Ioan 9:1-3
„Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?" Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu."
NU INTELEG, DE CE? CARE LUCRARI?

Isus a spus că nici omul respectiv, nici părinţii lui nu erau vinovaţi de orbirea sa congenitală. Aşadar, Isus nu a sprijinit ideea că omul respectiv era pedepsit pentru păcatele comise într-o viaţă anterioară. Bineînţeles, Isus ştia că toţi oamenii moştenesc păcatul. Dar ei moştenesc păcatul lui Adam, nu păcate pe care le-ar fi comis înainte de a se fi născut. Din cauza păcatului lui Adam, toţi oamenii se nasc imperfecţi din punct de vedere fizic, fiind tributari bolii şi morţii (Iov 14:4; Psalmul 51:5; Romani 5:12; 9:11). De fapt, Isus a fost trimis tocmai pentru a remedia această situaţie. Ioan Botezătorul a spus că Isus era „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!". — Ioan 1:29.
Observaţi, de asemenea, că Isus nu a spus că Dumnezeu ar fi fost răspunzător de naşterea omului respectiv cu această deficienţă, pentru ca, într-o bună zi, Isus să vină şi să-l vindece. Cât de crudă şi de plină de cinism s-ar fi dovedit această acţiune! I-ar fi adus ea onoare lui Dumnezeu? Nu. În schimb, vindecarea miraculoasă a acestui orb a făcut ca „lucrările lui Dumnezeu să fie dezvăluite". La fel ca toate celelalte vindecări făcute de Isus, ea a reflectat iubirea sinceră a lui Dumnezeu pentru omenirea suferindă şi a confirmat că promisiunea sa de a pune capăt tuturor bolilor şi suferinţelor omeneşti, la timpul stabilit de el, este demnă de încredere. — Isaia 33:24.