MeScorpion,
Parerea mea ca, dupa modul de perceptie/gandire al fiecaruia; sa zicem - de exemplu - in functie de discernamant, alegem - ce si cum... sau - dupa cum ziceam si-n alte discutii ca - ce e bine pentru mine, pentru altul poate fi rau, si asa mai departe; asadar, inclin sa cred ca, toate astea - se rezuma la - subiectivitate si/sau relativitate. 
Numai bine.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Alphawolf, eu una nu detin adevarul absolut.
Iau un exemplu; de pilda, x imi zice ca e bine sa mananc lemn, pentru ca (el) a constatat ca face bine la dantura. Bineinteles, de aici incep îndoielile; deci, nimeni nu-mi poate garanta ca, acea fapta e buna; ne putem insela in privinta multor aspecte legate de realitati, sa zic asa... pfff, mi se par mult prea complexe.
Ai spus ceva de ratiune/gandire, experimente/cultura cred... in fine. Intr-adevar draga Alphawolf, limbajul sau cultura construiesc in mod necesar tot ceea ce experimentam si gandim.
Cu toate acestea, exista cai diferite de construire a experientei si a gandirii. Minti diferite, limbaje diferite sau culturi diferite, ce construiesc experienta si gandirea in moduri fundamental diferite. Ca atare, ''realitatile cotidiene'' ale unor oameni diferiti, grupuri lingvistice sau culturi diferite sunt deosebite chiar daca realitatea ultima este aceeasi pentru toti, dar incognoscibila.
Tind sa cred ca, totul exista numai sub forma unor tipuri de idei sau conceptii in mintile oamenilor (ceva de genul idealismului!).
Răspunde
Alphawolf, tocmai ca cunoasterea nu este aceeasi pentru toata lumea.
Stii, unele idei exista; cele innascute, care nu se invata din experienta. Iar moralitatea ta, iti zice sa ai o comportare buna si sa eviti cele rele.
Un weekend minunat. Bye
@MeScorpion, binele si raul se vede se simte si se experimenteaza. Pentru asta este nevoie de constiinta, ratiune, dar nu de o ratiune medie, este nevoie de inteligenta! Nevoia, curiozitate, dorinta, interesul etc te invata. Toate generatiile din istoria omenirii, incepand cu inceputul, cand oamenii traiau in pesteri, au vazut, au experimentat si au transmis valorile mai departe urmasilor. Noi am mostenit niste valori, dar la randul nostru si noi experimentam binele si raul si-l transmitem urmasilor.
Stii ce nu inteleg eu, de ce considera cineva binele, raul sau adevarul relativ? Tare as fi curios la un exemplu care sa argumenteze logic ca binele sau adevarul ar fi relative.
@JeSsYkA, este bine ce crede cineva, sau este bine ce intr-adevar este bine(ce este sanatos sau constructiv)? Este logic ce crede omul, sau este logic ce este adevarat? Mintile sau limbaje diferite nu hotarasc binele sau un adevar. Binele sau adevarul este unul. Referitor la culturile diferite este vorba mai mult de gust, nu neaparat de bine sau de adevar. Eu pot sustine dupa gandirea mea un bine sau un adevar, dar gandirea mea poate fi defecta, iar adevarul este altul. Trairile experimentate de oameni ii face pe oameni sa aiba adevaruri diferite, dar nu toti au o gandire sanatoasa, calitati, cunostinte, nu toti sunt inteligenti. Eu pot avea o anumita traire care imi stabileste mie un adevar, dar adevarul stabilit de mine este aparut in urma slabiciunilor sau capacitatilor mele reduse de a rationa. Un exemplu: Noaptea aud un scartait de mobila, sau un bidon de plastic care pocneste, sau o pisica in podul casei care face anumite zgomote incercand sa prinda un soarece, eu daca sunt fricos, superstitios si nu rationez destul, luand in considerare toate aspectele si analizand bine intamplarea, eu imi pot stabili un adevar, care de fapt nu este adevar. Orice fel de traire este inteleasa de oameni diferit, dar nu toti se apropie de adevar. Binele si adevarul se experimenteaza incontinuu. Noile descoperiri, inaintarea in stiinta schimba ce a fost considerat adevar in trecut. Binele sau adevarul considerat de oameni in trecut, care in prezent este apus, era din lipsa cunostintelor si inteligentei necesare.
Ma mira faptul ca eu am fost singurul care am sustinut ca inteligenta descopera binele. Ma mai mira faptul ca foarte multa lume considera binele si adevarul relative.
În primul rând trebuie să descoperim sursa principală cine spune asta '' ce e bine şi ce e rău ''.
Poate multi vor spune legile de drept, ok, dar cine a înfăptuit legile, de unde vin ele? Cine a introdus structurile de autoritate după care trebuie să ne ghidăm?
'' După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile îți sunt supuse.'' Ps. 1119:91.
Iar autoritatea supremă este Dumnezeu. Fiecare trebuie să știe că mai sus de el este cineva, dar dacă-L înlăturăm cu bună știință pe Dumnezeu din viețile noastre, cu timpul va dispărea şi din sufletul nostru modelul de bază, Isus Hristos, după care trebuie sa ne ghidăm acțiunile bune în viată. Un copil care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, când va încerca să fure ceva, părintele îi va spune că nu e bine să fure, iar copilul va întreba; '' cine spune asta? '', legile oamenilor care se schimbă de la o zi la alta, în funcţie de interesul de moment pe care îl are? Că furtul este considerat furt numai dacă! Cine a spus;'' Să nu furi? '' Exod 20:15. Dumnezeu a spus asta, atunci copilul va înțelege, şi când va creşte se va feri să fure, să trăiască la limita legii.
Absenţa Lui Dumnezeu din viețile noastre face răul posibil.
Concluzia; Dumnezeu ne învață ce e bine si ce nu.
Propria ta constiinta, sa-i mai spunem si Dumnezeul fiecaruia. Ca iau o decizie buna sau rea, macar e a mea si nu rodul perceptiei altuia.
@MeScorpion, cate bordeie, atatea obiceie. @Iceman se simte apt pentru decizii in nume propriu, argumentand ca are varsta la care poate vota...nah. Sunt unii care la 50 de ani nu stiu pe ce lume traiesc.
@wales asa este dar putem gandi noi singuri? Inafara societatii? Oare? Daca nu ar exista societatea asta de unde am sti ce este bine si rau?
Depinde ce varsta ai daca esti minor parintii tai sunt responsabili sa te instruiasca pana la 18 ani dar daca nu isi fac bine datoria atunci tu poti sa dai cu piciorul in groapa ceea ce nu e bine. De la 18 ani in sus stii ce e bine si ce e rau.
Constiinta ta ( asta este si traducerea pe scurt a citatului din Eminescu dat de 'atotstiutoarea' ). Dar trebuie sa stai de vorba cu ea, nu sa o acoperi.
Deasemenea, mai e si bunul simt care ar trebui sa spuna fiecarui om ca nu este perfect, deci sa-l indemne sa-si caute imperfectiunile, imperfectiuni pe care le va arata apoi constiinta.
Dumnezeu si Iisus. Altcine nu poate, cat de credincios ar zice el ca e.Toti facem pacate chiar si inconstienti. Cand dormim, poate visam alta femeie si poftim la ea, in timp ce noi suntem insurati. Asa ca nu exista un om, doar unul trimis de Dumnezeu poate, altfel nu exista unu care sa judece el ce este bine si ce este rau. Funda?:X
Doar eu, eu sunt cel care intodeauna are dreptate si va veni ziua cand eu voi fi regele lumii...
Tu! Tu esti cel care ne poate spune ce e bine si nu. Spre exemplu, la intrebarea ta de mai sus fiecare incepe sa-si dea cu parerea si desi unii(dealtfel foarte avizati) dau tot ce au ei mai bun din inteligenta si cunostintele lor, tu o sa alegi raspunsul castigator (si implicit funda) la cine o sa vrei tu. Ei! Nu esti tu cel care ne poate spune ce e bine si ce nu?
1.Simtul pe care il are fiecare, acea"voce"din interior.
2.Mama...
3.Preotii.
Mama si tata, pana acestia nu mai sunt. Apoi, preotul, sau un om intelept care sa iti zica numai de bine.
Eminescu a zis ca tu insuti poti:
"ce e rau si ce e bine, te intreaba si socoate"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
