Pe deasupra, unii o mai completeaza autosugestionandu-se.

@danut O sa incerc sa explic simplu. Ai vorbit despre limitele intelegerii. Deci realitatea despre care vorbesc este aia pe care o putem intelege cu totii. Nu incerc sa dau contur la irational, ci sugerez ca e total irelevant acest irational pentru existentele noastre.
Daca tu, ca om, recunosti ca esti in incapacitate sa constientizezi existenta vreunui dumnezeu, acesta depasindu-ti limitele de intelegere, cum poti spune ca stii ceva despre el?
@zorialbi Mai repet inca odata. Nu incerc sa demonstrez existenta niciunui dumnezeu. Eu, ca agnostic, am afirmat ca noi nu suntem in stare sa constientizam existenta lui, daca el ar exista. Daca nu putem sa-i descifram tainele, de ce dracu nu-l lasam cu ale lui, sa ne vedem noi de ale noastre? De ce e relevant sa consideram lucruri de care nu avem habar ca ne-ar influenta viata cumva?
@costi
Faci o mare greseala asemanand cumva stiinta cu unele aberatii. A emite ipoteze e ceva normal. A spune, spre exemplu ca exista o forta creatoare este o ipoteza. Fara indoiala. Insa nu la asa ceva ma refer. Ma refer pur si simplu la religie, la toata invatatura aia aberanta. De asemenea, fac trimiteri la superstitii, la astrologie.
Daca exista persoane care au acces la irational, cum iti poti da seama ca nu este decat o tulburare de perceptie? Pana una alta, trairile acelei persoane nu le resimte decat ea. Asadar nu se manifesta in niciun fel asupra celor din jur. Oricum, nu intr-un mod perceptibil in "realitatea" pe care o percep toti.
Si pana la urma ce e asa aberant sa spui ca-s tulburati psihic acesti indivizi? Luciditatea nu se refera in niciun caz la trairi extrasenzoriale.

@costi Ori ma exprim eu neclar, ori nu ati prins voi ideea. Nu astept dovezi stiintifice, nu vreau sa demonstrez existenta cuiva. Sa reformulez scurt.
1. Exista o realitate la care toti ne putem raporta? Adica o parte a realitatii fiecaruia pe care toti o recunoastem ca existenta?
2. Cat de relevant e ceea ce nu tine de realitatea de mai sus pentru existenta noastra?
Apoi INTREB daca vi se pare tulburare psihica, nu va fac tulburati pe toti.

@iuu
Este inteligenta din punctul tau de vedere. Eu consider ca e o comparatie proasta. Sa revedem:
"Furnica urca pe un copac in padure.La 20 de metri de furnica trece un om in padure.Pentru furnica omul nu exista ca nu-l vede.Asa esti ca furnica.Nu vezi deci judeci ca nu exista."
In primul rand, n-am spus ca nu exista. Am sugerat ca nu-l putem percepe, iar toate supozitii despre existenta lui nu se pot face. Dovezi stiintifice, dupa cum afirma si credinciosii, nu se pot aduce.
Acum sa-ti explic de ce comparatia e inadecvata. ORICE furnica l-ar putea percepe pe om daca omul incearca sa o atinga. In schimb, doar credinciosii sustin ca il pot percepe pe dumnezeu. Si e mult spus "percepe", pentru ca este doar o traire autosugestionata.

Eu nu cred in paranormal, astrologie, superstitii, cred in Dumnezeu. Si mi se pare absurd sa vrei sa demonstrezi stiintific existenta lui Dumnezeu, Cel care ne-a creat pe noi si toata lumea vazuta si nevazuta. Doar ratiunea noastra este limitata, cum am putea noi ca simpli oameni sa descifram tainele lui Dumnezeu? Tu ce crezi?

Devine tulburare psihica atunci cand apare delirul mistic, dar in cazul celor mai multi e vorba doar de ignoranta, de dorinta de a gasi solutii facile in viata, de speranta ca problemele pot fi rezolvate miraculos, accesand domeniile amintite de tine. Efectul Placebo functioneaza cel mai bine la IQ-uri scazute.

Pentru ca oamenii nu sunt roboti! Foarte inteligenta replica folosita de Carmina, cea cu furnica si omul.

Asta euna din intrebarile pe care mi-o pun si eu adesea. Daca stiinta a ajuns la un nivel atat de avansat si poate sa explice aproape toate fenomenele vietii de zi cu zi, de ce unii atunci cand se petrece un cutremur aud fraza "i-a pedepsit dzeu" si alte fraze de gen. De ce unii inca mai cred in coincidente si alte fenomene paranormale. Asta cred ca se reduce la nivelul fiecaruia de intelegere. De ex. daca ma duc la bunica-mea si ii spun ca nu exista dumnezeu ma alearga cu aghiazma. Fiecare crede ce vrea si cum vrea.

1. Care din ele sfideaza logica?
2. Ce e mai simplu pentru un om, sa creada ca fulgerul e actiunea divinitatii sau sa se apuce de cercetari in fizica, chimie, matematica pentru a-i afla cauzele?

Daca nu te cunosc inseamna ca nu existi?

Bine bha,,,
da in triunghiul bermudelor ce se intampla? piramidele cum au fost construite asa de bine,,[pentru ca iti trebuie matematicaa acolo] avand in vedere ca iti trebuie cap muski timp si mancare,,? pe un timp cand nu era deloc mancare?
exemple din astea iti tot pot da,,, da ma lungesk prea mult,,,
religia paranormalul,,,, tte sunt un refugiu dacal pot numi asa in care noi credem mai mult sau mai putin
.

Sunt ateu 100%.

Ma intreb, cel putin aici pe site, daca n-ar fi fost controversele astea din punct de vedere religios ar mai fi existat rubrica Stiinta si filozofie?