As avea nevoie de niște sfaturi sau un sprijin moral din partea cuiva.
Sunt o femeie în toată firea, între vârste, cu un copil mic și probleme în căsnicie.
Probleme am avut și înainte iar treptat am început sa realizez de ce.Motivele sunt 2 foarte simple.
1.Incompatibilitate apărută cu timpul (eu am rămas la fel, pe aceleași planuri și idei în timp ce el s-a schimbat la 180 de grade fata de ce ne-am inteles la început)
2. Faptul ca o data cu trecerea timpului pur și simplu am început sa îl simt mai mult ca pe un dușman decât ca pe un prieten și o sa va spun de ce.
Am făcut greșeală de am divulga problemele lui pe parcursul relației pentru ca m-am gândit ca e jumătatea mea si asa trebuie sa fie.Adica i-am spus despre mine ca sunt mai antisociala, mai anxioasa și panicoasa si s-a oferit sa ma ajute gest ce ma incantat maxim. Ajutorul lui consta în a prelua lucurile ce imi era mi-e greu sa le fac din cauza stărilor mele de anxietate spre exemplu.
Treaba e ca dacă la început ma ajuta mult treaba asta, acum s-a dus intr-o direcție total greșită situația și am senzația ca îmi face mai mult rău decât bine.Adica el din anxietate sau stare proasta etc a început sa ma considere incapabila și sa ma facă sa ma simt ca atare.Nu îmi spune în fata dar mereu dacă ii spun ca am rezolvat ei ceva nu ma crede, dacă trebuie sa iau sau sa dau copilului N cantitate de medicament ma întreabă de o mie de ori dacă trebuie sa dau atât sau dacă nu e prea mult. Daca nu hrănesc copilul prea mult sau prea puțin. Daca sunt sigura de N lucuri și mereu întreabă pe alti în loc sa ma asculte pe mine.Sau mereu dacă zic eu alb el trebuie sa zică "da hai totuși sa fie gri" dintr-o frica ciudata ca nu ma duce capul sau ca nu sunt apta,sau habar nu am.Iar dacă ii spun, vede ca nu sunt proasta și realizez ca ma face incapabila mai indirect, spune ca sunt nebuna.
Mi-am dat seama de asta de-a lungul timpului dar cel mai recent mi s-a confirmat de când avem copilul.Eu mereu trebuie sa stau cu stres sa nu cumva sa plângă sau sa gangureasca copilul cu mine ca vine repede sa vadă ce fac eu greșit de mai plânge copilul.Mereu când ii dau medicamentație copilului stau cu stres ca sigur o sa zică ca i-am pus prea mult,sau prea puțin. Daca ii cumpăr ceva ori e prea scump,ori nu e de calitate, ori "de unde ști tu ce sa ii iei și dacă e ok?". Chiar și când i-am spus ce mi sa zic de către medic legat de copil s-a dus el următoarea zi sa reantrebe.
Iar recent când am avut o problema de sănătate și am ajuns la spital unde din cauza râului am făcut un atac de panica, am auzit doctorita cum spune "da ca mi-a zis barbatus-o ca mai face din astea" și se comporta cu mine ca și cum as fi nebuna.
Zilele astea i-am spus toate nemulțumirile mele plus faptul ca nu îmi convine ca bruscheaza copilul.Si tot el s-a enervat și ma făcut nebuna (la fel spune și de copil ca are probleme deși copilul e sanatos).
Exista posibilitatea sa ne despărțim și as vrea un sfat de la voi și sa va întreb dacă e posibil ca cineva sa ii creadă inepțiile cum ca as fi nebuna? Ca nu vreau sa îmi ia copilul.Ca el cred ca și asta așteaptă, sa crească un pic bebe sa ii fie mai ușor cu el si sa mi-l ia.

Exista posibilitatea sa ne despărțim și as vrea un sfat de la voi și sa va întreb dacă e posibil ca cineva sa ii creadă inepțiile cum ca as fi nebuna?
Da, este posibil.
Ce constat eu din ceea ce relatezi aici.
Că relația voastră s-a deteriorat treptat. Ea se poate și repara la loc. La asta te-ai gândit?

Chiar dacă inițial ar rămâne la el copilul, tot trebuie să ai dreptul de vizitare.
Evident că e musai să divorțezi.

Buna.Imi pare rau dar nu e absolut nimic de reparat aici.Ce face el se numeste gaslighting, incercand intentionat sa te faca pe tine sa crezi ca ai luat-o razna.Anxietatea nu inseamna ca esti nebuna, de dus la spital alaturi de altii care necesita psihiatru.Nu! Tu poti vorbi cu medicul tau sa vezi care e treaba.Desi la cum ai descris totul, il vad pe individ in stare sa dea niste bani pentru a scoate un document care te eticheteaza ca atare, inapta pentru a creste copilul. Fugi cat mai poti!

Mda nu va potriviti, nu stiu de ce v-ati aruncat asa repede sa faceti copil.Trebuia sa stai mai mult sa vezi daca va intelegeti.
Din ce tu spui, pare tipul de om care vrea sa controleze el tot, numa el stie, numa el face, numa el drege.
Stiu genul asta de barbat al tau poate no fi asa de exagerat, dar cu trecerea timpului, se va accentua ceea ce face.

Nu ai spus daca tu munceti. Daca ai job, atunci in cazul unui divort, copilul este lasat in grija mamei, doar daca tu vrei sa il lasi lui si el ar fi de acord, atunci se poate.

Totdeauna legea da copilul spre ingrijire mamei, dar trebuie sa ai un job, sa ai unde sta, asa daca munca nu, casa nu, nimic nu, atunci il da celui care poate avea grija de copil.

Nu merge asa pe vorbe, gata esti nebuna, el nu-i medic, nu are nimic de spus, oiara daca cumva spune c hestii de genul asta la judecator, il pune ala la colt imediat, ba ia si bila neagta pentru asa ceva, pentru ca oamenii or sa te vada cum esti, un om nebun sau care are crize de mai stiu eu ce, se cunoaste de cum il vezi.

Nu stiu daca o sa va mai impacati, banui ca si el s-a racit fata de tine, or fi mai multe motive, nu doar ce ai povestit tu.Ar putea sa fie si felul cum aratati fiecare, poate acum tie sa nu-ti mai para el barbatul ala cel cauti tu, iar el la fel, poate ca tu esti plinuta, el acu a vazut cai plac femeiel mai slabe ori nu va potriviti nici la sex, raceala asta ce spui tu, nu poate veni doar din ce ai povestit.

Cu alte cuvinte nu prea va mai placeti fizic nici tu pe el, nici el pe tine ce va tine impreuna este copilul ala, fiecare trageti de el, va agatati de alcteva sa nu va simtit naspa.

De nu era copilul asta sigur nu mai erati impreuna.Nu stiu ce v-ati inteles voi la inceput, pentru ca atunci orice ar fi toti spun DA chiar daca ei nu-s asa, ori is ori nu de acord cu ce v-ati inteles.

Oamenii spun orice sa isi atinga scopu, apoi nu mai conteaza plus ca nu l-ai stiut, el asa a fost mereu, tu acum il descopri, acum l-ai vazut ce face, ori pana acum nu a fost pus in situatia dea arata cum se comporta, asa aparu acest copil si vezi cei poate pielea

Na prea facut pana acum, ori ca nu ai vazut tu, fiind cu capu in nori, erai indragostita lulea ori el sa abtinut, asa fac multi la inceput, apoi cand lucrurile se linistesc, revin la caracterul lor, la ce fac ei de obicei.

Nu e ca si cum nu stii ce ai de facut. Ii spui pur si simplu ceea ce te deranjeaza intr o zi, absolut tot pentru ultima data. Daca se repara ceva inseamna ca te iubeste, daca nu, iti dai si tu seama ce inseamna. Tinand cont ca aveti si un copil impreuna e o situatie dificila. Sfatul meu ar fi ca data viitoare ( de preferat cat mai curand ) cand iti expui toate problemele sa il inregistrezi pe ascuns. Daca te va jigni si va da dovada de neintelegere, nu iti face griji, intr-un eventual divort tu vei primi custodia copilului ( bazat pe cum ai spus tu ca se comporta ). Inregistreaza pe ascuns toata conversatia sau si zi de zi daca doresti, strangi dovezi ca acest om nu este un om de incredere, le ti ascunse si intentezi un proces de divort. E un comportament foarte ciudat ceea ce ai descris si daca ar fi dupa mine, cel mai probabil sentimentele lui pentru tine au apus si are pe altcineva ( posibil ).

Din păcate, nu sunteți nici primul, nici ultimul cuplu cu probleme. De cele mai multe ori, se întemeiază o familie pe motive greșite, pasiunea trecătoare este adeseori confundată cu dragostea profundă etc. Din ce înțeleg eu, și cu voi s-a întâmplat cam la fel. Indiferent de greutăți sau neînțelegeri, o dragoste solidă, sedimentată, dublată de o viață sexuală activă și comunicare deschisă va face întotdeauna diferența între o familie care se destramă și una care trece peste greutăți.
În cazul vostru mai este un aspect. Ai făcut bine că i-ai povestit soțului problemele tale, să nu regreți, ai făcut ce trebuia. Probabil la început intențiile lui au fost bune, să te ajute și să te sprijine, dar situația a degenerat pe parcurs, iar acum, probabil, nu mai are încredere în tine și capacitatea ta de discernământ.
Îmi pare rău, dar nu cred că mai puteți face mare lucru. Puteți încerca terapie de cuplu, dar nu cred că va da mari rezultate.
În privința divorțului, dacă ți-e teamă să nu ia copilul, fă pasul cât mai repede. Șansele ca tribunalul să-i dea drept de cauză tatălui sunt aproape nule având în vedere vârsta copilului.
Sper că v-am răspuns la întrebări. Îmi pare rău pentru chinul prin care treceți. Țineți capul sus, că uneori viața te mai și scutură, dar ceea ce alegem să facem ne definește.
Succes!

I s-a luat de tine. A trecut luna de miere si au venit alea de rahat.
Sa inteleg ca nu iti reprosezi nimic?
Esti perfecta?
Ma indoiesc.

,Sunt o femeie în toată firea, între vârste, cu un copil mic și probleme în căsnicie'' Tu esti o problema in totalitate.

Simplu, daca nu mai merge si ai incerca totul, te desparti!

Nu iti poate lua copilul dupa divort. Nu il poate crede nimeni doar din vorbele lui ca esti nebuna. Deci nu iti fa griji in privinta asta. Chiar el poate fi acuzat de manipulare, suprimare psihologica si terorizare dupa modul cum te trateaza si poate fi considerat nepotrivit sa fie in prezenta ta si a copilului. Vorbesc din experienta. Am avut cazuri ca al tau in familie si chiar sotul respectiv a inceput sa se crizeze in perioada respectiva, pentru ca nu mai detinea controlul. S-a impus si ordin de restrictie impotriva lui dupa divort. Au trecut cativa ani de atunci iar mamica respectiva si-a refacut viata, e foarte fericita acum, copiii sunt si ei fericiti, iar fostul ei sot a ramas singur si frustrat, cu datorii la banca, vai de viata lui. Comportamentul lui atotstiutor i-a adus decaderea. Deci nu iti fa griji. E strategia lui de a te face pe tine sa te simti nesigura, tocmai pentru ca te vede mai capabila decat el si nu ii place sa simta ca esti mai buna si mai capabila decat el. Daca ai copil mic, inca esti tanara, iti poti reface viata.