| AleDia a întrebat:

Ce ati vrea sa va faceti cand veti fii mari?/Care vreti sa fie viitorul vostru loc de muncă? Spuneti ceva despre slujba care o vreti sa o aveti.

3 răspunsuri:
| Mangustă a răspuns:

Dupa cum zice Jasser, medic, avocat, psiholog. Dar sunt mai multe sanse pe paznic la vreun spital, somer avand probleme cu datoriile sau nebun cu viitor la spitalu 9. Imi doresc in general ceva bine platit in care sa fac ce-mi place...oh stai. Am nervii prea slabi ca sa fac ce-mi place, deci raman doar la ceva bine platit, la restul nu m-am gandit.

| val31989 a răspuns:

Eu as dori medic...dar nimeni nu stie ce ne rezerva viata!

| IlyncaFio a răspuns:

Viitorul ne rezerva multe, e o usa cu multe surprize.E timpul care ne v-a prinde din urma, e timpul care va face sa dispara prezentul.
Toti avem idealuri, visam la o viata care poate atinge perfectiune, ne dorim ce e mai bun.Visam la meseria ideala,fiecare vrem sa aratam lumii ca suntem cei mai buni,visam la o familie care sa ne sustina si sa ne iubeasca,visam la un nou inceput.
De mici copii am avut ideei schimbatoare cu privinta la,,Ce o sa ma fac cand cresc mare?". Fiecarei persoane i se potriveste o meserie, de la doctor la politist.
Eu personal, mi-am dorit sa am multe meserii, dar odata cu inaintarea varstei, m-am schimbat.Acum vreau sa fiu avocata,pentru a reprezenta drepturile omului, pentru a-l sustine, sa simta ca e acolo cineva caruia ii pasa, sa ajut, sa multumesc si sa satisfac.Nu e o meserie usoara,si stiu asta,dar asta imi doresc,asta vreau,nu-mi pasa cat va trebui sa muncesc,voi reusi.
Stiu ca nu e usor,nu stiu daca va fi totul cum vreau eu,stiu sigur ca nu voi lasa viitorul sa-mi strice linistea. Daca va fi nevoie il voi intrunta cu aceleasi arme ale ratiunii cu care lupt astazi impotriva prezentului.
Imi doresc o familie,imi doresc copii pe care sa ii iubesc cu aceeasi intensitate cu care am fost iubita,vreau sa ii vad crescand…,vreau sa fiu batrana sa simt cum am trecut prin toate:prin durere,prin bucurie,prin tristete,prin fericire,sa simt aceeasi durere de munca pe care o simt parintii nostri. Vreu sa fiu tot eu,mereu imbujorata,mereu cu zambetul pe buze,mereu la fiecare stranut sa fiu acolo si sa spun:,,Sanatate,…cu placere!". Vreau ca mama sa fie langa mine mereu,dar stiu ca e imposibil,dar intr-o alta viata va fi.
Toti cerem mult prea mult de la viata,dar asa suntem, nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, niciodata nu e suficient, vrem tot mai mult.
Putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.