Ce păcat este mai greu dacă juri din gura așa adică verbal cum ai zice "sa chiorăsc daca mai fac un păcat" sau daca te juri cu mana pe biblie zicând aceleași cuvinte (daca incalci acel jurământ)? Cum pot primi iertare de la Dumnezeu dacă m-am jurat cu mana pe biblie și nu am dus jurământul la capăt?
Ordonare:
După relevanţă
Daca ar exista o entitate atotputernica, atunci pentru ea omul si tot ce face omul ar fi egal cu zero pentru acea entitate. Trebuie sa fii naiv sa crezi ca o entitate atotputernica nu ar avea ce face decat sa fie interesata de tot ceea ce face un om, ce manaca, cum se inmulteste, ce povesti citeste sau ce ritualuri primitive mai face.
Răspunde
Răspunde
Nu ai inteles bine. Nu are nimeni nevoie de credinta ta in afara de oamenii mincinosi care vor sa te foloseasca.
O entitate atotputernica nu se uita la un om si la ce face el, deci nu-i cere credinta, ca n-are ce face nici cu credinta, nici cu omul respectiv. Credinta cere omul mincinos si viclean omului care nu gandeste si crede ca toate lucrurile banale pe care le face sunt de interesul unei entitati atotputernice care nu are nevoie de nimic si pentru care omul este egal cu zero.
N-ai facut nici un pacat. Zeul respectiv nici nu exista si de ar exista nu l-ar interesa ce faci cu șurubelul. Ar fi culmea absurdului si fanteziei ca un zeu sa aiba grija surubelului si a povestilor primitive si absurde inventate de omul viclean ca in clipul de mai jos pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori.
https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE
Zeul daca ar exista nu ar avea grija șurubelului. Asa grija au oamenii mincinosi care vor sa controleze tot ce face omul naiv, credul si nestiutor. Ar fi total nepotrivit ca un zeu atotputernic sa aiba grija șurubelului. Cum sa se coboare un zeu la asa un nivel?
Trebuie sa gandim logic si rational.
Practic, cel în care pui mâna pe Biblie, asta deoarece acesta reprezintă de fapt 2 păcate adunate: pe lângă că nu te ți de cuvânt, prin faptul că te-ai jurat pe Biblie și nu te-ai ținut de cuvânt, te faci vinovat și de sfidarea lui Dumnezeu și lipsă de evlavie.
În ce privește care este mai "grav", păcatele nu sunt tocmai plasate într-o anumită ordine de gravitate.
Din punct de vedere spiritual nu există diferențiere între consecințele lor: toate păcatele duc la moarte (Romani 6:23) și ne despart de Dumnezeu (Isaia 59:2).
Ele totuși diferă în funcție de consecințele lor aici pe pământ (nu vor mai avea oamenii încredere în tine nici atunci când pui mâna pe Biblie).
Ca să scapi complet de această dilemă, Iisus ne și spune să nu jurăm deloc ca să nu păcătuim (Matei 5:33-37). Ce zice Mântuitorul aici este că nu ar trebui să ai nevoie să juri, deoarece ar trebui să spui mereu adevărul și prin propriul fapt că juri, înseamnă că vrei să îți crești credibilitatea pentru că de obicei nu spui adevărul (lucru ce este o problemă).
va rog ajutati-ma că intru in depresie
Dacă îți pare rău (cum și pare din întrebarea ta), mărturisești că ai greșit și îți ceri iertare (în rugaciune) de la Dumnezeu, vei primi iertare. (1 Ioan 1:9)
Oricare. E de preferat o rugaciune personală deoarece este mai ușor pentru tine să fi cu adevărat autentic și sincer. Însă și rugăciunile din cărțile de rugaciuni sunt bune dacă rezonează cu inima ta. Am avut și eu momente în care nu îmi găseam cuvintele cu care să vin înaintea lui Dumnezeu și recitam Psalmul 50 (rugăciunea pe care ai menționat-o și tu cu "Miluiește mă Dumnezeule"). Problema cu aceste rugaciuni e că poți foarte ușor să ajungi să le spui doar robotic.
Dumnezeu te iartă din prima, nu trebuie să le spui de mai multe ori. Tu nu îți câștigi iertarea prin aceste rugăciuni, ci Dumnezeu te iartă din bunătatea Sa, dacă tu dorești să te împaci cu El și îți pare rău pentru ce ai făcut. Aceste rugaciuni sunt menite să exprime această părere de rău și dorința ta de iertare. Nu este doar robotic, nu trebuie să zici "gata mi-am cerut iertare, acum continui să trăiesc cum vreau eu", atunci nu are efect. Trebuie să ai o dorință de schimbare. Dumnezeu dorește ca inima ta să fie în locul potrivit și tu să aspiri către o viață de sfințenie. Normal că nu vei reuși să nu mai păcătuiești, însă dacă tu dorești să îi faci pe plac lui Dumnezeu și să îi fi supus, să urăști păcatul din viața ta și să lupți ca să nu îl mai înfăptuiești, atât cât poți tu, atunci El te iartă de orice păcat în care ai mai putea să cazi.
Trebuie să ai încredere în bunătatea lui Dumnezeu. Ceea ce simți acum este tocmai neîncredere. Dumnezeu ne cere credință mai presus de orice. Credință că prin sângele Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, suntem iertați de ori și ce păcat. Dacă dorești să te mărturisești unui preot, și dacă auzindu-l pe el spunându-ți că "păcatele îți sunt iertate" te ajută să crezi adevărul acesta, atunci fă-o. Însă nu căuta mai mult risipirea sentimentului de vină (prin diferite acțiuni) decât împăcarea propriu zisă cu Dumnezeu.
După ce ți-ai cerut iertare te poți considera iertat:
"Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea" (1 Ioan 1:9)
"Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu."(Psalmul 31:5-6)
Eu nu am jurat niciodată pe Biblie, și nici în general nu îmi aduc aminte să fi jurat, însă nu am auzit de oameni să fi fost loviți de boli sau de trăznet din cauza păcatului. Ce trebuie să înțelegi este că nu este în caracterul lui Dumnezeu să pedepsească omul pentru faptele sale aici pe pământ. Boala, necazul și orice lucru rău în viața noastră, dacă vin de la Domnul, au ca scop îndreptarea noastră (să ne facă să ne pocăim). Dacă scopul nu este acesta, atunci acea boală/necaz e de la cel rău și dorește doar să ne tulbure.
Nu te mai panica. Liniștește-te. Să nu îți fie frică de consecințe, Dumnezeu te iartă și poate să oprească orice consecință a păcatului tău dacă îi ceri lucrul acesta cu credință. Dumnezeu este "tatăl nostru". El ne iubește și nu ne vrea răul. Spune Sfântul Apostol Petru în a doua sa epistolă că este îndelung răbdător "nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă." Dorința Lui nu este ca tu să fi panicat și păcatul acesta să îți aducă neliniște ci să te atragă înspre El. Cu alte cuvinte, faptul că tu acum vrei să te împaci cu El este tot ce își dorește din partea ta. Să nu îți fie teamă de Dumnezeu, Dumnezeu e dragoste și nu îi face plăcere să te pedepsească. El îi pedepsește pe cei răi, care nu sunt dispuși să se întoarcă de la căile lor rele și neagă că sunt căi rele. Ba încă și față de aceia este îndelung răbdător și îi îngăduie oferindu-le timp să se pocăiască. Din câte îmi povestești tu vrei să nu păcătuiești însă nu reușești. Crede Cuvântul lui Dumnezeu, crede acele versete din Sfintele Scripturi. Dacă îți ceri iertare, El te iartă, fără să mai trebuiască să faci nimic. Căci nu prin fapte câștigi iertarea, ci iertarea a fost câștigată pentru noi de Iisus Hristos pe cruce, slăvit să-I fie numele. Ori atunci când noi am crezut în jertfa Sa, noi am fost făcuți copii ai lui Dumnezeu, și primim iertarea în dar.
Ia-o așa: dacă ai spart o veioză, și tatăl tău te ceartă pentru asta, dar îți zice că dacă îți ceri iertare te iartă, ce faci? Nu decizi să îți ceri iertare. Și dacă îți ceri iertare, nu îl crezi pe cuvânt că se va ține de promisiunea pe care ți-a făcut-o și anume că te va iarta?
Tocmai asta este ceea ce face și Dumnezeu. Biblia este cuvântul Său, inspirat de Duhul Sfânt, prin care Dumnezeu ni se revelează. Și în ea citim că dacă ne cerem iertare ne iarta, iar Dumnezeu nu poate să mintă.
Spune, dacă poți, măcar unuia dintre părinți. Sau unei persoane apropiate ție, dar să fie matur, nu prieteni de la școală. Caută pe cineva cu care să poți să vorbești deschis. Trebuie să fie cineva care să te poată trage la răspundere astfel încât rușinea de a te confesa persoanei respective să te motiveze să nu mai păcătuiești și când păcătuiești, acea persoană să te îmbărbăteze și încurajeze să te lași ridicat de Dumnezeu și să mergi mai departe.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
