Innebunesc!
Provin dintr-o familie religioasa, cu tente fanatice inspre ale religiei.
Acum cu problemele astea financiare, si-au adancit credintele.
Dau vina pe mine pentru ce-i rau in familie, pentru simplul fapt ca nu-s un credincios ca ei: toate posturile posibile si imposibile, rugaciuni zilnice de cel putin 1 ora pe zi, mers la Biserici in fiecare duminica cel putin, etc etc.
Nu, nu ma simt pregatit ACUM pentru apropierea mea fata de Dumnezeu, si cu atat mai mult la nivelul la care vor ei s-o fac...

Ce e de facut, fratilor?
Personal cred ca doar sa le fac pe plac e singura solutie.

Uite...si eu sunt genu de om care merge la biserica din an in pasti dar Cineva e sus si vede tot(crede-ma ca am patit)...si cel mai indicat e sa spui si tu rugaciuni la masa si inainte de culcare ca o sa vada o indreptare, spune un Tatal nostu inainte de scoala ca ajuta(pe mine m-a ajutat mai ales la anumite materii), iar daca ai tai tot urla pe tine, nu-i baga in seama ca nu se merita sa-ti faci nervi din cauza lor. Sper ca te-am ajutat.Bafta

Foarte urât faptul că familia ta dă vina pe tine,că nu eşti înţeles,că nu te lasă să descoperi singur şi cel mai important, că îţi impun să faci lucruri pe care nu le crezi necesare sau care nu te atrag,care nu îţi spun nimic,lucruri pe care nu eşti pregătit să le faci, probabil nici nu le înţelegi.
Înţeleg faptul că nu eşti pregătit, că ai nevoie de timp, de libertate, de înţelegere...situaţia este foarte dificilă datorită faptului că este o regulă în familia ta, şi nerespectarea ei sau împotrivirea aduce consecinţe.Este extem de dificil să discuţi cu părinţii şi să le ceri înţelegere, ajutor.Din punctul meu de vedere trebuie neapărat schimbată situaţia.Nu poţi fi obligat să faci ceva ce nu vrei, nu aşa, nu în aceste condiţii. După cum ai spus, singura soluţie este să le faci pe plac.Asta ar fi cea mai la îndemână, cea care nu creează conflicte.Dar cu tine cum rămâne? Ai nevoie de timp.Şi nu te poţi preface...consider că nu este bine să faci lucrurile acelea cu postul, biserica, rugăciuni fiind obligat.
Lor le-ai spus că nu eşti pregătit pentru a face asta, le-ai spus faptul că te simţi constrâns? Comunicarea ar fi cea mai bună dar presupun că îţi este greu şi te temi să te revolţi chiar aşa.
Să nu îi urăşti pentru asta şi cel mai important să nu ajungi să urăşti pe Dumnezeu pentru asta.Ai răbdare, gândeşte-te bine la situaţie, insistă la familie cu părerea ta şi faptul că nu eşti în regulă făcând asta.