Sunt singura căreia îi este milă de bonsai?
Mi se pare o mare cruzime să forţezi ceva ce este menit să fie mare şi liber să rămână mic şi chinuit.
E o artă sau manifestarea dorinţei de a supune, exersată în condiţii de aparentă legalitate şi moralitate?
Sa stii ca m-am gandit la asta!
Desi n-am nicio pasiune pentru flori si alte buruieni, totusi, bonsaii imi inspira mila. Sunt asa de chirciti si chinuiti!
La fel cum nu suport circul din cauza animalelor chinuite ca sa faca tot felul de giumbuslucuri pe care un dresor idiot le considera nemaipomenite.
Răspunde
Sunt în asentiment cu tine.
E plăcut să te simţi înţeles...
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Natura a creat bonsaii, omul a copiat ceea ce de fapt exista natural si a devenit o adevarata arta.
Răspunde
E o arta..si una frumoasa.
Mereu mi-a placut sincer.
Dar de ce sa imi fie mila? Copacii aia sunt aruncati in foc?
Pe principiul asta, ar trebuie sa imi fie mila si de pe biroul din living, si pe masa din bucatarie, si pe hartia igienica...
Parca aici are mai multa logica, pentru ca vorbim de paduri intregi rase de pe fata pamantului.
Dar sa imi fie mila de o planta care nu doar supravietuieste ci prospera?
Nu, pentru ca nu este un act de cruzime.
De ce nu ti-ar fi mila si de salata pe care o pui in mancare?
Uite ce-am citit eu, Scientists say yes!
http://www.express.co.uk/......ts-say-yes
Ştiam eu! Vezi ce compatibilitate şi complicitate misterioasă a descoperit Dr. Monica între chilli şi busuioc? Da' păi bonsaiul meu să nu simtă?
Mersi, Leo.
Leo, se pare că plantele au şi o capacitate înnăscută de a face calcule matematice.
http://www.descopera.ro/......cest-lucru
Nişte pui de Arhimede în miniatură. :))
Până şi varza nu e atât de varză pe cât se credea. :))
http://www.descopera.ro/......ivinta-lor
Bonsaiul este o planta care este "invatata" sa se adapteze, in raport de conditiile care i se ofera. Desigur ca, planta in sine, miniaturala, datorita interventiilor facute de cel/cea care o ingrijeste, este spectaculoasa si ofera senzatia de inedit. Cred ca ai dreptate, atunci cand este taiata si contorsionata pentru a capata forma "artistica" la care se ajunge la final, planta sufere dar cum a devenit o arta practicata in lumea orientala si nu numai, cred ca noi nu prea putem opri aceasta transformare.
Si eu am vaut ca si tine senzatia, atunci cand am vazut pentru prima data un bonsai ca, este o "minune" cum de traieste in asemenea conditii restictive dar, in final, am admirat realizarea artistica.
Sper sa nu mai facem si alte "creatii", sa experimentam dorinta noastra de transformare, pe fiinte vii.
Un gand bun si multa sanatate tuturor userilor, care mai navigheaza pe TPU.
Mulţumesc. Sănătate şi ţie, Mariana.
Da, este o frumuseţe tristă. Ca şi în cazul balerinelor, care se antrenează ani de zile, până-şi transformă picioarele în răni deschise, pentru câteva minute de strălucire pe scenă, spre încântarea publicului flămând de frumos. Dar măcar ele o fac de bună voie. ...pe bonsai cine i-a întrebat?
Din pacate ei nu-si pot manifesta vointa, fiind "dresati" sa accepte, tratamentul care li se impune.
Bine ar fi daca, cei care sunt pusi pe fapte reprobabile, s-ar gandi inainte de a face rau semenilor ori necuvantatoarelor, lucruri care chiar ca-mi ranesc inima, atunci cand se intampla.
Sunt ingrozita de faptul ca, multi parinti isi lasa nesupraveghiati pruncii si acestia mor in incendii, stiri pe care le aflam zilnic la TV si nu numai.
Sunt multe rele in lume care n-ar trebui sa se intample, dar vezi ca, acestea totusi se produc si noi, ii mai si intretinem in puscarii, pe cei care au fost prinsi, facand asemenea faradelegi.
Pupici si nu pune la inima si "necazul" plantelor transformate in "miniaturi", pentru ca atunci nu vei face altceva decat sa fii trista si nu eset cazul. Sa spui prietenilor tai, sa nu-ti ofere, in dar, nici un bonsai, pentru a nu avea "marturia" chinului la care a fost supusa planta respectiva.
Mulţumesc, dragă.
Cred că o să-mi pun anunţul pe uşă: "Fără bonsai şi invitaţii la circ cu animale!" (deşi prietenii ştiu deja).
Daca e legal, nu are cum sa fie rau. Unde ai auzit tu de o lege sa fie rea? Legile sunt facute de parlamentari, oameni luminati, care stiu ce e bine si ce e rau.
Omule,fa-te parlamentar. Pentru un moment chiar te-am crezut.
Este ca am stofa? Intr-adevar, a fost o gluma aia. Nu prea obisnuiesc sa pun emoticoane. O seara buna!
Nici eu nu sunt adept al emoticoanelor.Si eu am glumit.
Wow, ce pierd daca nu mai intru un an pe site, discutii despre bonsai.
poate ar putea., hmm, macar privita ideea ca daca plantele au totusi unele reactii care seamana la cel mai simplist nivel cu durerea sau placerea, atunci folosirea lor in alte scopuri decat cele strict legate de supravietuiere e un lucru moral, cu toate ca ar fi repede deconstruita notiunea asta.
dar acum intram in perspectiva umilirii plantelor. pe acest sistem hai militam impotriva statuilor, piatra e umilita fiind distrusa doar ca arta. nici planta nici piatra nici apa nici pamantul nu au notiuni si sentimente, mai ales de umilinta sau sclavie si inrobire. nu poti umili o planta cum nu poti umili o piatra. Cuvintele astea nu au fost inventate pentru a descrie faptul ca un om a fost un nesimtit cu alt om, ci au fost inventate pentru a descrie starea emotionala traita de persoana care a simtit pe pielea ei insulte, batai sau altceva. termenul de insulta nu ar exista daca in instorie nimeni nu s-ar fi simtit ofensat, ar fi fost doar niste cuvinte pe care nimeni nu ar fi dat doi bani.
asa si aici, nu poti umili ceva ce are doar niste reactii care in cel mai bun caz au fost masurate ca a fi stimuli primitivi la placere sau durere.
E adevarat ca nu sunt acum in africa dand de mancare la copii bolnavi, si nu ma pot da maretul filantrop, dar e obscen sa traim in o lume in care oamenii se simt mai ofensati de niste cuvinte urate, aratarea unui deget mijlociu, si mai nou bonsai, decat simt fata de foamete, sclavia copiilor, tortura si razboaie.
Ai auzit de tehnica omului de paie? O foloseşti la greu (inconştient, desigur).
Aşa o argumentare e doar o risipă de pixeli.
Sfidezi logica şi pierzi timpul, al tău şi al nostru.
Binenteles ca o stiu, e folosita cu atata usurinta de crestini. problema pe care o ai tu e ca nu am folosit asa tehnica.
faptul ca le adaugi fericire si umilinta si inrobire si alte tampenii e problema. de faci asta, hai adaugam sentimentele astea oricarui lucru, in exemplul meu piatra folosita de sculptori, pentru ca are cam aceeasi capacitate cu o planta sa simta umilinta si fericire.
am zis sa nu ma leg de faza cu durerea ca era mai evidenta ideea cu umilinta, dar totusi hai. NU stii ce e aia durere, nu stii ce e aia suferinta, nu stii mecanismul si ce e necesar.
conditia in aproape 99 la suta din cazuri pentru a simti asa ceva e de a fi vertebrat. restul de 1 la suta sunt unele crustacee. dar in suta la suta din cazuri, pentru ca o planta sa simta ceva. orice, ia un dictionar, cauta rice sentiment in el, iar ca o planta sa simta acel sentiment, oricat de mic, are nevoie de sistem nervos, oricat de primitv ar fi. Ghici ce, plantele nu au asa ceva.
A compara un lucru care nu are mecanismul de a simti nici o emotie, traiere, senzatie, cu un alt lucru care la fel nu are mecanismul ala nu e o tehnica a omului de paie. dar cand atribui sentimente si trairi unei plante cu toate ca trebuie un sistem nervos pentru asa ceva, mi se pare o sfidare a logicii ceva mai mare decat iti imaginezi ca am facut eu.
Ceea ce nu ai înţeles, muffy1, e că atunci când vorbeam de umilinţă, atentat la demnitate, înjosire, vorbeam despre percepţia mea (pe care se şi bazează toată întrebarea), despre sentimentele mele, nu sentimentele copacilor.
Iar proasta înţelegere, evident, duce şi la proasta argumentare, care porneşte de la o premisă greşită.
Apoi ai amestecat aici şi sclavia copiilor, tortura, războaiele..., care nu au nicio legătură cu subiectul şi despre care nicăieri nu s-a afirmat că ne lasă indiferenţi. Pur şi simplu acum vorbim de bonsai şi nu este cazul să aducem în discuţie toate dezastrele lumii. Le luăm pe rând. Toate la timpul lor.
De ziceai ca tie nu ti se pare corect a opri o planta sa creasca doar din amuzament.k, era intr-adevar o parerea de a ta despre ce e corect sau nu, nu avea nimeni o problema, nu de asta am cosiderat prosteasca ideea. cu toate ca e o planta, si revin iar la ideea mea de mai sus si de ce am facut acea analogie, pentru ca hai, poti sa zici ca fata de o piatra e vie, si de aia nu ti se pare corect, dar, si bacteriile si virusurile sunt vii, plus multe alte organisme care sunt ucise, uneori doar pentru confort, nu pentru ca ar pune in un pericol de moarte viata umana, si am mari dubii ca ai o problema cu asta. (ca sa nu se inteleaga gresit, nu ma refer la cazurile extreme cand cineva poate muri si trebuie salvat).
tu in schimb la raspunsurile date altora, ai zis clar ca bonsaii pot simti durere, mandrie, umilinta,...te refereai exact la ei, nici de cum la parerea ta de e corecta practica. chiar mai sus ziceai ca te deranjeaza fiinte care nu sunt suficient de dotate ca omul ca sa inteleaga de ce sufera. nu incerca acu sa iti intorci cuvintele si ca de fapt era doar parerea ta despre practica. nu, argumentai cu altii f clar ca practica (bonsaiul e arta si actiunea, nu copacii in sine) e imorala pentru ca plantele au sentimente si trairi. Eu ti-am explicat ca fizic e imposibil ca plantele sa simta orice, durere, suferinta.
Nu nu am amestecat sclavia si restul, pentru ca arta bonsaiului nu e o tragedie pentru a fi luata pe rand,... a te simti lezata pentru ca cineva taia crengute la un copac e ca a te simti lezata ca cineva modeleaza lutul ca sa faca vaze de pus in casa..ambele practici sunt pentru decoratia casei, si ambele cauzeaza la fel de multa durere. ziceam doar ca de vrei sa te simti asa de miloasa, ai putea sa alegi totusi o cauza mult mai buna, care cauzeaza intr-adevar ..stii ceva, forget it, sa iti pese de bonsai, de tot ce vrei, azi mi-am amintit ce uram la site-ul asta, nu discutia sau ideile cuiva, ci faptul ca cei ce stau pe el au prea mult timp liber pe care ar putea sa il foloseasca mult mai constructiv. Poti sa raspunzi sau nu, oricum nu mai intru pentru ca sunt aceleasi discutii si certuri tampite ca acum un an cand mai vorbeam cu lumea.
"tu in schimb la raspunsurile date altora, ai zis clar ca bonsaii pot simti durere, mandrie, umilinta,...te refereai exact la ei, nici de cum la parerea ta de e corecta practica"
Repet, ai înţeles greşit. Reciteşte-mi răspunsurile cu atenţie. Cel mult vorbeam de durere în cazul plantelor şi de convingerea mea personală că la un anumit nivel ea există, oricât ar părea poate de ilogic sau deplasat.
În percepţia mea tot ce e viu poate simţi confort sau disconfort, energie pozitivă sau negativă, iar felul în care sunt trataţi bonzaii numai energie pozitivă nu-mi inspiră.
"chiar mai sus ziceai ca te deranjeaza fiinte care nu sunt suficient de dotate ca omul ca sa inteleaga de ce sufera. nu incerca acu sa iti intorci cuvintele si ca de fapt era doar parerea ta despre practica"
Acolo mă refeream la animale (plantele neavând raţiune, logic), despre care a pomenit D4275682 în răspunsul lui/ei. Deci iarăşi, ai interpretat greşit, îmi pare rău.
"ziceam doar ca de vrei sa te simti asa de miloasa, ai putea sa alegi totusi o cauza mult mai buna, care cauzeaza intr-adevar"
Şi de unde ştii că nu am făcut-o? E doar o întrebare, una din alte sute, un subiect, atât. Tu propui să nu le deschidem doar pentru că există altele, mai importante?
Se pun mii de întrebări zilnic pe site, dintre cele mai diverse şi e şi normal că nu pot fi toate de o importanţă majoră.
Şi nu e vorba că vreau să mă simt miloasă. Doar îmi împărtăşeam trăirile cu ceilalţi şi doream să aud păreri, să văd cum gândesc/simt şi ceilalţi (ceea ce am şi reuşit). Şi da, poate sunt eu o anormală şi ciopârtirea copacilor ar trebui să mă lase rece, poate ceea ce simt este greşit, prostesc, tot ce e posibil. Însă momentan rămân la părerea mea sau, mai bine zis, la sentimentele mele, că doar nu mi le pot schimba, nici nu vreau.
Îmi pare rău că te-am făcut să-ţi pierzi timpul, muffy1. Poate vei avea noroc de întrebări mai inspirate la următoarea ta vizită.
Şi mulţumesc pentru timpul acordat şi o părere sinceră. Până la urmă a fost un dialog plăcut, cel puţin pentru mine. Numai bine.
Nu tu ma faci sa imi pierd timpul, eu o fac, si parerea mea doar sincera e ca si tu o faci, ca ajungi sa te gandesti: "bai, ce naiba fac? acu discut si ma cert cu altii despre arta bonsaiului? am atatea care imi pot aduce mai multe beneficii"
da, nu zic ca nu ai invatat parerile altora si asa, si poate consideri f benefica discutia, dar adevaru e si o stii si tu ca sunt mult mai multe lucruri pe care le poti face in schimb de care sa beneficiezi si sa iti aduca o placere mult mai mare, dar e o parere de-a mea, cine stie, poate pentru tine discutiile de pe TPU sunt mult mai importante ca pentru altii.
nu sunt de acord cu taierea padurilor, cel putin in ziua de azi cand avem tehnologia pentru a nu mai defrisa si cauza atat de mult rau ecosistemului sau planetei. dar copacii miniaturali din aceasta arta de care vorbim nu sunt omorati, si am explicat ca ce li se face nu le cauzeaza nici un rau, ci din contra, te invit sa citesti mai multe despre arta aceasta si sa vezi ca li se ofera o dragoste si o ingrijire mult mai mare decat a plantelor pe care le avem noi in ghivece.
intr-adevar, la cate intrebari sunt pe site nu au cum toate sa fie despre lucruri importante lumii, aici am gresit, si recunosc cand fac asta, nici nu as vrea sa fie toate despre lucruri importante, de am fi plin de griji mereu am innebuni.
iar la ce ai zis, ca sunt sentimentele tale, si nu le poti schimba 
), ori esti foarte tanara, doar la liceu sau doar ai terminat liceul, ori ai ramas exact cu aceleasi trairi de cand erai la varsta aia, ceea ce e destul de imposibil. de te intereseaza subiectul cauta mai multe studii pe tema asta, ultimul fiind realizat pe un esantion de cateva zeci de mii de persoane, cu varste cuprinse intre 20 si 70 de ani, intrebati cat s-au schimbat in ultimii 10 ani si cat cred ca se vor schimba in viitor. toti au raspuns ca au suferit schimbari majore, aproape de a fi o alta persoana, dar cand a fost vorba de viitor, toti au zis ca vor suferi putine spre deloc schimbari. se pare ca asta e o problema la noi oamenii, nu credem ca ne vom schimba personalitatea si sentimentele, convingerile, cu toate ca mereu o facem.
plus ca e o tampenie sa nu o facem, apar mereu informatii noi, trecem prin experiente noi, a ramane la aceleasi convingeri si traieri si sentimente e ceva gresit, ceva facut doar din incapatanare. e mai corect sa zici, astea sunt sentimentele mele si convingerile mele, dar de apar lucruri no icare ma for face sa realizez ca sunt gresite, le voi schimba.
Asta e ce am gasit pe un site :
(Cercetătorul din California Randol Fontes a descoperit mişcarea potenţialelor electrice din celulă în celulă, sistemul nervos simplu la plante. Sir Chandra Woz cu ajutorul unui instrument optic, care înregistrează pulsări, a dovedit oboseala plantelor. De asemenea, el a descoperit la o mimoză toate caracteristicile ale sistemului nervos.
În 1966, un cercetător american Cleve Backster a conectat o plantă la detectorul de minciuni. Şi a impus o persoană să joacă rolul călăului, alta – vindecătorului. Unul a ars frunzele, a rupt ramurile şi frunzele, altul a tratat rănile, a udat solul, a şoptit cuvintele dulci. Şi planta a început să diferă oamenii! Când în cameră intra „tiranul", planta emana o supratensiune electrică – parcă "ţipa" -, iar apoi se calma, atunci când se apropia "vindecătorul": activitatea electrică scădea brusc. Mai mult decât atât, chiar numai la gândul cercetătorilor: "a arde frunza" - plantă rezulta cu un salt al diagramei. "Plantele sunt capabile să sesizeze undele electromagnetice si chiar... şi gândurile!" – a scris experimentatorul uimit.
Revelaţiile lui Baxter au fost verificate cu scrupulozitate de către M. Fogel, E. Bayard şi alţi cercetători internaţionali. Rezultatul a fost acelaşi.
În anii 70 o verificare asemănătoare a fost efectuată în laboratorul Prof. B. Puşkin (Institutul de Psihologie Pedagogică Generală). S-a constatat că oamenii de ştiinţă burghezi nu au greşit: begonia obişnuită, supusă unor teste, a dat semnale electrice de circa 50 de microvolţi, reacţionând la starea emoţională a omului, situat la o distanţă trei metri.
Rezultatele experimentelor în diferite laboratoare din întreaga lume au confirmat faptul că plantele sunt organisme complexe, care au muşchi şi nervi, memorie şi capacităţi muzicale, care suferă de răceli, digestie proastă şi chiar plictiseală.)
Cam asta e ce a spus NOname. Si te rog, nu mai da exemple de religiosi, nici mie nu-mi plac, dar nu ma vezi pe mine comentand despre ei decat la categoria religie.
P.S : Chiar si daca nu crezi ca planta este capabila de trairi/abilitati umane, cum de ti-a venit sa o compari cu o piatra?
Perfect de acord.
Aceleaşi studii am citit şi eu cu ani în urmă. Şi chiar dacă nu aş fi ştiut nimic de ele, tot nu aş fi putut să tratez un organism viu ca pe un obiect. Comparaţia cu o piatră mi se pare foarte nereuşită.
Am un respect şi o doză de compasiune pentru tot ce e viu şi mă bucur să văd că nu sunt singură.
Nu am comparat cu o piatra ca si cum ar fi acelasi lucru. am fost f clar in ce am zis, si anume ca au cam acelasi mecanism si sistem nervos, adica nici unul. am comparat un lucru fara sistem nervos si incapabil sa simta durerea cu un alt lucru fara sistem nervos si incapabil sa simta durerea. nu era vorba de planta e vie sau daca planta e acelasi lucru cu un obiect. dar a spune ca plantele simt durerea cand le tai e la fel cu a spune ca pietrele simt cand le spargi.
da, vazusem la tv acu multi ani faza cu cercetarile astora, ce nu zici tu e ca sunt luate in res de comunitatea stiintifica, pentru ca daca intr-adevar planta reactioneaza la stimuli fizici si chimici, nu are un creier pentru a interpreta acesti stimuli. cum tu nu simti durerea cu nervii din palma de te tai, ci acei nervi doar duc un semnal electric la creier unde e procesata si creierul da senzatia de durere, asa nici plantele, chiar de pot avea impulsuri elecrtrice in si intre celule, nu pot simti nimic, pentru ca n uau mecanismul de a interpreta acele semnale electrice. si ca tot vb de acele semnale electrice, ale pot da peste cap masuratorile alea f mult.
dar cine stie, poate plantele pot simti durerea si pot interpreta semnalele electrice, si poate in viitor se va dovedi pe bune asta, nu doar ca exista schimburi de energie in celulele unei fiinte vii cum sunt plantele. dar ar insemna o descoperire incredibila, dovedind un alt mecanism in afara sistemului nervos capabil sa interpreteze acele impulsuri. momentan nu e nici o dovada ca plantele au acel mecanism similar cu un creier, oricat de primitiv ca sa stie ce inseamna acele impulsuri.
Depinde de perspectiva, asa cum spui clar este o cruzime. daca ma gandesc ca la nivel cosmic sunt o multime de forte care ne transforma permanent fara sa aiba constiinta as spune ca e un dat..si la urma urmei si constiinta abia acum este studiata si inca nu sunt raspunsuri clare, greu de dat un raspuns corect si cuprinzator dar imi place sufletul tau
Si mie mi-e mila de toate animalele pe care le mananca omul.Ce-ai dori sa facem in situatia asta?
Whoa,mi-ai raspuns dupa 4 ani! Imi pare bine. Ei, da' ce s-a mai schimbat tpu...si ce vremuri, cand ma implicam.Acum sunt doar un "Observer" amarat. Inca am un rank decent, si ce de punctaje, ce mai...un veteran veritabil, hehe
Hehe. Da, deveniseră bonsaii mei de actualitatea astăzi http://www.tpu.ro/......-copac-de/ aşa că am recitit răspunsurile, şi ale mele, şi ale celorlalţi...cu zâmbetul pe buze, nostalgică şi amuzată de transformări. :)
Nu cred că merită compătimire unul sau mai mulți bonsai. Sunt copaci și se adaptează la mediu, ba cred că se simt privilegiați atunci când intră în atenția cuiva.
Zici?
Deci, bonsaii nu simt niciun fel de disconfort în urma tăierii repetate a rădăcinilor și ramurilor, legării și ligaturării ale tulpinilor și ramurilor şi trăindu-şi veacul într-un vas minuscul, dar se simt privilegiați că le dăm atenţie?
Serios acum, tu crezi că ei nu simt nimic?
În percepţia mea sunt asemenea animalelor de circ, supuse şi chinuite. Nu pot să rămân indiferentă.
Nu, nu cred că simt tristețe decât atunci când nu sunt îngrijiți și mai cred că în sălbăticie poate că nu ar fi avut șansa să trăiască atât. Gândește-te că tot procesul e ca un tins la oameni.
Nu ştiu, dar decât o viaţă de sclav, plină de durere, mai bine deloc.
Îmi amintesc de laboratoarele sinistre din lagărele de concentrare naziste, în care se făceau experimente sadice prin care se mutilau în chinuri groaznice fiinţe vii.
Ştiu că exagerez, da' na, ca idee.
Acum nu incurca sticlele cu borcanele că nu are de-a face! Poate că e o formă de constrângere dar doar una estetică, în schimb, comparația cu experimentele din lagărele naziste și chiar cu orice experiment făcut pe oameni sau chiar animale e mai mult decât tendențioasă.
Na, probabil sufăr de un exces de empatie, dar pentru mine plantele sunt fiinţe vii şi nu pot să nu simt o compasiune intensă când le văd chinuite.
...
Oare chiar sunt singură?
Nu cred, depinde doar de atașament. Eu sunt puțin mai lipsit de empatie față de natură in general.
Vezi tu, in general natura se regenerează pe când un om, e unic. Poți găsi doi copaci identici dar niciodată doi oameni la fel. Dacă principiile care ghidează natura au la bază transformarea de ce atunci când o transformăm noi e ceva rău sau gresit?
Deci nu ai nimic nici împotriva pădurilor rase de pe faţa pământului şi transformate în... cenuşă?
Nu e o atitudine cam arogantă a omului faţă de natură? Chiar nu putem să stăpânim, dar cu respect, blândeţe şi înţelepciune (dacă tot suntem fiinţe raţionale)?
Bineînțeles că sunt împotrivă dar nu crezi că ne cam îndepărtăm de subiectul postarii?
Ai si tu dreptate.
Citisem acum cateva zile ca plantele au un sistem nervos primtiv, care pornesc din radacini si se bazeaza mai ales pe perceptia durerii si schimbarilor de mediu.
Are logica intr-un fel.
http://ds9.botanik.uni-bonn.de/......roview.php
deci cu alte cuvinte pot simti durerea.
Ma faci sa imi fie si mie mila de ele...dar tot nu renunt la salata :))
Da, am citit şi eu în copilărie (că plantele pot simţi) şi se pare că mi s-a întipărit bine în minte.
Însă dacă mă gândesc mai bine, în cazul bonzaiului, cred că e vorba nu doar de suferinţă, în viziunea mea, ci şi de umilinţă.
În loc să fie nişte copaci mândri şi frumoşi de câţiva metri, cu rădăcini adânci şi puternice, cu o coroană bogată şi sănătoasă, sunt înghesuiți în nişte ghivece de câteva zeci de centimetri şi ciopârţiţi spre amuzamentul şi satisfacţia noastră (ca nişte lei, regi şi ei, ţinuţi şi crescuţi după gratii).
Este ca un atentat la demnitatea lor.
Habar n-am daca ii este menit sa fie mare si liber. Poate i-a fost menit sa fie bonsai. Oare cate, din tot ce exista pe pamant, ajung sa creasca pana la cer, asa cum am putea spune ca le este menit?
Nu stiu daca imi plac bonsaii din mila, eu ii admir si mi se pare ca totusi au o oarecare maiestate in lipsa lor de inaltime, menita sau nu, ce zici?
Nu sint de acord. Tot ce este viu simte durerea si oamenii in loc sa faca astfel de chestii ar trebui sa faca un gest mai bun. Ei sunt cei care ne aduc aerul cu care respiram dar oamenii in schimb ce fac?
Din potriva, ele simt durerea. De altfel, o planta creste mai mare si mai frumoasa daca cineva o ingrijeste.Un alt lucru interesant, plantele cresc mai repede daca au muzica sau cineva le vorbeste zilnic.Si frunzele lor se mai si indreapta in directia soarelui pentru ca au nevoie de lumina pentru fotosinteza, deoarece ele se hranesc.
Deci, desi ele nu au creier, comportamentul lor seamana mult cu al nostru si nu le poti compara cu niste obiecte moarte.
Da. ce tie ti se pare ca plantele gandesc?
Pe bune, deci cum ar veni tu spui ca plantele gandesc.
Plantele nu cresc pentru ca tu le vorbesti si ele se simt importante.
Tu cand vorbesti le oferi la plante dioxid de carbom.
Tu ai afirmat "Sunt doar niste plante...nu simt durerea".
Ce legătură are cu gânditul?
Te întrebam dacă eşti sigur că plantele nu simt durere.
Ai făcut vreun studiu? Cum ai ajuns la această concluzie?
Incercarea ta de a face o gluma din cuvintele mele e patetica pentru simplul fapt ca nu te informezi si gresesti.
Sunt studii facute de Clive Backster,Hashimoto si Valerio Sanfo care dovedesc,ca plantele reactioneaza in urma unor impulsuri. Cu ajutorul aparaturii, au observat ca plantele isi schimba comportamentul la muzica, vorbe sau la durere.
Daca iti vine greu sa crezi ca o planta raspunde la muzica, iti voi explica mai detaliat pentru ca mintea ta subdezvoltata sa inteleaga.
Muzica de fapt si de drept este un intreg de sunete articulate si armonioase.Sunetele nu sunt altceva decat unde vibrationale. Reglarea multor functiuni ale corpului uman, animal sau vegetal este datorata undelor vibrationale coerente. Sunt multe studii facute pe tema asta,pot cauta pe net. Unii cercetatori afirma ca orice substanta actioneaza prin intermediul propriilor vibratii.
Ca sa poti intelege de ce spun de vibratii,majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu afirmatia " Oamenii nu aud doar cu urechile". Acum intelegi?
Ei bine,tu cand auzi o melodie care te "atinge pe suflet",se refera la faptul ca intreg corpul percepe ritmul, timbrul si armonia vibratiilor sale,nu numai urechile. Se pare ca omul este mult mai relaxat,mai calm, mai calculat si se pare ca se dezvolta mai armonios daca locuieste intr-un mediu inconjurator plin de iubire, intelegere si armonie. Asa sunt si plantele, daca ele nu au puterea ratiunii sau organe de simt, nu poti spune despre ele ca sunt obiecte neinsufletite.
Cred ca e adevarat ce spui. Insa mi se pare curios ca un om asa inteligent sa se coboare la jigniri de felul "mintea ta subdezvoltata". Poate ar trebui sa reflectezi putin, ca nu ti-o spun cu rautate. Oamenii in general manifesta admiratie fata de cei care au o buna pregatire intr-o ramura a stiintei, iar admiratia asta ar putea creste daca respectivii manifesta si respect fata de cei mai putin pregatiti.
Nu prea ma intereseaza ce parere are lumea despre mine. Probabil ca din acel motiv spun lumii ce cred despre ei fara nicio restrangere.
E o arta. Si nu le fac niciun rau, din potriva, sunt destul de bine ingrijiti.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bonsai
N-are nicio treaba, plantele simt afectiunea celui care le ingrijeste.In caz contrar ele s-ar usuca, iar bonsaiul este unul din exemple, pana sa comita suicid acolo in ghiveci, se "uita" si la om.
Bine ca nu ti-e mila de alte plante.Nu stiu cum ai suporta un meci de fotbal, unde iarba e maltratata sub crampoane.
Da, la meci e un adevărat măcel. : ))
...
Am explicat mai sus. În cazul bonzaiului nu este vorba doar despre suferinţă (repetată şi continuă), ci şi despre înrobire, umilinţă (în percepţia mea, mă rog).
Orice aş face, nu-l pot considera un copac fericit şi ideea bonzaiului îmi provoacă un sentiment de milă, mă deprimă (probabil singurul motiv pentru care am renunţat la ideea de a-mi achiziţiona unul... după ce am aflat întregul proces obţinerii drăgălăşeniei lor miniaturale).
Tu zici că până nu se sinucid sunt bine? Chiar dacă sunt hrăniţi doar cât să nu moară?
Cred ca o cruzime si mai mare e sa ii tai si sa ii bagi pe foc. Sunt de acord cu tine ca daca ti vesnic un bonsai intr-un ghiveci de 20 de centrimenti e un chin pentru ei dar nu cred ca e un chin daca il las sa creasca liber cum vrea muschi lui si odata ce creste ii schimb ghiveciul ca sa aiba loc sa creasca radacinile.
Am un bonsai primit cadou, nu pot sa il plantez afara, sunt sigura ca iarna nu ar rezista si nici nu pot sa il trimit in Japonia ca sa creasca in mediul lui natural.
Aşa da.
În cinstea bonzaiului eliberat, Copaci fără Pădure.
http://youtu.be/bOSeNoIV7GQ
Mereu ai gasit o melodie care sa imi placa, dar azi chiar te felicit, cu melodia aceasta ai reusit sa ma faci sa lacrimez.
Pai ai spus in al doilea semi-paragraf :
''Mi se pare o mare cruzime să forţezi ceva ce este menit să fie mare şi liber să rămână mic şi chinuit"
Ce intelegi din ''mare si liber''?
Mai mare şi mai liber decât câteva zeci de centimetri şi ghemuit într-o cutie minusculă.
Acum doar nu incepem sa vorbim despre dreptul bonsaiului de a creste mare in natura si nu in ghiveci?
De unde stii ca-si doreste sa creasca mare in salbaticie? Poate ca-si doreste sa fie micut, gingas, si intr-o casa cu chipuri fericite. Cumva l-ai intrebat? Sa stii ca si mama mai vorbeste cu bonsaiul Odata am auzit-o cand intrebase "Ce faci frumosule?" Eu m-am grabit sa-i raspund ca mananc. Iar mama " Nu vorbeam cu tine, vorbeam cu bonsaiul" Umilinta.
Şi unii violatori, după ce îşi leagă victima şi o supun la chinuri, îşi induc ideea că aceasta este fericită şi mulţumită, iar tot ce fac, fac din dragoste pentru ea, dar asta nu înseamnă că imaginaţia lor reflectă realitatea.
Oricum, simpatică mămică. Complimentele mele.
Compari o victima umana cu o planta?
Descartes spunea ca omul se diferentiaza de toate celelalte fiinte prin faptul ca poate gandi, de unde celebra (Dubito, ergo cogito; Cogito, ergo sum).
Si este o mare diferenta intre violatori si psihopati - cei la care faci tu referire.
Atat timp cat nu stim ce este bine pentru acea planta, iar ea nu poate gandi asupra binelui sau, nu facem decat un joc al imaginatiei.
Încă o consolare confortabilă pentru împăcarea conştiinţei.
Ştiu bine că exagerez, dar doar ca prin amplificare să subliniez ce e de subliniat.
Pasiunea mea pentru plante se rezuma doar la una singura pe care o fumez
Restul nu ma intereseaza... Banuiesc ca te-ai lasat de mancat legume sau fructe, doar nu vrei sa le torturezi intre masele?
Stiu eu solutia sa nu mai sufere copaceii, nici animalele, nici plantele cu care, fara mila, se hranesc nemernicii aia de vegani.It's simple...we kill the humans.All of them!
http://img.phombo.com/......24-768.jpg
Bonzaiul nu reflecta nici un pic de mila fata de oameni, si nici oamenii de el. el aduce binecuvantare familiei cu il are, umple casa cu energie pozitiva si cum doamne fereste ar mai face asta daca ar fi cat un brad?
Interesantă perspectivă.
Deci...să se chinuie! Ce ne pasă, cât timp ne înfrumuseţează casa, nu?
Poţi să-mi spui şi mie pe ce se bazează generalizările tale?
In nici un caz pe interesul fata de o planta, sau un mic copacel ce este folosit in tratamente
Ai afirmat că oamenii nu reflectă nici un pic de milă faţă de bonsai (să înţeleg că sunt extraterestru?). Te întrebam cum poţi să generalizezi, când până şi la întrebarea asta au fost cel puţin 2-3 oameni care şi-au arătat interesul şi compasiunea?
Salut pai el este o planta de ce nu riposteza si eu cred ca oamenii vor sa ramana mic pentru. ca este frumos asa cum este el.
Ştiu.
Cu aşa iubită http://www.tpu.ro/......onalitate/ nici nu m-aş obosi să răspund...ca să anunţ că nu m-aş deranja să răspund, mai ales acum, noaptea.
Îţi doresc să te bântuie numai vise frumoase, TheBlackEmo.
Lasă subiectele neinteresante celor interesaţi.
De acord! saracele plante...am citit o povestioara cu o fatita care vroia sa fie bonsai ca sa ramana mereeeeu mica. saracii copaci! :-(
Probabil ca esti singura. Este o arta, dar avand mentalitate europeana nu o poti intelege.
Odata am avut un bonzai si nestiind sa "am grija de el" l-am udat si pe el ca si pe celelalte flori si a inceput sa creasca "cum l-a taiat capul". Dupa vreo sase luni se facuse o tufa in toata regula si eu vroiam sa fiu fericit ca-i merge bine dar nu stiu de ce ma incerca un sentiment ciudat ca si cand as fi transformat un orasean spilcuit si elegant intr-o gorila ciufulita, poate gresec si inainte era doar o gorila subnutrita intr-un costum de orasean. Am procedat si eu pe principiul mamicilor "mananca tot din farfurie sa te faci mare" (nu conteaza ca ai sa ajungi si obez). Gorila mea ciufulita si obeza traieste in continuare si-i merge bine dar nimeni nu mai recunoaste in el fostul bonzai. (Scuze daca ma bag si eu in vorba la spartul targului dar situatia e de asa natura si nu am net in fiecare zi)
Adorabil. Mulţumesc pentru poveste, m-a făcut să zâmbesc. Delicioase comparaţii. : ))
Eu mai stiu o poveste, daca vrei sa zambesti. Este opusul povestii lui Radu_Radu.
Odata, cineva a avut un bonsai si nestiind sa "aiba grija de el" l-a udat si pe el ca si pe celelalte flori si bonsaiul crestea "cum il taia capul". Dupa vreo sase luni, era fix la fel. A procedat in continuare pe principiul mamicilor: "mananca tot din farfurie sa te faci mare". Si-i vorbea, si-i canta, asa cum se procedeaza cu bonsaii, de. Si simtea o compatibilitate chiar cu acel copacel. Cand il alinta, parca i se zbatea usor o frunza.
Dupa mai bine de 6 luni a hotarat sa-i schimbe pamantul. Abia atunci a vazut ca bonsaiul era de plastic iar sentimentele nu erau tocmai reciproce.
Aceasta este o poveste adevarata. Intamplator, s-a petrecut in America si, ca sa fiu corecta, nu era bonsai, era cactus. Tâlcul insa este acelasi. 
Şi tot e mai bun un cactus de plastic, decât un bonsai chinuit, nu?
Eiii, ce intrebare terorista
Decat un cactus de plastic si un bonsai chinuit, mai bine un camp viu de levantica.
Am zis.
Am avut astăzi plăcerea să urmăresc un material cu Ada Milea.
http://www.youtube.com/watch?v=o4XJdQdiJPk
Posibil că l-ai văzut deja, dar l-am adus aici în special pentru fragmentul care începe de la minutul 32:14 (deşi nu este singurul care se leagă cumva prin ricoşeu de subiect şi pare savuros).
...
Un câmp viu de levănţică sună mult mai bine, ai dreptate.
Sau o pădure de copaci vii, de ce nu?
Nu, nu vazusem interviul asta. Mersi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
