| alexandrar235576 a întrebat:

Hei TPU.Am o problema. Vreau sa încep cu povestea mea, chiar daca este mult de scris va rog cineva sa ma ajute. Am 15 ani sunt clasa a 9 a si am niste părinți foarte stricti.Ei sunt mai babalâci asa ca sa zic, mama are 47 de ani si tata 54. Mai am 3 frați si o sora in fine ei sunt mari. Problema este ca parintii mei sunt foarte stricți cu mine. Totul a inceput din vara de cand am aflat ca am intrat la un liceu mai prost dar asta din cauza mamei mele care a facut opțiunile gresit si a gresit un cod. De atunci ai mei sunt obsedați cu învățatul sa învăț de 10 sa ma mut si vor numai asta de la mine. Nu ma lasa sa ies afara cu copii de vârsta mea. Ei se cearta mereu si se bat si daca încerc sa ma bag imi iau eu bătaie. Tata bea cam mult si nu mai știe ce face, nu mai zic ca ma jignește mereu si are ceva sa mi reproseze ca nu fac bine. De 3 luni n am mai iesit afara si nu mai rezist toata lumea ma cheamă afara si, măcar pentru câteva ore dar daca ii zic lui tata ca vreau sa ies imi zice ca mi a venit de plecat si ca sunt nebuna. E groaznic. Vara asta m au dus si la psihiatru doar PT ca am iesit intr o zi de dimineata pana seara si le am răspuns la telefon abia seara, zicându-le ca dorm la o prietena. Si au facut in toate felurile ca vezi doamne sunt disperata după prieteni de parca nu ar fi normal la 15 ani sa ies si eu sa mai dorm la prietena mea cea mai buna. Psihiatrul este o femeie si e bătrâna si ea. Mi a dat niste pastile, seara iau ca sa dorm si dimineata PT nu stiu ce **** de concentrare sa iau note bune la scoala. Mi se pare groaznic, ma simt ținuta in lesa, ma simt groaznic, ei oricum sunt problema, ei se cearta si m au crescut si pe mine si pe fratele meu mai mare numai in cearta Mama nu suporta pe nimeni nu mi suporta prietenele cand am venit cu niste prietene acasa s a purtat atat de urat cu ele încât ele nu mai calcă pe aici. Si mama mi a zis ca asta a si vrut sa nu mai vina. Eu sunt o persoana optimista de fel. Sunt foarte buna la suflet si imi pasa prea mult. In casa ajut la curățenie eu chiar ma port frumos cu ai mei si am o frica imensa de ei. Mi e frica de ei. De cand m au dus la psihiatru si m au pus sa iau pastile, la 15 ani, mi e frica sa le zic sa ma lase afara. Fratele meu mai mare face ce vrea si pe el ai mei il vad îngeraș, pe mine ma ignora total, mai ales tata.nu sunt vreo tocilara, vreo urâta. Am avut si iubiti, pana acum in vara am avut libertate si a fost totul foarte ok, am avut si eu niste scăpări recunosc. Dar nu cred ca merit sa fiu tratată asa si nu suport faza cu pastilele si cu psihiatrul, god, daca imi doresc sa am prieteni si sa ies afara nu inseamna ca sunt nebuna. La liceu cu colegii nu prea ma inteleg, oricum vreau sa ma mut. Părinții mei nu au încredere in mine. Am gresit mult, am facut si eu anumite prostii in trecut, nu mai sunt virgina dar in fine am facut o cu cel pe care l am iubit si nu cred ca pentru chestia asta trebuie sa suport un astfel de tratament. Am nevoie de ajutor. In ultimul timp plang mult si ma simt singura. Am niste părinți foarte. Naspa. Chiar fratele meu mai mare mi a spus ca nu ma invinuieste pentru ce am facut in trecut, ci pe părinții mei. Care nu au știut sa imi fie alături si nu s au interesat de mine. Eu fac street dance. Este pasiunea mea si câteodată am impresia ca doar pentru asta mai trăiesc. Prietenele mele de la dans ma cheamă si pe mine in mall la patinoar afara dar eu ce sa fac, găsesc o scuza pentru ca ai mei nu ma lasa sa ies din casa decat la liceu si înapoi si tata ma duce cu mașina la dansuri si ma ia. Mi se pare groaznic. Va rog ajutați ma. Vreau si eu libertate. Am nevoie. Multă lume imi spune sa astept sa fac 18 ani dar nu mai pot 3 ani de acum sa îndur toate astea, imi pierd adolescenta din cauza lor. Ce as putea sa fac? Nu mai rezist.

3 răspunsuri:
| darrio2007 a răspuns:

Vei avea si tu copii la randul tau si la fel vei fi considerat.Un babalac.

DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

Damn. Ce situatie nasoala, dar oarecum cunoscuta.
In primul rand parintilor nu prea ai ce sa le faci. Cearta asta e nasoala rau de tot.
Nu cred ca e bine sa iei pastile. Adica tu nu ai nici o problema. Si nu trebuie sa te invinovatesti pe tine.
Incearca sa vorbesti cu familia, sa ia a cunostinta problema cu care te confrunti.

Parintii nu-i poti schimba, asta e clar. Si chiar daca s-ar intampla, dupa totul ar reveni la normal.(sau anormal).
Nu prea ai ce sa faci, decat sa continui sa traiesti si sa incerci sa iei ce e bun din viata. Stiu ca sunt doar vorbe astea, dar nu vreau sa iti distrug orice urma de speranta.
E bine totusi ca esti optimista. Asta ajuta.

In viata, nimeni nu e perfect. Unii trebuie sa duca o povara mai grea, altii nu chiar asa de grea. Dar povara asta ne ajuta sa devenim mai puternici. O duci rau acum ca sa o duci bine mai tarziu.
Ai putea sa spui povestea ta cuiva mai superior din punct de vedere administrativ. Nu stiu. Psihiatra aia ce face, nu face nimic in privinta asta? Iti da pastile? Eu zic ca trebuie sa vorbesti cu cineva mai tanar, nu cu dansa.

Oricum, anii astia o sa treaca repede, crede-ma. Nici nu o sa iti dai seama. In curand o sa faci 18 ani si o sa primesti viata pe care o doresti.

Nu cred ca te-am ajutat prea mult, dar sper sa o fi facut.
Nu iti pierde speranta. Eu cred ca totul o sa fie bine in curand.
Iti doresc mult noroc.

| FaraNume1245 a răspuns:

Nu te tot plange atat. "Vai ca eu nu merit asta, nu merit aia". Termina cu arfele astea. Nu esti centrul universului. Traieste-ti viata asa cum e. Toti am avut perioade naspa in viata.